Sfânta Mare Muceniță Hristina (Cristiana) a ajuns la cunoștința lui Dumnezeu prin contemplarea naturii, apoi un înger i s-a arătat și I l-a făcut cunoscut pe Hristos. Este serbat în calendarul ortodox în data de 24 iulie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfânta Mare Muceniță Hristina era fiica marelui dregător Urban. Era originară din Tir (Fenicia) și a trăit în timpul împăratului Septimiu Sever (193-211).
Când a ajuns la vârsta de doisprezece ani, Sfânta Mare Muceniță Hristina a fost închisă de tatăl ei într-un turn. Acesta dorea să o ferească de ochii mulțimii pentru ca era foarte frumoasa. Planul tatălui era să o țină pe fiica lui în acel turn până avea să împlinească vârsta deplină a majoratului și să slujească tot timpul zeilor păgâni.
Nemulțumită de credința idolatră, Sfânta Mare Muceniță Hristina, începe să se roage Celui ce a adus toate de la neființa la ființa. În urma acestei rugăciuni i se arata un înger care îi descoperă tainele dumnezeiești. Astfel, Sfânta Mare Muceniță Hristina distrusese toți idolii pe care tatăl său îi avea, iar bunurile le-a împărțit celor nevoiași și bătuți de soartă.
Pentru îndrăzneala de care a dat dovada, tatăl său ordonă ca fiica lui să fie supusă la o mulțime de chinuri. Prima oara ordona ca Sfânta Mare Muceniță Hristina să fie intemnițată și să nu primească mâncare. Și așa va rămâne sfânta fără a manca multă vreme, bucurându-se doar de hrana îngerească, tămăduindu-se de durerile rănilor provocate de chinuitori. După alte suferințe, a fost aruncată în mare. Dar marea aceea i-a fost ei scăldătoarea Sfanțului Botez. Un nor luminos a umbrit-o pe ea și s-au auzit cuvinte de sus, grăindu-se deasupra ei numele Preasfintei Treimi. A ajuns pe uscat cu ajutorul unui înger pe care Creatorul îl trimisese în ajutorul acesteia.
La auzul vestii că fiica sa este vie, Urban ordonă ca aceasta să fie închisa în temniță. Iar în noaptea în care tatăl său o aruncase în închisoare, acesta muri. În locul lui Urban a venit dregătorul Dion, care a chemat-o pe Hristina la judecată, iar ea a mărturisit credința în Hristos și dragostea nemărginita pentru Mielul lui Dumnezeu. Atrăgând pe mulți la credința creștină, fapt care l-a mâniat pe Dion care a chinuit-o cumplit.
Și dregătorul Iulian, care i-a urmat lui Dion, a chinuit-o. A aruncând-o într-un cuptor cu foc, dar Sfânta a rămas nevătămată. În cele din urmă, văzând că nu o poate vătăma cu nimic, a ordonat soldaților să fie împunsă cu sulițe de către soldați și astfel Sfânta Mare Muceniță Hristina a primit cununa muceniciei.
Surse: Crestin Ortodox, Basilica, Basilica, Calendar Ortodox, Active News.
Sfânta Mare Muceniță Hristina după martiriu a fost luată de către creștini și a fost îngropată cu cinste în catacombele din orașul Bolsena Italia la aproximativ 9 m adâncime. Mai târziu pe locul unde se afla mormântul ei a fost construită o biserică și sfintele ei moaște au fost scose spre închinare. Și în ziua de astăzi moaștele Sfintei Mari Mucenițe Hristina se află tot în Catedrala din orașul Bolsena.
Parohia „Sf. Apostol și Evanghelist Matei” din Ottawa o are ca ocrotitoare și pe Sfânta Mare Muceniță Hristina și a fost întemeiată în 1982 pentru a sluji cu precădere comunitatea româno-canadiană din regiunea Ottawa-Gatineau.
Lăcașul de cult în care își desfășoară activitatea a fost cumpărat de Parohia ortodoxă în 2010 de la o comunitate romano-catolică.
Surse: Basilica, Episcopia-Italiei.
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfintei Mari Mucenițe Hristina!
Hristina - Cristiana - care provine de la latinescul "Christianus" și semnifica "un creștin". În Anglia, numele a fost folosit încă din Evul Mediu, dar nu a devenit comun până în secolul al XVII-lea. În Danmarca a fost purtat de către zece regi din secolul XV până în prezent.
"Cristiana", "Tina" (italiana), "Cristiana" (portugheza), "Crystin" (galeza), "Cairistìona", "Kirstin", "Kirsteen", "Kirstie", "Kirsty" (scotiana), "Christiana", "Christina", "Christine", "Chris", "Chrissie", "Chrissy", "Christa", "Christabel", "Christabella", "Christabelle", "Christen", "Christi", "Christianne", "Christie", "Christobel", "Christy", "Cristen", "Ina", "Kiersten", "Kiki", "Kirsten", "Kris", "Krista", "Kristeen", "Kristen", "Kristi", "Kristia", "Kristie", "Kristin", "Kristina", "Kristine", "Kristy", "Krysten", "Krystina", "Krystine", "Kyrsten", "Tiana", "Tianna", "Tina" (engelza), "Christiane", "Christine", "Christelle" (franceza), "Kristiina", "Iina", "Kirsi", "Kirsti", "Krista", "Stiina", "Tiina" (finlandeza), "Kristín", "Kristjana" (islandeza), "Christina", "Christine", "Kristina", "Kristine", "Christa", "Christin", "Ina", "Kirsten", "Kirstine", "Kristin", "Stina", "Stine", "Tine" (daneza), "Christina", "Christine", "Krstina", "Kristine", "Christin", "Ina", "Kine", "Kirsten", "Kjersti", "Kjerstin", "Kristin", "Stina", "Stine", "Tine" (norvegiana), "Christina", "Christine", "Kristina", "Kristine", "Christin", "Ina", "Kerstin", "Kia", "Kjerstin", "Kristin", "Stina" (suedeza), "Christiane", "Christina", "Christine", "Kristiane", "Kristina", "Christa", "Christel", "Christin", "Ina", "Kerstin", "Kiki", "Krista", "Kristin", "Kristine" (germana), "Christina", "Christine", "Ina", "Stien", "Tina", "Tineke" (olandeza), "Kilikina" (hawaiana), "Kristiina" (estoniana), "Kristiāna", "Kristīna", "Kristīne" (letona), "Kristina" (lituaniana), "Kristina" (rusa), "Kristina", "Kristýna" (ceha), "Krisztina" (maghiara), "Krystiana", "Krystyna", "Krysia" (poloneza), "Kristína" (slovaca), Kristina, Tina (slovena), "Hristina", "Kristina" (bulgara), "Hristina", "Tina" (macedoniana), "Hristina", "Kristina" (sarba), "Kristina", "Ina", "Tina" (croata), "Khrystyna" (ucrainiana).
"Kristiyan" (bulgara), "Kristijan", "Krsto" (croata), "Carsten", "Christian", "Karsten", "Kristian", "Christen", "Christer", "Kresten", "Kris", "Kristen" (daneza), "Christiaan", "Chris" (olandeza), "Christian", "Chris", "Kris" (engleza), "Kristjan" (estoniana), "Kristian" (finlandeza), "Christian" (franceza), "Christian" (germana), "Krisztián" (maghiara), "Kristján" (islandeza), "Cristiano" (italiana), "Kristiāns" (letona), "Kristijonas" (lituaniana), "Hristijan", "Kristijan" (macedoniana), "Christian", "Karsten", "Kristian", "Christen", "Kristen" (norvegiana), "Krystian", "Krystyn" (poloneza), "Cristiano" (portugheza), "Kristijan" (sarba), "Kristijan", "Kristjan" (slovena), "Cristián" (spaniola), "Christian", "Kristian", "Christer", "Krister" (suedeza).i
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 25 decembrie de Nașterea Domnului, Crăciun sau pe 24 iulie când este pomenit Sfânta Mare Muceniță Hristina.
Dionisie din Furna în "Erminia picturii bizantine" nu ne furnizează prea multe detalii despre felul în care trebuie să fie pictat Sfânta Mare Muceniță Hristina, ne relatează doar martiriul ei: "fiind străpunsă cu sulițe de oști se săvârșește".
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, p. 157
O, de trei ori fericită Muceniță Hristina, ceea ce te-ai învrednicit a pătimi pentru Hristos, ajută-ne și pe noi să primim cu dragoste și înțelegere ispitele ce vin asupra noastră. Ca ceea ce nu ai cârtit niciodată în timpul chinurilor, ajută-ne să nu cârtim pe cărarea vieții celei trecătoare asupra întâmplărilor ce se abat asupra noastră. Asemenea ție, celei ce te-ai rugat cu lacrimi fierbinți și cu post spre a ți se descoperi tainele cele ascunse și pentru a putea ajunge cu bine la limanurile cerești, ajută-ne și pe noi să ne putem ruga și posti ca să ne simțim și noi că trăim pentru și în Dumnezeu și să nu ne pierdem timpul în deșert. Mijlocește înaintea lui Hristos, cu îndrăzneala pe care ai dobândit-o, să ne mântuiască cu judecățile pe care le știe El, ca ajungând și noi în cereasca Împărăție să slăvim pururi pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt și pe tine, mijlocitoarea noastră. Amin.
Mielușeaua Ta, Iisuse, Hristina, strigă cu mare glas : Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Porumbiță cu chip de lumină te-ai cunoscut, având aripi de aur, și către înălțimea cerurilor ai zburat, cinstită Hristina. Pentru aceasta săvârșim, mărită, prăznuirea ta, închinându-ne cu credință raclei moaștelor tale, din care izvorăște tuturor cu adevărat dumnezeiască tămăduire sufletelor și trupurilor.
În cetatea Tirului era un bărbat de neam mare, cu numele Urban, care avea stăpânirea ighemoniei. El avea o fiică, fecioară tânără, care din anii tinereții sale a cunoscut pe Dumnezeu, Ziditorul său, și și-a pus sufletul său pentru El, răbdând cu bărbăție multe munci cumplite. Când s-a născut aceasta, părinții i-au pus numele Hristina și aceasta nu după înțelegerea păgânească, ci după purtarea de grijă a lui Dumnezeu; căci singur numele acela mai înainte arăta oarecare proorocie - că această fecioară, venind în vârstă, avea să fie creștină, roabă, mireasă și muceniță a lui Hristos. Și venind ea la vârsta de unsprezece ani, și-a arătat frumusețea feței ei foarte minunată, căci nu era între fecioare vreuna, care să fie asemenea ei la frumusețe. Deci, vrând tatăl ei ca să o păzească de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea ei în palatul cel mai înalt; apoi dându-i slujnice bune și ducându-i zeii săi cei de aur și de argint,i-a poruncit să se închine lor și în toate zilele să le aducă tămâie.
Iar mulți din cei de bun neam și bogați, auzind de frumusețea acestei fecioare, doreau s-o ia spre însoțire fiilor lor și rugau pentru aceasta pe tatăl ei. Dar Urban le răspundea: „Nu o voi da nimănui spre nuntă pe fiica mea, ci o voi dărui zeilor mei, pentru că mult au iubit-o pe ea zeii cei milostivi și fecioara va petrece pentru dânșii, slujindu-le totdeauna”.
Iar fecioara Hristina, crescând cu anii și înțelegerea, a început a veni la cunoștința adevărului, Dumnezeu luminându-i și înțelepțindu-i mintea cu darul Său; pentru că, privind prin fereastră la cer și la luminătorii cei cerești, cunoștea pe Ziditorul, și cugetând la nesimțirea și deșertăciunea idolilor celor fără de suflet, nu voia să le aducă tămâie și nici să li se închine; ci, privind în sus spre răsărit, suspina și plângea, grăind în sine: „Până când inimile omenești vor petrece prea întunecate și până când cugetul lor cel neînțelegător va fi înnegurat și nu va privi spre Domnul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul și l-a împodobit cu o podoabă nevăzută ca aceasta?”.
Astfel socotind în sine, a început a se închina adevăratului Dumnezeu, Cel ce petrece în cer și se ruga Lui cu lacrimi, ca să i se facă cunoscut, pentru a-L cunoaște desăvârșit pe Acela, de a Cărui dragoste i se aprinsese inima. Și petrecând multe zile în rugăciuni și în postire, s-a învrednicit cercetării celei din mila lui Dumnezeu; pentru că i s-a arătat îngerul Domnului și a însemnat-o cu semnul Sfintei Cruci, numind-o mireasă a lui Hristos; apoi a înțelepțit-o pe ea desăvârșit în cunoștința lui Dumnezeu și i-a spus despre nevoința ei cea pătimitoare, că va fi muncită de trei chinuitori, pentru Unul Dumnezeu în Treime. Deci, a întărit-o spre nevoință, dându-i pâine curată să mănânce, căci era flămândă de postire.
Iar după acea îngerească arătare, fecioara se veselea cu duhul și se bucura în Dumnezeu, Mântuitorul său, mulțumindu-i că a cercetat pe roaba Sa prin trimiterea sfântului înger. De atunci a început mai cu căldură a-și întinde către Domnul rugăciunile sale și a se îndulci de dragostea Lui. Și umplându-se de râvnă, a început a sfărâma idolii cei de aur și de argint, zdrobindu-i în bucăți câte unul și aruncându-i jos de pe fereastră în ulița poporului. Deci a doua zi, cei ce treceau și-au adunat lor aurul și argintul cel sfărâmat.
Iar într-una din zile, ighemonul Urban, vrând să cerceteze pe fiica sa și să se închine zeilor săi, s-a suit în palatul cel de sus. Dar, nevăzându-și idolii, a întrebat pe Hristina: „Unde sunt zeii?”. Iar ea tăcea. Deci chemând slujnicele, le-a întrebat de zei; iar ele i-au spus, ceea ce a făcut fiica sa zeilor. Și umplându-se el de mânie, a început a bate pe fecioară peste obraz, zicându-i: „Ticăloaso, ce ai făcut zeilor?”. Iar ea nu voia să-i răspundă. După aceea, sfânta deschizându-și gura, a mărturisit pe Unul adevăratul Dumnezeu, Cel ce petrece în cer, pe Ziditorul a toate, iar pe cei ce se numeau zei, fiind făcuți din aur și argint, i-a numit diavoli și idoli fără simțire, spunându-i cum i-a sfărâmat cu mâinile sale.
Atunci Urban, umplându-se de mai multă mânie, a tăiat cu sabia pe toate slugile, iar pe fiică a început s-o muncească cu felurite munci. Mai întâi a bătut-o fără cruțare cu vergi și bice, apoi a legat-o și a aruncat-o în temniță. Iar maica ei înștiințându-se de acest lucru, a alergat la dânsa, plângând și tânguindu-se, și o îndemna să se lepede de Hristos și să se întoarcă la zeii părintești. Dar mucenița lui Hristos nu numai nu voia să audă cuvintele maicii sale, ci și de dânsa se lepăda, zicând: „Să nu mă numești pe mine fiica ta. Nu știi oare că am numele lui Hristos, de Care nume nimeni din neamul vostru nu s-a învrednicit? Eu acum nu sunt din neamul vostru, ci din al lui Hristos, cu numele și cu lucrul; pentru că m-am lipit de Hristos, împăratul cel ceresc și Aceluia îi sunt roabă și fiică; și El îmi este tată și maică și stăpân”. Deci maică-sa plângând mult și nesporind nimic, s-a dus mâhnită.
Apoi, trecând noaptea și sosind ziua, Urban fiind pornit de diavol spre cruzime și uitând dragostea cea firească către fiica sa, a șezut la judecată, vrând să muncească pe Sfânta Hristina, nu ca pe o fiică a sa, ci ca pe o străină și făcătoare de mare răutate. Și fiind scoasă sfânta din temniță la judecată, multe femei văzând-o pe ea, ziceau: „Dumnezeul roabei Tale, Hristina, ajută-i ei, căci la Tine a scăpat!”. Deci Hristina, mielușeaua lui Hristos, stătea înaintea lui Urban, nu ca înaintea tatălui ei, ci ca înaintea unui muncitor și a unei fiare mâncătoare de trupuri.
Iar vicleanul tată a început a o momi pe dânsa, zicându-i: „Mi-e milă de tine, fiica mea, și mă rog ție, apropie-te de zeii noștri cei mari și să le aduci jertfă cu mine, ca să te miluiască și să-ți ierte păcatul tău, pe care l-ai făcut. Iar de nu vei face aceasta, apoi nici eu nu te voi milui și nu te vei mai numi fiica mea”. Sfânta a răspuns: „Mare bucurie îmi vei face, de nu mă vei numi fiica ta; pentru că tu ești slugă a satanei, iar eu sunt roabă a lui Hristos și acum nu sunt fiică a ta, pentru că am ca tată pe Ziditorul meu”. Iar Urban, aprinzându-se de mare mânie, a poruncit să o spânzure pe fecioară goală la muncire și cu fiare ascuțite să-i strujească și să-i zdrobească curatul ei trup cel fecioresc. Deci atât i-au strujit trupul ei, încât i se vedeau oasele goale.
Și după ce au dezlegat-o de la muncire, a văzut zăcând pe pământ carnea sa, care zdrobindu-se, căzuse de la dânsa; și, adunând-o, a aruncat-o în obrazul tatălui său, zicându-i: „Mănâncă carnea fiicei tale!”. Iar el, mâniindu-se mai mult, a întins pe sfânta pe o roată de fier și, aprinzând foc sub dânsa, a poruncit să toarne pe trupul ei untdelemn fiert. Astfel, întorcând-o pe foc cu roata, fecioara se frigea ca un pește sau ca niște carne de mâncare și nu era cu putință firii omenești și mai ales celei femeiești, să fie vie într-o muncă ca aceea; dar Dumnezeu îi ținea viața roabei Sale și o întărea pe dânsa, spre mărirea numelui Său cel Sfânt și spre rușinarea păgânilor.
Iar Sfânta Hristina, fiind astfel muncită, slăvea pe Dumnezeu și se ruga către El; iar sfinții îngeri stăteau nevăzuți înaintea ei, ușurându-i durerile. Apoi, fără de veste, ieșind o văpaie mare de foc, cu porunca lui Dumnezeu, s-a repezit la acei păgâni, care stăteau împrejur, și a ars ca la o mie din ei. Iar Urban, ne știind ce să-i mai facă ei, a poruncit să o arunce în temniță, unde sfânta rugându-se, i s-a arătat îngerul Domnului și a tămăduit-o de răni, făcând-o sănătoasă peste tot trupul. Apoi i-a dat ei și hrana pe care i-o adusese și astfel s-a întărit mucenița și lăuda pe Dumnezeu.
După aceasta, tatăl ei a poruncit s-o arunce în mare; iar slujitorii, luând pe roaba lui Hristos, au pus-o în corabie și au dus-o departe de mal, unde, legându-i o piatră mare de grumaz, au aruncat-o în adânc. Iar îngerul Domnului luând-o pe ea, i-a dezlegat piatra de la grumaz, și sfânta, sprijinindu-se de mâinile celui fără de trup, umbla pe ape ca pe uscat. Și i-a fost ei marea aceea scăldătoare a Sfântului Botez, pe care o dorea, și un nor luminos a umbrit-o pe ea și s-au auzit cuvinte de sus, grăindu-se deasupra ei, adică numele Preasfintei Treimi, după rânduiala Sfântului Botez.
Apoi a văzut pe Domnul arătându-i-se și zicându-i cuvinte aducătoare de bucurie. Deci, ieșind la uscat, s-a arătat înaintea feței tatălui său și l-a înspăimântat, pentru că păgânul se mira și se înspăimânta, văzând pe sfânta fecioară ieșind vie din mare. Și văzând el atâtea minuni, nu cunoștea puterile lui Dumnezeu, ci socotea că aceea este vrajă. Deci a poruncit s-o arunce iarăși în temniță, vrând ca a doua zi s-o taie pe dânsa. Dar în acea noapte, el însuși fiind tăiat de coasa morții, a murit în veci. Iar sfânta a rămas vie în temniță, slăvind și mulțumind lui Dumnezeu.
După pieirea neașteptată a lui Urban, a venit în locul lui un alt ighemon, cu numele Dion, căruia i s-a spus despre Hristina, care ședea în temniță. Iar el scoțând-o pe dânsa și punând-o înaintea judecății sale, mai întâi se ispitea să înșele pe muceniță cu îmbunări și s-o depărteze de Dumnezeu. Apoi, văzând-o nestrămutată în sfânta credință, a muncit-o mult, bătând-o, strujind-o cu unghii de fier și arzând-o cu foc; căci încingând foarte o tigaie de fier, a poruncit să întindă pe sfânta goală și să o întoarcă, turnând peste ea untdelemn și smoală fiartă, și silind-o să se închine idolului Apolon. Dar mucenița petrecea statornică ca un diamant tare în mărturisirea preasfântului nume al lui Iisus Hristos, iar pe idolul Apolon l-a sfărâmat cu rugăciunea. Și când idolul a căzut și s-a prefăcut în bucăți, atunci a căzut la pământ și ighemonul Dion și a rămas mort, căci diavolul care locuia în idol, sfărâmându-i-se capiștea, a răpit sufletul slujitorului său celui osârdnic și l-a făcut să viețuiască în iad împreună cu el. Iar pe sfânta muceniță iarăși a primit-o temnița și legăturile.
Iar pătimirea fecioarei lui Hristos nu era fără de roade, căci poporul, văzând niște minuni ca acelea, slăvea pe Unul Dumnezeu, Iisus Hristos, și au crezut în El ca la trei mii de suflete. Și mulți veneau la sfânta, care a fost ținută în temniță multă vreme, și se învățau de la dânsa, până ce a venit în cetatea Tirului alt ighemon, cu numele Iulian. Acela, scoțând asemenea pe sfânta la judecată, i-a dat felurite munci. Mai întâi a aprins un cuptor mare, în care, arzând trei zile focul, a aruncat pe muceniță și apoi l-a închis. Și a petrecut Sfânta fecioară Hristina în cuptorul acela cinci zile, nearsă de foc, precum de demult tinerii cei din Babilon și, șezând ca într-o cămară, cânta, slăvind pe Dumnezeu; căci îngerii Domnului erau cu dânsa, înrourând și răcorind cuptorul.
Iar după acele cinci zile, deschizându-se cuptorul, s-a aflat sfânta vie și întreagă, neatinsă de foc câtuși de puțin și se proslăvea Dumnezeul creștinilor, iar păgânătatea se rușina, căci ighemonul acela, orbindu-se de răutatea diavolească, nu cunoștea puterile lui Dumnezeu, ci numea vrajă o minune mare ca aceea. Deci, silindu-se să biruiască pe cea nebiruită, a chemat vrăjitorii și fermecătorii, care știau să farmece toate jivinele și le-a poruncit să adune cu farmecele lor mulțime de șerpi, vipere și scorpii și să le dea drumul împotriva muceniței, ca s-o omoare cu mușcăturile lor otrăvitoare. Și slobozite fiind acelea asupra sfintei, nici una dintr-însele n-au vătămat-o, deși se târau și se încolăceau pe lângă trupul ei. Iar fermecătorul cel mare stătea aproape și întărâta cu șoptirile și meșteșugirile sale pe acele târâtoare, ca să muște pe fecioară. Dar toate acelea, din porunca lui Dumnezeu, s-au întors, repezindu-se spre acel vrăjitor și îndată l-au omorât cu mușcăturile lor. Iar sfânta a zis către jivinele târâtoare: „Vouă, șerpilor, viperelor și scorpiilor, vă poruncesc cu numele lui Iisus Hristos, să vă duceți fiecare la locul vostru, nevătămând pe nimeni”. Atunci îndată s-au risipit, ducându-se fiecare la locul său.
Iar după un ceas, Sfânta Hristina s-a milostivit spre cel omorât și, rugându-se Domnului, l-a înviat și l-a făcut creștin. Și nu numai acela, ci și mulți, văzând niște minuni ca acelea preaslăvite, au crezut în Domnul. Iar ighemonul mâniindu-se, a poruncit să taie fecioreștii sâni ai sfintei. Deci, tăiați fiind, curgea din rănile ei lapte în loc de sânge. După aceea, i-a tăiat și limba care slăvea pe Hristos Dumnezeu. Iar mucenița, chiar și după tăierea limbii, vorbea limpede. Deci, apucând limba cea tăiată, a aruncat-o în fața ighemonului și, lovindu-l în ochi, i-a zis: „Păgâne, mănâncă mădularele mele!”. Și a orbit ighemonul din lovitura aceea, iar sfânta binecuvânta pe Dumnezeu foarte, iar pe idoli și slujitorii lor îi ocăra. Deci ighemonul, nesuferind să audă mai mult acele ocări și mâniindu-se și pentru orbirea ochilor săi, a poruncit s-o dea la moarte. Și fiind împunsă de ostași cu fiare ascuțite, fecioara cea fără de prihană și Marea Muceniță a lui Hristos Hristina și-a dat cinstitul și sfântul ei suflet în mâinile Domnului său.
Întru ea a arătat cu minuni puterea Sa cea mare, încât trei cumpliți muncitori n-au putut să biruiască pe această fecioară singură. Iar un oarecare om din neamul ei, crezând în Hristos, a luat pătimitorul ei trup și l-a îngropat cu cinste. Acestea s-au făcut, împărățind atunci peste romani și peste elini păgânul Sevir, iar întru noi stăpânind întotdeauna Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, se cuvine cinste și slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Iunie
În aceasta luna, în ziua a douăzeci și patra, pomenirea Sfintei Mucenițe Hristina (Cristina);
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Capiton, care de sabie s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Imeneu, care de sabie s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ermoghen, căruia dezrădăcinându-i-se toți dintâi, s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Teofil cel de la Zachint, care a suferit mucenicia în Hiu la anul 1635 și care de foc s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Atanasie cel de la Chios, care, suferind mucenicia în Constantinopol la anul 1670, de sabie s-a săvârșit.
În aceasta luna, în ziua a douăzeci și cincea, pomenirea Adormirii Sfintei Ana, maica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu Maria;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților o 165 de părinti, ce s-au strâns la al V-lea Sinod Ecumenic în Constantinopol, de au supus și au stricat dogmele lui Origen;
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Olimpiada diaconița din Constantinopol;
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Eupraxia din Tabena, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Mucenici Sact, Matur, Atal și Blandina.
Pe Sfânta Mare Muceniță Hristina să o rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfântă Mare Muceniță Hristina roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale ei sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
Poza cu moastele Sfintei Cristina este dintr-o biserica din Venetia.
Acolo se afla moastele ei. Va pot confirma fiindca am vizitat orasul si am vazut moastele.
Tot la Venetia se afla moastele intregi ale Sfantului Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, moastele intregi ale Sfantului Atanasie al Alexandriei, moastele Sfintei Lucia, moastele intregi ale Sfintei Elena Imparateasa.