Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este prima sfântă de naționalitate română trecută în rândul sfinților. Ea a viețuit în zona Vrancei și în Munții Neamțului, la Sihla, în apropiere Mănăstirii Sihăstria. Peștera unde a trăit a devenit unul din cele mai căutate locuri de închinare din România. Este serbat în calendarul ortodox în data de 7 august.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla s-a născut în comuna Vânători-Neamț în jurul anului 1650. Tatăl sfintei Teodora era Ștefan Joldea, armaș al Cetății Neamțului. Teodora a mai avut o soră care a murit de tânără. Sfânta s-a căsătorit cu un tânăr din părțile Moldovei de Jos, posibil din Ismail, însă căsnicia lor a rămas fără bucuria darului copiilor. Cum părinții Teodorei muriseră deja, cei doi soți au decis să ia drumul mănăstirii. Sfânta Cuvioasă Teodora a ales Mănăstirea Vărzărești din Vrancea, iar soțul ei s-a dus la Poiana Mărului, unde s-a călugărit sub numele de Elefterie și unde a ajuns mai târziu ieromonah.
Când a intrat în mănăstire, Teodora avea aproape treizeci de ani. Cuvioasa a ajuns la Vărzărești ucenica egumenei mănăstirii, schimonahia Paisia. Din cauza atacurilor turcilor care au dat fost schitului, egumena s-a retras în Munții Buzăului împreună cu Sfânta Cuvioasă Teodora și cu alte câteva maici. După zece ani de nevoință, egumena a plecat la Domnul, iar sfânta, după o descoperire dumnezeiască, s-a retras în Munții Neamțului. În acel ținut, s-a întâlnit cu ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihăstriei, care a dus-o pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla în părțile Sihlei, unde se afla un bordei părăsit. A rămas acolo singură și a petrecut mulți ani în aspră nevoință pustnicească. Schitul Sihla nu exista încă, însă pădurile din împrejurimi adăposteau mulți pustnici.
După un timp, Sfânta Cuvioasă Teodora s-a mutat din chilia unde locuia în peștera de alături, unde rămas până la moarte și s-a ostenit în post și rugăciune pentru toată lumea. Mâncare îi erau fructele pădurii și un fel de iederă ce crește până azi pe stâncile Sihlei numită "iarbă dulce" sau "măcrișul Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla".
După moartea ieroschimonahului Pavel, vreme de câțiva ani, nu a mai știut nimeni de existența ei. Părinții din Mănăstirea Sihăstria observau la un moment dat cum păsările intrau pe geamul trapezei și culegeau firimituri de pâine de pe masă cu care zburau spre Munții Sihlei. Doi frați din Sihăstria s-au învrednicit să o vadă pe sfânta învăluită într-o lumină de foc. Sfânta Cuvioasă Teodora li s-a adresat pe nume și le-a mărturisit că îl rugase pe Dumnezeu timp de 40 de zile să îi trimită un preot care să o împărtășească căci simțea că trebuie să plece în curând la Hristos. Cei doi frați s-au grăbit să îi aducă pe ieromonahul Antonie și pe diaconul Lavrentie să o pregătească de plecarea la Domnul. După ce și-a mărturisit păcatele și s-a împărtășit cu Sfintele Taine, Sfânta Cuvioasă Teodora și-a ridicat privirile spre cer și, rostind cuvintele "Slavă Ție Doamne pentru toate", și-a dat duhul.
Părinții de la Sihla i-au făcut toată rânduiala de înmormântare și i-au așezat sfântul ei trup în mijlocul peșterii, unde a rămas multă vreme. După câțiva ani, ieromonahul Elefterie a aflat veștile despre cea care îi fusese soție și povățuitoare duhovnicească. Cu binecuvântare, s-a retras și el mai întâi la Mănăstirea Secu și apoi la Sihla. A trăit tot sub stâncile Sihlei în rugăciune. Când a plecat la Domnul, a fost îngropat în poiana unde se află acum schitul.
Sursă: orthodoxwiki.
Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peșteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza care a reînnoit Schitul Sihla a așezat moaștele ei în raclă de preț și le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Mai târziu, au dus moaștele sfintei la biserica de pe moșia familiei din satul Miclăuseni - Iași. În anul 1856, în timpul ocupației rusești, domnitorul a cedat moaștele Sfintei Teodora în schimbul unor veștminte preoțești și arhierești, iar sfintele ei moaște au ajuns în Lavra Pecerska din Kiev. Sfânta este venerată în Ucraina cu numele de Sfânta Teodora din Carpați/ Sveti Teodora Carpatina.
Părticele din Moaștele Sfintei se află la Schitul Sihla, comuna Vânători Neamț, județul Neamț.
La Mănăstirea Sfântul Nicolae-Mihai Vodă, București a existat o partidă a sfintelor moaște, dar a fost furată. O pietricică din peștera Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla se află într-o casetă din Biserica „Sfântul Alexie” din București.
Pe 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuvioasei Teodora de la Sihla, stabilind ca zi de prăznuire data de 7 august.
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este unul dintre locurile sfinte din zona Neamțului. Aflata la mica distanta de mănăstirile Neamț, Secu si Sihăstria, peștera sfintei Teodora atrage zilnici mulțime de credincioși aprinși de dorul rugăciunii si al vieții curate.
Schitul Sihla, schit ce tine de Mănăstirea Sihăstria, se află în codrii Neamțului, în comuna Vânători Neamț, județul Neamț. La schitul și peștera sfintei Teodora de la Sihla se poate ajunge pe doua cai. Prima cale pornește din Piatra Neamț, trece pe la Mănăstirea Văratec, apoi prin pădure, pe un drum forestier, urcă spre Schitul Sihla. Cea de-a doua cale pornește din Largu Neamț, pe canga Mănăstirea Neamț și Mănăstirea Secu, până în Mănăstirea Sihăstria, de unde un drum forestier și o poteca lăturalnică pornesc în sus, spre coama dealului, unde se afla Schitul Sihla.
Până la Mănăstirea Sihăstria, pelerinii pot veni cu mașina. De aici însă, fie se încumetă cu mașina pe drumul forestier, fie pornesc la pas, pe cărarea umbrită de crengile atâtor pomi seculari. Cei mai multi, luând binecuvântare pentru urcare, de la cate unul dintre părinții de la Sihăstria, pornesc lin pe poteca ce urca înspre Schitul Sihla, cale de vreo trei kilometri.
Aceasta poteca, bătuta de pașii abator sfinți și mari părinți ai locului, printre care Părintele Cleopa și Părintele Paisie Olaru, întâmpina sufletele celor ce pășesc pe ea cu o profundă stare de liniște și meditație la viața sufletească și la minunăția făpturii lui Dumnezeu. Schitul Sihla și potecile din jurul schitului, atât cele ce duc la Peștera sfintei, cât și cele ce duc spre Schitul Sfântul Daniil Sihastrul, sunt de o profunzime deosebita.
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla si-a ales drept loc de sihăstrie codrii sălbatici ai Neamțului, pe locuri, încă și astăzi nebătuți de picior omenesc.
Prin rugăciunile ei neîncetate, sfânta Teodora de la Sihla a biruit trupul, sfințindu-se firea, sufletul și trupul. Ea a biruit și lumea, căci pururea avea gangul numai la cele cerești, nelipindu-se de nimic din cele pamântești. Diavolii au fugit si ei, rușinați, alungați fiind de smerenia și de puterea rugăciunii ei.
Peștera sfintei este locul în care ea își petrecea nopțile, mai mult în rugăciune, cedat în dormitare. Tot aici au fost găsite și sfintele ei Moaște. Se povestește ca odată, când turcii o descoperiseră în pădure si năvăliseră după ea în peștera, peretele din spatele peșterii s-a crăpat, iar sfânta a trecut prin acea despicătura, scăpând astfel din mâinile lor.
Sursă: Crestin Ortodox.
Primul monah venit la Sihla a fost soțul ei, Cuviosul Elefterie, auzind de sfințenia vieții ei, apoi au venit și alți doritori de viata liniștită. Cuviosul Ieroschimonah Elefterie s-a nevoit într-o mica chilie, sub stâncile Sihlei, vreme de 10 ani și, bineplăcând lui Dumnezeu, s-a săvârșit cu pace. După activa ani de la moartea sa, familia boierilor Cantacuzino a înălțat o biserica de lemn în cinstea Nașterii Sfanțului Ioan Botezătorul, pe mormântul său.
Astfel a luat naștere Schitul Sihla, înainte de anul 1741. Construita de "Dumnealui aga Ioanita Pascanul Cantacuzino, precum se și găsește scris într-o Sfânta Evanghelie de la 1763…", cu hramul Schimbarea la față, biserica "dintr-un brad" se păstrează în stare aproape inițiala. Lucrata în forma de corabie din bârne de lemn, biserica este căptușita în exterior cu scândură și acoperită cu sita. Interiorul, puțin luminat și foarte simplu, mai păstrează însă, prin intimitatea sa, atmosfera unei epoci de demult. Catapeteasma, aproape în miniatura, a fost pictata în ulei, probabil în secolul al XVIII-lea.
De aici, pe praguri de pietre scobite de pași omenești, se coboară în Schitul Sihla. Biserica actuala a schitului, cu hramul Nașterea Sfanțului Ioan Botezătorul, datează din anul 1813, când arhimandritul Benedict, egumenul Mănăstirii Secu, o reface aproape în întregime din bârne de brad, pe temelia celei mai vechi.
De la peștera Sfintei Teodora pleacă doua cărări, una spre bisericuța cea mica, de sub stânca Sihlei, cu hramul Schimbarea la Fata, și de acolo înspre schit, și o alta ce se îndreaptă spre drumul ce leagă Mănăstirea Sihăstria de Schitul Sihla. Pășind pe cărarea pietruita ce se îndreaptă spre drum, pe partea ștanga, o stâncă înalta și ascuțită ascunde o "albie" naturală, de unde sfânta își lua apa si unde se spăla, după cuviința.
Sursă: Crestin Ortodox.
Biserica de la Sihăstria ce poartă hramul Sfintei Teodora de la Sihla a fost ridicată în timp record: în 1994 I s-a pus piatra de temelie, iar în 1997 un sobor de ierarhi, în frunte cu Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfințitul Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu alți ierarhi, preoți și diaconi, a sfințit altarul bisericii.
De sărbătoarea Cuvioasei Teodora de la Sihla și Biserica „Sfântul Gheorghe“ - vechea Catedrală mitropolitană din Iași își serbează cel de-al doilea hram, la fel ca și biserica parohiei "Adormirii Maicii Domnului" - Galata. Tot pe 7 august își serbează hramul și Schitul „Cuvioasa Teodora de la Sihla“ din localitatea Moțca, Codrii Pașcanilor. Schitul aparține Mănăstirii Sihăstria și face parte din Protopopiatul Pașcani. Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este și ocrotitoare spirituală a credincioșilor din parohia Dărmănești. Tot cu această ocazie își serbează hramul Brutăria și Cantina de ajutor social din parohia „Sfântul Ioan Gură de Aur“ din Humulești.
Icoana Sfintei cuvioase Teodora de la Sihla o înfățișează pe aceasta ținând în mana un pergament pe care scrie: "Cu toată inima Te-am dorit pe Tine, Doamne, si cautându-Te, Te-am aflat si sufletul meu cel ostenit s-a odihnit intru dragostea Ta."
O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.
De aceea, și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!
Cele pământești părăsind și jugul cel aspru al pustniciei, în peșterile Schitului Sihla, asupra ta luând, te-ai făcut mireasă lui Hristos, fericită Teodora. Cu rugăciunea pe îngeri ajungând, cu postul și lacrimile pe diavoli arzând, ai biruit slăbiciunea firii omenești și pe mulți sihaștri din Carpați întrecând, la cele cerești te-ai mutat, lăsându-ne nouă mângâiere peștera și pilda viețuirii. Sfântă Preacuvioasă Teodora, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Aleasă fiind de Dumnezeu pentru viața îngerească de sihăstrie, ai părăsit cele trecătoare, Preacuvioasă, și te-ai retras la Sihla în peșteră. Și acolo fiind hrănită de păsările cerului, neîncetat ai slăvit pe Dumnezeu cel în Treime închinat. Pentru aceasta cu credință, să strigăm : Bucură-te, Preacuvioasă Maică Teodora.
Această floare duhovnicească și mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători - Neamț, din părinți binecredincioși și iubitori de Dumnezeu. Tatăl ei, Ștefan Joldea Armașul, avea dregătorie ostășească, așa cum și numele îl arată, fiind paznic al Cetății Neamțului și armaș, adică făuritor de arme pentru cei ce apărau vestita Cetate a Moldovei. Mama sa, al cărei nume nu este cunoscut, se îngrijea de cele pentru casă și de buna creștere, în frică de Dumnezeu, a celor două fiice, Teodora și Maghița (Marghiolița).
Fiica mai tânără s-a mutat curând la Dumnezeu, iar fericita Teodora a fost căsătorită de către părinți, împotriva voinței ei, cu un tânăr evlavios din Ismail. Neavând copii, iar sufletul Teodorei fiind rănit de dragoste pentru Iisus Hristos și arzând de dorința unei vieți cu totul curate, închinate numai Lui, s-au învoit să îmbrățișeze viața monahală. Marii sihaștri, vechii ei sfătuitori, ce se nevoiau în acea vreme prin pădurile și munții din ținutul Neamț, precum și duhovnicul care îi cunoștea firea evlavioasă și râvna pentru rugăciunea de taină, o îndemnau spre viața de sihăstrie.
Astfel, fericita Teodora a îmbrățișat cinul monahal la Schitul Vărzărești - Vrancea, iar după doi ani, soțul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, primind numele de Elefterie. Așa a binevoit Dumnezeu să-i povățuiască pe amândoi pe calea sfințeniei și a mântuirii. Fiecare călugăriță din schit se nevoia cu mare râvnă pentru Hristos, însă Cuvioasa Teodora întrecea pe toate celelalte surori cu rugăciunea, cu smerenia și cu nevoința duhovnicească.
După câțiva ani, năvălind turcii în părțile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzărești. Atunci toate surorile din obște s-au risipit în pădurile seculare din partea locului, așteptând să treacă primejdia și mânia lui Dumnezeu. La fel a făcut și Cuvioasa Teodora. S-a retras în munții Vrancei împreună cu stareța ei, schimonahia Paisia, a cărei ucenică era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mâna lui Dumnezeu, în post și rugăciune, răbdând multe ispite de la diavoli, foame, frig și tot felul de încercări.
Răposând stareța ei, fericita Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeiești, a părăsit munții Vrancei și s-a retras în părțile Neamțului, pentru a se nevoi în pădurile neumblate din jurul schiturilor Sihăstria și Sihla. După ce, mai întâi, s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț, egumenul lavrei a trimis-o la Sihăstria să urmeze sfatul egumenului de acolo. Cu binecuvântarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încredințată duhovnicului Pavel, care a dus-o în pustie, în apropierea Schitului Sihla, sfătuind-o să rămână acolo până la moarte, dacă va putea răbda asprimea vieții pustnicești, iar de nu va putea suferi ispitele și frigul iernii, să se așeze la o sihăstrie de călugărițe.
Așa a ajuns fericita Teodora în munții Sihlei, iar un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa, care se afla aproape de schit și de peștera care îi poartă numele. Acolo s-a nevoit Cuvioasa cu bărbăție mulți ani, ostenindu-se singură în post și rugăciuni de toată noaptea, în lacrimi și mii de metanii, departe de lume. Numai Cuviosul Pavel din Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o îmbărbăta, o împărtășea cu Sfintele Taine și îi ducea cele de trebuință.
Pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla să o rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfântă Cuvioasă Teodora roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale ei sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.