Săptămâna Luminată

Săptămâna Luminată urmează imediat Duminicii Paștelui iar prima slujbă din această săptămâna începe prin cuvintele "Veniți de luați lumină". Hristos iese din mormânt învăluit în lumina cea sfântă a dumnezeirii Sale.

Săptămâna Luminată

Săptămâna Luminată este pentru credincioșii ortodocși începutul unei perioade de 50 de zile pline de bucurie pentru Învierea lui Hristos. Această perioadă începe de la Paști și se termină la Pogorârea Duhului Sfânt (Rusalii) care face parte din perioada liturgică numită Penticostar.

Aceasta perioadă se distinge prin luminozitate, prin frumusețe și prin bucurie a întregii creații, totul pare învăluit în alb, totul este lumină, totul exprimă bucuria de a fi împreună cu Hristos în Biserica Sa. Și bisericile se înveșmântează în alb și veșmintele preoților. De aceea, în această perioadă se cântă în toate împrejurările "Hristos a Înviat!" și cântări de bucurie: "Veniți să ne luminăm popoare! Veniți să ne bucurăm de Învierea lui Hristos!"

Semnificații din vechime pentru Săptămâna Luminată

Săptămâna Luminată se numește așa pentru că în vechime, la praznicul Învierii, catehumenii, care îmbrățișaseră noua învățătură creștină și care se pregătiseră în mod deosebit în vremea Postului Mare, primeau Taina Sfântului Botez. În săptămâna care urma acestei duminici, ei păstrau hainele luminate pe care le primiseră după Botez, dezbrăcându-le abia în Duminica Tomii, adică în prima duminică după Sfintele Paști. În această săptămână ei veneau în fiecare zi la Biserică, participând la Sfânta Liturghie și împărtășindu-se cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos. Pentru că primiseră Botezul, ei se numeau "luminați", iar săptămâna aceasta era socotită pentru ei "Săptămâna cea luminată".

În tradiția greacă se mai numește și Săptămâna reînnoită (în grecește Diakaimsimos) pentru că întreaga creație este reînnoită prin Domnul Iisus Hristos.

Prin extindere, săptămâna de după Sfintele Paști a început să fie socotită de întreaga lume creștină ca fiind Săptămâna Luminată, pentru că toți creștinii, nu numai cei nou-botezați, sunt în această perioadă învăluiți de bucuria și lumina sfântă a Învierii Domnului, care luminează sufletele lor.

Floare 02 Bun
Floare 02 Bun

Rânduieli speciale în Săptămâna Luminată

Din Duminica Învierii Domnului, în Biserica Ortodoxă începe o nouă perioadă liturgică a anului bisericesc, numită perioada Penticostarului. Numele acestei perioade — una dintre cele trei mari diviziuni ale anului liturgic (alături de perioada Octoihului și de cea a Triodului) — vine de la cartea Penticostar, care se folosește în mod deosebit în cultul ortodox în perioada dintre Paște și Rusalii (50 de zile).

În această perioadă, slujbele Biserici sunt deosebite de cele din restul anului. Toate cântările și citirile din această perioadă a Săptămânii Luminate fac referire directă la Învierea din morți a Mântuitorului.

În toată această perioadă credincioșii se salută cu cuvintele: "Hristos a înviat!" și răspund: "Adevărat a înviat!"

În Săptămâna Luminată nu se fac parastase pentru cei adormiți. Aceste slujbe sunt reluate după Duminica Tomii, zi denumită în Transilvania și Paștile Mic.

Slujbele din Săptămâna Luminată se țin cu Ușile Împărătești larg deschise. Astfel, privirea spre altar nu mai este împiedicată de nimic, ceea ce simbolizează ușa deschisă de la mormântul Mântuitorului dar și ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morții Mântuitorului. În plus, în Săptămâna Luminată este interzis complet postul pentru toți ortodocșii, credincioșii întremându-se astfel după cele opt săptămâni de post anterior Sfintelor Paști. În Săptămâna luminată și până la Înălțarea Domnului nu se îngenunchează.

O altă particularitate liturgică a acestei săptămâni o reprezintă zilele de miercuri și vineri, care sunt însemnate în calendar cu "harți". În aceste zile, în care în mod obișnuit este post se dezleagă la toate mâncărurile de dulce, pentru bucuria Sfintei Învieri. Totodată, până la Marele Praznic al Pogorârii Duhului Sfânt, miercurea și vinerea se face dezlegare la pește.

Slujbele din Săptămâna Luminată

Marți, în Săptămâna Luminată, se face uscarea Sfântului Agneț, sfințit la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia din Sfânta și Marea Joi, în Săptămâna Patimilor. Din acest Sfânt Agneț se face Sfânta Împărtășanie de peste tot anul pentru bolnavi și copii. La mănăstirile din Sfântul Munte, această rânduială nu se săvârșește, întrucât se săvârșește Sfânta Liturghie zilnic. Nu există gândirea că trebuie să fii pe patul de moarte pentru a primi Sfânta Împărtășanie. Monahii se împărtășesc, după rânduiala mănăstirii, de mai multe ori în timpul săptămânii. Copiii se împărtășesc din acest Sfânt Agneț mai ales după botez, pentru că în timpul anului se împărtășesc în timpul Sfintei Liturghii.

În vinerea din Săptămâna Luminată, creștinii de pe tot cuprinsul țării prăznuiesc Izvorul Tămăduirii, adică a unui izvor minunat de la Constantinopol, prin apa căruia Maica Domnului a lucrat multe vindecări, când, după otpustul (binecuvântarea finală) Sfintei Liturghii, se săvârșește slujba sfințirii celei mici a apei "aghiazma mica". În vechime, mai cu seamă în Moldova, la vreme de secetă, preoții însoțiți de credincioși ieșeau la câmp ținând în mâini sfintele icoane și se rugau ca Bunul Dumnezeu să le dăruiască ploaie, dar și sănătate. Apa sfințită în această zi are puterea de a-i tămădui pe cei bolnavi. Această rânduială vine să ne conștientizeze asupra faptului că apa sfințită, plină de harul Duhului Sfânt, trebuie neapărat pusă în legătură cu izvorul harului, care este Hristos Cel Înviat.

În multe zone etnografice ale României, în această zi, gospodinele fac pască și înroșesc din nou ouă. A doua zi, în Sâmbăta Tomii, le vor duce la biserică pentru a fi sfințite și împărțite pentru sufletele celor morți. Merg cu ele la cimitir, iar pe fiecare mormânt așează câte un ou și o pască, iar la fiecare cruce aprind o lumânare. Acest obicei are o semnificație aparte căci oul simbolizează viața. Gestul aparent insignifiant al femeilor de la sat exprimă credința lor neclintită în viața veșnică.

Și pasca face parte nu doar din bucătăria obligatorie a Paștelui, ci și din universul de simboluri creștine pe care mentalitatea noastră colectivă îl pune în mișcare în această perioadă calendaristică.

Slujba celor adormiți din Săptămâna Luminată

Chiar și slujba înmormântării celor care au adormit în timpul acestei săptămâni, indiferent pentru cine ar fi săvârșită (preot, călugăr sau mirean), este înlocuită de slujba Învierii. Astfel, atunci când se întâmplă ca slujba Înmormântării să fie săvârșită în ziua Sfintelor Paști sau în Săptămâna Luminată, toate cele patru variante ale slujbei de înmormântare - a mirenilor, a pruncilor, a preoților și a diaconilor de mir sau a călugărilor - sunt înlocuite cu Utrenia Paștilor, exact ca în noaptea Sfintei Învieri, cu câteva elemente specifice preluate din slujba Înmormântării mirenilor. Indicația aceasta o găsim în Molitfelnic (carte de cult pentru diverse slujbe) și în cartea de slujbă numită Panihida: "Știut să fie că, dacă va răposa vreunul dintre creștini de Sfintele Paști sau în orice zi din Săptămâna Luminată până la Duminica Tomii, nu se cântă slujba Înmormântării, pentru mărirea și cinstea sărbătorii Învierii și pentru că acestea sunt zile de bucurie și de veselie, iar nu de jale și de plângere, că toți câți murim în nădejdea învierii și a vieții celei veșnice, în Hristos înviem". Odinioară, rânduiala aceasta era săvârșită și în cazul în care un creștin era înmormântat în ziua odovaniei praznicului Învierii, în miercurea săptămânii a șasea după Sfintele Paști.

Această rânduială se pare că a fost așezată de monahul Gavriil din Muntele Athos, după cum dau mărturie suprascrierile din unele Penticostare vechi, ca de pildă cel de la Blaj, din 1818. O astfel de rânduială pentru înmormântare, într-o săptămână precum Săptămâna Luminată, este cât se poate de firească, pentru că de la Învierea Domnului moartea nu mai are nici o putere asupra făpturii umane, ci viața stăpânește, pentru că Hristos înviind din mormânt, "ca dintr-o cămară, a strălucit" și "pogorându-Se în cele mai de jos ale pământului a sfărâmat încuietorile cele veșnice care țineau pe cei legați din veac" în adâncurile morții (din Canonul Învierii). Așa cum arată și Condacul praznicului Învierii Domnului, Hristos, "adormind cu trupul ca un muritor, a treia zi a înviat, pe Adam din stricăciune ridicând și moartea pierzându-o". De aceea, după cum ne îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur în noaptea Sfintei Învieri, "nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ținut de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad, umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui" (a se vedea în acest sens Penticostarul, ediția 2012, slujba Învierii, Cuvânt de învățătură al Sfântului Ioan Gură de Aur, pagina 25).

Preotul poartă la înmormântare veșminte albe, luminate. Aceasta pentru că de la Învierea lui Hristos, moartea pentru creștin înseamnă începutul unei noi vieți, a vieții din Împărăția lui Dumnezeu, potrivit cuvântului Sfântului Apostol Pavel: "Dacă Hristos n-a înviat, nici morții nu învie, iar dacă Hristos a înviat, și morții înviază". De aceea, noi la slujba Înmormântării prăznuim, încărcați de bucuria nădejdii, trecerea de la viața aceasta trecătoare la viața cea veșnică. Prăznuim moartea ca eveniment al vieții în forma sa autentică, viața cu Hristos în Împărăție. În sensul în care Hristos, prin Sfânta Sa Înviere, transfigurează întregul nostru mod de existență.

Floare 02 Bun

Particularități Liturgice din Săptămâna Luminată

În Săptămâna Luminată toate rânduielile liturgice sunt strâns legate de lumina, bucuria și pacea adusă de minunata zi a Învierii. Întreaga expresie liturgică a Ortodoxiei, de la veșmintele slujitorilor și până la imnografie, mărturisește bucuria pascală.

"Triodul plângerii" s-a sfârșit și urmează "Triodul bucuriei"; omul este chemat să prăznuiască, să se bucure, pentru că prin Învierea Mântuitorului i s-a dat șansa să devină nemuritor. Așa după cum spunea părintele Constantin Galeriu, "menirea și viitorul omului este Învierea - unica în stare să biruie răul, stricăciunea și moartea. Astfel, ce preț poate să aibă o viață care sfârșește în moarte? De aceea, darul său adevărat mântuitor este cel al Învierii". Sfântul Efrem Sirul spune că Mântuitorul nostru Iisus Hristos "din înălțime S-a pogorât ca Domn, din pântece a ieșit ca un rob. Moartea a căzut în genunchi înaintea Sa și în Învierea Lui I S-a închinat viața; moartea Lui pentru noi e viață și Înălțarea Sa pentru noi ridicare. Cât de mult trebuie să-I fim mulțumitori".

În Săptămâna Luminată care începe cu Sfânta și Marea Duminică a Paștilor și se sfârșește cu ziua de sâmbătă, rânduiala slujbelor bisericești se deosebește de cea a Octoihului și de cea a Triodului prin mai multe particularități.

În toată săptămâna, la toate slujbele bisericești, preotul se îmbracă în toate veșmintele de la începutul slujbei. Binecuvântarea de început, atât la Vecernie, cât și la Utrenie, este "Slavă Sfinte și Celei de o ființă și nedespărțitei Treimi…", iar după aceasta se cântă troparul "Hristos a înviat din morți…" (de trei ori) și stihurile Paștilor.

În timpul rostirii acestor stihuri, preotul cădește cele patru laturi ale sfintei mese și întreg sfântul altar. În Săptămâna Luminată, în locul Ceasurilor, în locul Pavecerniței (slujba de seara de după masă) și al Miezonopticii (slujba de la miezul nopții) se săvârșește o slujbă unică pentru toate aceste laude, numită "Rânduiala Ceasurilor Sfintelor Paști". Cântarea "Învierea lui Hristos", de la Utrenie, se cântă de trei ori pentru bucuria și însemnătatea marelui praznic al Învierii. În toate zilele din această săptămână se face otpustul special, care este același ca la slujba din noaptea Învierii.

Începând din Duminica Sfintelor Paști și până la Înălțarea Domnului, la Liturghie se cânta Axionul Paștilor: "Îngerul a strigat către cea plină de daruri: Curată Fecioară, bucură-te; și iarăși zic, bucură-te, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt și pe morți i-a înviat; veseliți-vă, popoare. Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că Slava Domnului peste tine a răsărit; saltă acum și te bucură, Sioane, iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru învierea Celui născut al Tău."

Aceste cuvinte de îndemn duhovnicesc ale îngerului, pe care le auzim cântându-se în sfintele noastre biserici cu prilejul acestui mare praznic, ne cheamă pe toți la întâlnirea sfântă și mântuitoare cu Însuși Cel înviat Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

În Săptămâna Luminată nu se citește Psaltirea nici la Vecernie, nici la Utrenie, nici în rânduiala particulară a credincioșilor. În fiecare zi din această săptămână se schimbă glasul de rând, iar prochimenul (verset din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare) ce se cântă la Vecerniile din această săptămână este special, fiecare zi având prochimenul său. Slujba sfinților de rând care vor cădea în zilele din Săptămâna Luminată nu se cântă, ci se mută în altă zi (de obicei la Pavecernița de vineri seara). Slujbele sfinților mari se săvârșesc la timpul lor, în orice zi ar cădea, cu excepția zilei din Sfânta Duminică a Paștilor, când se pun toate ale praznicului.

Dacă este sărbătoarea unui sfânt mare în ziua Învierii, se amână pentru a doua zi (Lunea Luminată). De asemenea, ușile împărătești rămân deschise în toată Săptămâna Luminată.

Floare 02 Bun

Ce rugăciuni se citesc in Săptămâna Luminată

De la Învierea Domnului și până la Rusalii, nu se fac metanii, ci doar închinăciuni, și nu se citește Psaltirea. De asemenea, în Săptămâna Luminată, în locul Paraclisului către Născătoarea de Dumnezeu, se citește Canonul Învierii, iar Acatistul Învierii Domnului se citește de la Paști până la Înălțarea Domnului.

Floare 02 Bun

Săptămâna luminata tradiții si obiceiuri

Săptămâna Luminată păstrează în credința populară o serie de obiceiuri.

Prin Învierea Domnului Iisus Hristos din morți, cei din popor cred că Raiul se deschide tuturor sufletelor reținute în prinsoarea iadului începând de la Adam și până la venirea Mântuitorului și rămâne deschis de la Înviere până în Duminica Tomii.

Lunea din Săptămâna Luminată poartă numele de Lunea Albă. În această zi, în unele zone are loc obiceiul "umblatului cu pasca", adică vizitarea rudelor apropiate în vederea vestirii Învierii lui Iisus Hristos. Se obișnuiește ca finii să se ducă în vizită la nași, cu colaci, pască și ouă roșii, iar copiii merg la părinți. Nașii trebuie să îi ospăteze pe fini, tradiția spunând că aceștia mergeau împreună la hora satului.

O altă tradiție specifică Lunii Albe este stropirea cu apă. Se spune că acest ritual are la origine povestea despre o fată evreică ce a leșinat la auzul veștii învierii lui Hristos, fiind readusă în simțiri de niște tineri ce au stropit-o cu apă. În Transilvania, tinerele fete sunt stropite cu parfum de către feciorii îmbrăcați în haine tradiționale. Acestea, la rândul lor, le oferă băieților vin și mici daruri.

Marțea din Săptămâna Luminată se mai numește și Marțea Albă. Femeile din multe zone rurale dau de pomană în această zi pasca rămasă de la Paște și vin roșu.

Miercurea din Săptămâna Luminată poarta numele de Sfânta Miercuri. Bărbații se duc să muncească la câmp, în timp ce femeile rămân acasă.

Joia din Săptămâna Luminată mai e numită și Joia Verde, o zi în care se cinstesc holdele, grădinile și grânele.

Vinerea din Săptămâna Luminată poartă numele de Vinerea Scumpă sau Fântănița. Este sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Vinerea Scumpă este în contrast direct cu Vinerea Neagră sau Vinerea Mare, de dinaintea Paștelui.

Paștele Blajinilor

Strămoșii noștri credeau și ei în existența unor oameni de odinioară care nu s-au remarcat prin puterile lor fizice, ci prin virtuțile creștine.

Numele lor variază: li se spune blajini în Moldova, rohmani în Bucovina, răgmani în Maramureș. Cele mai multe informații despre ei le găsim în culegerile vechi de folclor întreprinse de Elena Niculiță Voronca și Simion Florea Marian, care era și preot. Informațiile sunt disparate - situație tipică pentru viziunea despre lume a omului arhaic. Legendele nu au coerența unei teorii, din simplul motiv că țăranul român își explica lumea prin povești, nu prin enunțuri abstracte și reci. Legendele, de multe ori, se contraziceau sau se completau ca piesele unui joc de puzzle.

De aceea, despre originea blajinilor întâlnim mai multe versiuni. Ce erau ei în mentalitatea autohtonă, arhaică? Un popor creștin – "un neam tare bun de oameni", "nu fac stricăciune nimănuia" -, care viețuia într-un tărâm îndepărtat: unii credeau că trăiesc sub pământ, alții în ostroavele mărilor sau chiar în pustietate. Neavând case, viețuiau la umbra pomilor. Principala trăsătură a lor era evlavia față de Dumnezeu: posteau mult și se rugau continuu. Erau buni la inimă, blajini. Ducând o viață sfântă, când mor, merg neabătut spre rai.

Mai ales în Bucovina și Moldova, românii credeau că, neavând calendar, blajinii nu știu în ce dată cade Paștele − cea mai importantă sărbătoare a lor. Româncele îi ajutau și se considera că este o mare greșeală să faci altminteri: strângeau într-o sită sau covățică cojile de la ouăle pe care le foloseau pentru pregătirea pascăi și a diverselor prăjituri și copturi, iar în sâmbăta de dinaintea Învierii Domnului le aruncau pe o apă curgătoare. Credeau cu tărie că, purtate de râuri, cojile vor ajunge în Apa Sâmbetei - des întâlnită în basmele românești -, care le va duce în tărâmul blajinilor. Văzându-le, aceștia se bucurau cu negrăită bucurie și începeau și ei să prăznuiască Învierea Domnului. În unele legende românești, româncele gospodine nu doar îi înștiințau pe blajini de venirea Paștelui, ci îi și hrăneau: din cojile ajunse în țara lor se fac la loc, prin minune, ouă întregi din care mănâncă nu mai puțin de doisprezece blajini deodată.

În tradiția poporului român se vorbește despre Paștele Blajinilor, care în unele zone etnografice era serbat în Duminica Tomii, iar în altele a doua zi, lunea. În trecut, de Paștele Blajinilor, românii se adunau prin poieni și dumbrăvi, se așezau pe iarbă și se bucurau mâncând ouă roșii, pască, miel fript și bând vin sau rachiu fiert, îndulcit cu miere. Nimeni nu lucra de Paștele Blajinilor. Ziua era ținută prin nelucrare pentru ca pământul să rodească. În timp, Paștele Blajinilor a fost asimilat cultului funerar românesc. În prezent, prin "blajini" sunt desemnați morții din familia fiecăruia. În trecutul nu foarte îndepărtat, în Moldova, femeile mai în vârstă strângeau ouăle vopsite la Paști, le duceau în grădină și le dădeau de-a dura pe iarbă. Le culegeau copiii ca pomană pentru sufletele celor trecuți la Domnul.

În prezent, de Paștele Blajinilor, fiecare familie merge la cimitir, aducând cu ea colivă, ouă roșii, cozonac, pască. Ele sunt sfințite de preot și împărțite femeilor, copiilor sau oamenilor sărmani prezenți la această pomenire.

"Paștile sunt un dar, dar și o propunere", pentru viața noastră (C. Andronikof, "La cycle pascal"). Pentru creștini, Paștile au semnificația propriei învieri, după cum afirmă textul liturgic de la slujba Sfintei Învieri: "Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă scol împreună cu Tine, înviind Tu; răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine, Însuți împreună mă proslăvește, Mântuitorule, întru Împărăția Ta" (Penticostarul).

Floare 02 Bun

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Sursă: pravila.ro, facebook.

Recomandări

† Sfânta Mare Muceniță Eufimia (16 septembrie)

FB Mess WA Like Sfânta Mare Muceniță Eufimia ne-a rămas drept un exemplu de mărturisire creștină autentică și o pildă vie a modului în care Sfinții sunt vii lucrând și după ce trec la cele […]

† Sfinții Mucenici Marcian și Martirie (25 octombrie)

FB Mess WA Like Sfinții Mucenici Marcian și Martirie au pătimit în Constantinopol, pe vremea împăratului Constanțiu (331-361), care trecuse de partea arienilor, deși Arie fusese osândit la cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea […]

† Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului (18 martie)

FB Mess WA Like Sfântul Ierarh Chiril al Ierusalimului este unul dintre Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe din secolul al IV-lea care a reușit să mențină dreapta credință în ciuda tuturor încercărilor grele. Dumnezeu a […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2022 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram