Biserica Ortodoxă serbează în a 8-a duminică după Paști Pogorârea Sfântului Duh numită și Rusaliile sau Cincizecimea, apoi în următoarea zi Sfânta Treime. Pogorârea Sfântului Duh sau a Rusaliilor – este numită în popor și Duminica mare. Aceasta este sărbătoarea anuală a Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli, fapt care marchează formarea Bisericii Creștine.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Rusaliile împreună cu sărbătoarea Paștelui constituie cele mai vechi sărbători creștine, fiind prăznuită încă din vremea Sfinților Apostoli. Despre Pogorârea Sfântului Duh amintesc Sfântul Apostol Pavel (1 Cor. 16, 5) și Sfântul Apostol Luca (Fapte 20, 16). Este prezentă și în Constituțiile Apostolice, printre sărbătorile în care sclavii se cuvine să fie eliberați de muncile obișnuite. Despre ea mai amintesc: Sfântul Irineu , Tertulian, Origen, Sfântul Epifanie și mai multe canoane. Marii oratori din secolele IV și V au lăsat o mulțime de predici în cinstea acestei sărbători, iar în a doua jumătate a secolului IV, pelerina apuseană Egeria descrie modul cum era sărbătorită pe atunci la Ierusalim.
Pogorârea Sfântului Duh este istorisită de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca în Faptele Apostolilor (Fapte Sinaxarul din Lunea Rusaliilor este grăitor în acest sens și îl redăm în continuare:
"În această zi, în Lunea Rusaliilor, prăznuim pe însuși Preasfântul de viață Făcătorul și întru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o ființă și de o slavă cu Tatăl și cu Fiul.
În ziua Cincizecimii S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, peste Sfinții Apostoli, în foișorul unde stăteau ei, și s-a așezat peste fiecare dintr-înșii. Pentru cinstirea Sfântului Duh, dumnezeieștii Părinți, care pe toate bine le-a tocmit, cu prilejul Cincizecimii, au rânduit o sărbătoare deosebită, în această zi a Rusaliilor".
Odată cu Pogorârea Duhului Sfânt se întemeiază în mod deplin Biserica. Evanghelia lui Hristos se adresează întregii lumi, precum se vede din grăirea minunata a Apostolilor în felurite limbi. Predica lor se adresează tuturor neamurilor de pe pământ. Toate popoarele nu se pot uni de-at în Biserica lui Hristos, ascultând aceeași Evanghelie și urmând aceleași porunci dumnezeiești.
Cincizecimea se numește așa pentru că se prăznuiește la 50 de zile după Paști. În Vechiul Testament, Cincizecimea amintea de primirea Legii pe Muntele Sinai, de suferințele evreilor în pustiu, precum și de necazurile cele multe prin care au trecut, până să ajungă în pământul făgăduinței, unde s-au îndulcit de roade, de grâu și de vin. De aceea, la această sărbătoare se mulțumea lui Dumnezeu și pentru secerișul nou.
În Noul Testament, aceasta zi amintește de venirea Duhului Sfânt peste Apostoli, Duh Care ne dă Legea duhovnicească, ne călăuzește spre tot adevărul și ne învață cele plăcute lui Dumnezeu. Astfel, Cincizecimea ne arată ieșirea din răutatea necredinței și ziua întemeierii Bisericii în chip văzut.
Pogorârea Sfântului Duh a fost numită în românește "Rusalii" de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană, consacrată cultului morților. Creștinii au preluat obiceiul roman, făcând din sâmbăta dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire generală a morților. În unele zone ale țării, în sâmbăta Rusaliilor se împart oale împodobite cu flori și cu un colac deasupra pentru pomenirea morților. În duminica Rusaliilor se împart farfurii frumos împodobite pentru vii. În tradiția Bisericii Ortodoxe, în ziua imediat următoare marilor sărbători se comemorează persoanele care stau în legătură nemijlocită cu persoana sau evenimentul aflat în centrul respectivei sărbători. Întrucât persoanele Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, sunt într-o legătură nemijlocită, lunea de după duminica Rusaliilor este consacrată proslăvirii Sfintei Treimi. De fapt, sărbătoarea Rusaliilor are consacrate două zile.
Sărbătoarea cade totdeauna la 10 zile după înălțare sau la 50 de zile după Paști, când a avut loc evenimentul sărbătorit și când evreii își serbau și ei Praznicul Cincizecimii. Ε totodată sărbătoarea întemeierii Bisericii Creștine, căci în aceeași zi, în urma cuvântării însuflețite a Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creștinism ca la trei mii de suflete, care au alcătuit cea dintâi comunitate creștină din Ierusalim (Fapte 2,41), nucleul Bisericii de mai târziu.
Prin Pogorârea Sfântului Duh a început o epocă nouă în istoria mântuirii neamului omenesc. Astfel a luat ființă în chip văzut Biserica, adică Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, flacăra Duhului Sfânt în lume. S-a împlinit în acest mod țelul final al întrupării, al jertfei de pe cruce și al Învierii Domnului.
Deși fiecare Apostol a primit pe Duhul Sfânt și cu toții au pornit în lume vestind tainele Împărăției cerurilor în graiul tuturor popoarelor, deși cei ce s-au botezat erau "bărbați cucernici din toate neamurile care sunt sub cer", s-a creat atunci o unitate nouă, spirituală, un așezământ în care toate se adună ca mădularele într-un trup, formând Biserica, Trupul cel tainic al lui Hristos. Iată dar că Rusaliile sunt ziua întemeierii Bisericii creștine ca instituție divino-umană.
Cincizecimea, adică a 50-a zi de la Învierea Domnului, este ziua voită de Tatăl, făgăduită de Fiul și împlinită de Sfântul Duh. Este ziua deplinei revelații a Sfintei Treimi în lume: crearea, mântuirea și sfințirea. În această zi se inaugurează un nou mod de legătură între cei ce cred și Dumnezeu, mod sau chip nevăzut de ochii noștri, dar simțit de inimă.
Înainte de patima Sa cea de bunăvoie, știind Iisus toate cele ce aveau să se întâmple cu El și nevoind să-i lase pe Apostoli în deznădejde, le-a făgăduit că va trimite pe Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, care-i va călăuzi. Și va vesti cele viitoare, îi va mângâia și Îl va preamări, căci "din al meu va lua și vă va vesti". El se va numi Mângâietorul, fiindcă va mângâia pe tot cel ce se lasă călăuzit de El. Iar când s-a arătat Apostolilor după slăvita Sa Înviere, Le-a zis: "Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute" (În. 20, 21-22), acesta este textul care fundamentează peste veacuri Taina Spovedaniei.
Biserica este așadar Hristos în toți, uniți prin lucrarea Sfântului Duh într-un chip viu și indisolubil. Iisus Hristos și toți credincioșii sunt mădulare ale aceluiași Trup tainic al lui Hristos, alcătuit din mai multe mădulare. Există un singur corp și un singur Duh. Și această unitate a fost consfințită de Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii.
Sfântul Duh Se numește Mângâietor, ca Unul Care are putere să ne mângâie și să ne aline; că pe El L-am primit în locul lui Hristos. Și El mijlocește, cu graiuri nespuse, pentru noi către Dumnezeu, ocrotindu-ne ca un iubitor de oameni, ca și Hristos, că și Hristos este Mângâietor, pentru că zice Apostolul: Avem Mângâietor către Tatăl pe Iisus Hristos Cel drept (1 Ioan 2,1). De aceea, Duhul Sfânt se mai numește și alt Mângâietor (Ioan 14,16). Se numește altul, pentru că este de aceeași ființă. Căci unul și altul se spune numai despre cei ce sunt de aceeași ființă. Despre cei ce sunt de ființe deosebite nu se poate grăi așa, fără să li se arate, îndată, și ființa pe care o au. Sfântul Duh este întru toate una cu Tatăl și cu Fiul; de aceea, El este și împreună-Ziditor (Făcător) a toate și chiar Lucrător al învierii de obște, și face toate câte voiește: sfințește, împarte, înnoiește, trimite, înțelepțește, unge pe proroci și, pe scurt zicând toate le face, El fiind liber, atotputernic, bun, drept, ocârmuitor. Prin El este toată înțelepciunea, viața, mișcarea, împărtășirea din sfințenie și din orice fel de viață. Într-un cuvânt, tot ce are Tatăl și Fiul are și El, afară de nenaștere și naștere, întrucât El purcede din Tatăl. Duhul revărsându-Se, așadar, lumea s-a umplut de tot felul de daruri și, prin El, toate neamurile au fost călăuzite la cunoașterea adevăratului Dumnezeu, iar Apostolii au primit puterea de a alunga toată boala și toată neputința. Hristos a pregătit venirea Sfântului Duh peste Ucenicii Săi, când, înainte de pătimire, le-a vorbit despre aceasta (Ioan 7, 38-39), apoi, mai vădit după înviere, când a suflat asupra lor (Ioan 20,22). Iar acum L-a trimis pe El, în chip de limbi de foc.
Sursă: Basilica.
Icoana Cincizecimii, adică icoana care înfățișează momentul Pogorârii Duhului Sfânt peste Apostoli și, totodată, peste întreaga Biserică, este una dintre cele mai importante icoane ale Bisericii Ortodoxe. Cu adevărat, icoana Cincizecimii este o mărturisire a dreptei credințe.
La cincizeci de zile după Învierea Domnului, precum Iisus a spus mai înainte, s-a petrecut Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli. Deși acest eveniment a fost receptat și păstrat în conștiința Bisericii încă de atunci, în mod neîntrerupt, cele mai vechi icoane care îl înfățișează apar însă prin secolul al VI-lea.
Cele mai vechi icoane ale Cincizecimii prezintă anumite particularități. În unele icoane apare zugrăvită Înălțarea Domnului, iar în altele apare Maica Domnului. Deși numele Apostolilor difera de la o icoana la alta, în mijlocul lor apărând Sfântul Apostol Pavel și Evangheliștii, numărul lor armane întotdeauna același: doisprezece.
În mijlocul Apostolilor, care sunt împărțiți în doua cete egale, așezate de o parte și de alta a icoanei, este zugrăvita Maica Domnului. Deasupra lor, Domnul Iisus Hristos sade pe tronul slavei Sale, într-o mandorlă de lumină, înconjurata de patru îngeri, ca în icoana Înălțării. De sub tron iese "mana lui Dumnezeu", imagine iconografică a lui Dumnezeu Tatăl, care trimite peste Apostoli raze de lumina. Imediat sub "mana" este zugrăvit Porumbelul, imagine iconografica a Duhului Sfânt.
Învățătura cuprinsa în aceasta prima forma a icoanei este următoarea: Dumnezeu Tatăl este Cel care Îl trimite pe Sfântul Duh peste Apostoli, iar acest lucru nu este cu putința de-at prin Înălțarea Domnului Iisus Hristos la cer.
În anul 586, precum se observa în "Evangheliarul lui Rabula", icoana Pogorârii Duhului Sfânt este zugrăvită în mod separat de icoana Înălțării Domnului. Deasupra fiecărui Apostol coboară cate o limba de foc, izvorâta din Porumbelul aflat în partea de sus a icoanei.
Începând cu secolul al VII-lea, Maica Domnului nu mai apare zugrăvită în mijlocul Apostolilor. Cea mai veche icoana de acest fel se păstrează în Mănăstirea Sfânta Ecaterina, din Muntele Sinai.
Sfinții Apostoli sunt înfățișați șezând în doua grupe, de o parte și de alta a icoanei, iar în centru, sub Hristos, care este înfățișat în partea de sus, este pictat Porumbelul, simbol al Duhului Sfânt. Peste cei doisprezece Apostoli coboară raze de foc.
În unele icoane, sus, în locul lui Domnului Iisus Hristos, este reprezentata în mod simbolic Sfânta Treime: un Tron (simbol al Tatălui), pe care sta Evanghelia (simbol al Fiului) și Porumbelul (simbol al Sfântul Duh).
În icoana Cincizecimii, nici un Apostol nu este așezat în mijloc. După ce Maica Domnului nu mai apare zugrăvita în această icoana, locul ocupat inițial de ea armane liber. Acest spațiu dintre Apostoli, rămas liber, este accentuat în mod voit.
Cei doisprezece Apostoli sunt așezați într-un semicerc, precum odinioară (și astăzi) se așezau ucenicii în jurul invadatorului lor. În mijlocul Apostolilor s-a aflat Invadatorul lor, Iisus Hristos, precum vedem în toate celelalte icoane. Când acesta s-a înălțat la Tatăl, locul Său a rămas liber, însă nu pentru mult timp.
Precum le-a spus mai înainte, Domnul Iisus le-a trimis în schimb pe Mângâietorul, adică pe Duhul Sfânt. Deci, Duhul Sfânt este Cel care ocupă, în mod nevăzut, locul rămas liber intre Apostoli. Prezenta Sa la Cincizecime s-a făcut simțită doar printr-un vuiet și prin limbile ca de foc (Fapte 2, 2-3).
În mijlocul Apostolilor se afla prezent Duhul Sfânt. Deci, în mod văzut, locul dintre Apostoli trebuie să romana gol până la sfârșitul lumii. Oricine ocupa acest loc uzurpa supremația Sfântului Duh în Biserica. În acest sens, părintele Nikolai (Nicolas) Ozolin spune: "Acesta nu este doar un element necesar în icoana ortodoxă a Pogorârii Sfântului Duh, dar el pare să constituie cheia indispensabila a unei înțelegeri corecte a conținutului acestei icoane."
Începând cu secolele X-XI, icoana praznicului de Pogorârea Duhului Sfânt a căpătat noi elemente iconografice. În cupolele marilor biserici din Constantinopol (Biserica Sfânta Sofia), Grecia (Biserica Sfântul Luca) și Veneția (Biserica Sfântul Marcu) sub tronurile celor doisprezece Apostoli, peste care coboară limbi de foc, sunt zugrăvite cele șaisprezece neamuri amintite în "Faptele Apostolilor", prezente în Ierusalim, la Pogorârea Sfântului Duh. Este prezent un om din fiecare neam, deci șaisprezece persoane cu porturi diferite.
Treptat, împărații și reprezentanții celor șaisprezece neamuri încep să fie înlocuiți cu chipul unui rege bătrân. El închipuie "Lumea". Pentru ca, în limba greaca, substantivul "lume" este de genul masculin, el a fost personificat printr-un bărbat. Pentru aceasta, în icoane, în dreptul batmanului rege, sta scris: "Cosmos", adică "Lumea".
El tine în manii un ștergar cu doisprezece suluri (părticele), ca semne ale predicii Apostolilor în întreaga lume. Această dezvoltare iconografică a icoanei Pogorârii Duhului Sfânt se statornicește în secolul al XIV-lea, pe fondul luptelor și afirmării învățăturii isihaste. Părintele iconar Nikolai (Nicolas) Ozolin spune: "Semnificația mântuirii "neamurilor" își găsește aici ultima aprofundare; în locul "triburilor" și al "graiurilor", în locul împăratului și al barbarului, isihastii încep să reprezinte (în mod alegoric) cosmosul, lumea întreagă, și, prin aceasta, ei afirmă chiar dimensiunea cosmică a Cincizecimii."
Cred intru Una, Sfânta, Soborniceasca și Apostoleasca Biserică!
Biserica lui Hristos este Una. Apostolii cunosc și propovăduiesc o singura Învățătura a lui Iisus Hristos. Peste ei coboară Unul și același Duh Sfânt.
Biserica lui Hristos este Sfânta. Sfânt este Fiul lui Dumnezeu, care S-a jertfit pentru ea. Sfânt este Duhul Sfânt, care o conduce până la sfârșitul lumii. Sfânt este Dumnezeu Tatăl, care L-a trimis în lume pe Fiul, ca Răscumpărător, și pe Duhul Sfânt, ca Sfințitor. Sfinți sunt și Apostolii, care propovăduiesc Sfințenia lui Dumnezeu, pentru sfințirea oamenilor.
Biserica lui Hristos este Soborniceasca și Apostoleasca. În jurul Apostolilor se adună toate neamurile, fiecare ascultând și înțelegând Evanghelia lui Hristos în limba sa. În mijlocul Apostolilor se afla Duhul Sfânt, trimis de la Tatăl, iar nu unul dintre Apostoli. Egalitatea dintre Apostoli, ca propovăduitori, și egalitatea dintre neamuri, ca părtașe la Evanghelie, întăresc întinderea peste toată lumea a Bisericii lui Hristos.
"Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți (Apostolii) împreună în același loc. Și, din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de cant ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grai. Și erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Și iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat, caci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa" (Fapte 2, 1-6).
Cartea în format fizic ➡ Biblia/Sfânta Scriptura
Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi și întru Fiul pururea Te odihnești; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeiești, pe care le împărți precum voiești; prin care și noi nemernicii ne-am sfințit și ne-am uns în ziua botezului nostru. Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi și Te sălășluiește întru noi și curățește sufletele noastre, ca să putem a ne face locaș Preasfintei Treimi.
Așa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăția noastră, nici de rănile păcatelor; ci le tămăduiește pe ele cu ungerea Ta cea atotvindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaștem deșertăciunea lumii și a celor ce sunt în lume; înviază știința noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine, a face și ce se cuvine a lepăda; îndepărtează și înnoiește inima noastră, ca să nu izvorască mai mult ziua și noaptea gânduri rele și pofte necuvioase. Îmblnzește trupul și stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi Chipul cel preascump al lui Dumnezeu.
Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert gonește-l de la noi. Și ne dă nouă duhul dragostei și al răbdării, duhul blândeții și al dreptății, ca îndreptând inimile cele slăbite și genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci. Și așa, ferindu-ne de tot păcatul și împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârșit creștinesc și nerușinat și a intra în Ierusalimul cel Ceresc, iar acolo a ne închina Ție, împreună cu Tatăl și cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ție!
Binecuvântat ești, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt și printr-înșii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire ție.
Când Cel Preaînalt, coborându-se, a amestecat limbile, atunci a despărțit neamurile; iar când a împărțit limbile cele de foc, atunci a chemat pe toți la o unire; și cu toți, ca într-un glas, slăvim pe Duhul cel Preasfânt.
Preasfântă Treime, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
[…] de bucurie pentru Învierea lui Hristos. Această perioadă începe de la Paști și se termină la Pogorârea Duhului Sfânt (Rusalii) care face parte din perioada liturgică numită […]
[…] Doar Dumnezeu cunoaște taina inimii Sfânta Cuvioasă Sofia și a nevoințelor ei, însă roadele date de acest "pom răsădit lângă izvoarele apelor" au vădit-o adevărată înțeleaptă cu Duhul. […]
[…] semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim a avut loc în ziua Pogorârii Sfântului Duh, pe 7 mai 351, pe la ceasul al treilea din zi (ora 3 pe ceasul bizantin reprezintă ora 9 […]
[…] ce a primit cu ceilalți Sfinți Apostoli Sfântul Duh la Cincizecime, Cel ce S-a pogorât în chip de limbi de foc, a călătorit în multe locuri, în toate colțurile […]
[…] Andronic și Iunia prin puterea Sfântului Duh s-au dovedit a fi vindecători de toate bolile și suferințele. Sfânta Iunia este singura femei […]