Procesul lui Iisus este cel mai celebru proces din istorie, dar și cel mai controversat, nu doar din perspectivă teologică, dar și din perspectivă juridică.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Analiza Procesul lui Iisus Hristos trebuie plasată în contextul istoric, social și politic al vremii, în primul rând deoarece existența lui Iisus a avut un impact deosebit asupra societății și umanității în ansamblul ei, dar, din punctul de vedere al specialistului în drept, orice faptă trebuie judecată prin raportare la împrejurările în care aceasta s-a realizat, la realitățile economico-sociale și la conștiința autorului, adică la atitudinea mentală a acestuia față de rezultatele faptei sale și față de consecințele urmărite de autor.
Debutul evenimentelor care se circumscriu judecății și condamnării lui Iisus, este generat de trădarea lui Iuda. Evangheliile ne arată că "arhiereii și bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului care se numea Caiafa și împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus cu vicleșug și să-l ucidă." (Matei 26, 3-4, 14)
Prin urmare, arhiereii, adică judecătorii lui Iisus în cadrul Sinedriului aveau deja opinia formată cu privire la faptele și pericolul pe care îl reprezenta Iisus. Astfel încât, înainte de judecată, ei au stabilit deja sentința – condamnarea la moarte.
Evanghelistul Matei scrie: "atunci unul din cei 12 numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, a zis: «Ce voiți să-mi dați, și eu Îl voi da în mâinile voastre?» Iar ei i-au dat 30 de arginți. Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor." (Marcu 14, Luca 22, 5). Așadar, Iuda a fost mituit să-l trădeze pe Iisus în absența mulțimilor care nu ar fi lăsat să Îl aresteze.
Prin urmare, fapta care a generat arestarea lui Iisus, reprezintă ea însăși o faptă penală, respectiv mituirea lui Iuda, și, din moment ce judecătorii lui Iisus l-au mituit pe Iuda, ei ar fi fost incompatibili de a judeca procesul lui Iisus, căci "Mărturia unui complice [în acest caz, Iuda] nu este permisă de legea rabinică, și nici viața, nici libertatea ori reputația omului nu pot fi puse în pericol de răutatea celui care a mărturisit el însuși că este un infractor" (Jurisprudența penală a evreilor vechi, Samuel Mendelsohn); căci Iuda s-a căit, s-a întors la arhierei și a dat banii primiți înapoi.
Dacă Iisus a fost arestat de către slujbașii Sinedriului, după cum afirmă Evangheliștii Matei, Marcu și Luca, înseamnă că Sinedriul a ordonat arestarea și faza inițială a procesului s-a desfășurat în fața acestui tribunal suprem evreiesc. Arestarea și primele înfățișări în fața lui Anna, Caiafa în fața Sinedriului trebuie analizate din perspectiva legii evreiești în vigoare la acea dată.
Iisus a fost arestat în secret în timpul nopții și nu a fost acuzat oficial de nicio infracțiune. Iuda l-a identificat pe Iisus și o mulțime l-a arestat. Nu a existat niciun temei juridic pentru acest lucru și nu i s-a prezentat acuzația care i se aduce pentru a fi reținut. De aici rezulta încă două încălcări ale legii evreiești:
Prima înfățișare a lui Iisus a fost înaintea lui Anna, fostul mare Preot și socrul lui Caiafa. Unii practicieni l-au calificat ca un proces în sine, unii nici nu l-au luat în considerare ca parte a procesului lui Iisus, deoarece doar Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan detailează înfățișarea înaintea lui Anna, ceilalți Evangheliști doar aducerea lui Iisus în fața lui Caiafa.
Dacă am considera că înfățișarea înaintea lui Anna a avut în sine un caracter de oficialitate, atunci aceasta s-a realizat cu nerespectarea mai multor reguli:
Potrivit Talmudului, Sinedriului i se interzicea să se întâlnească în perioada dintre seara și dimineața. În cartea "Jesus before Sanhedrin", M. M. Lemann afirmă că "nici o ședință a instanței nu ar putea avea loc înainte de oferirea jertfei de dimineață". Mai mult, în acele vremuri nici "un om acuzat nu a fost niciodată supus unei examinări private sau secrete".
Astfel, aducerea lui Iisus în fața ii lui Anna a avut ca scop crearea contextului în care să se contureze anumite acuzații, tocmai pentru ca actele premergătoare judecății nu erau întemeiate și susținute cu probe (mărturii). Mai mult decât atât, Anna voia să cunoască intențiile lui Iisus, căci lui Anna îi era teamă să își piardă veniturile și prestigiul. (Anna era fostul mare preot, dar puterea lui era dată de legăturile sale politice și financiare. Anna și familia lui aveau "concesiunea" vinderii animalelor pentru toate sacrificiile de la templu, în plus deținea și dreptul la schimbul de bani. Deci, când Iisus a întors mesele schimbătorilor de bani, El ataca sursa de venit a lui Anna. Și Iisus a făcut asta de două ori în Templu. Atunci când Anna l-a întrebat pe Iisus despre ucenicii Săi și despre învățătura Lui, de fapt Anna voia să afle care sunt intențiile sale și cum ar putea acestea să îi afecteze interesele de afaceri).
După Anna, Iisus a fost adus în fața lui Caiafa, actualul Mare Preot și ginerele lui Anna. Și în această etapă, indiferent dacă îi recunoaștem sau nu oficialitatea, sunt încălcate mai multe reguli:
Având în vedere rezultatele înfățișării înaintea lui Anna, Caiafa a căutat să "găsească un fel de acuzație pe care ar fi putut să-o aducă împotriva lui Iisus", tocmai pentru a constitui dosarul penal, care, în mod legal, ar fi trebuit întocmit înainte de arestare, și care nu conținea până la acel moment dovezi concludente pentru condamnarea Acuzatului.
În fapt, atât Caiafa, cât și Sinedriul se temeau de faptul că oamenii Îl vor urma pe Iisus și ei vor pierde puterea. Au existat mai multe studii conform cărora atât Caiafa, cât și arhiereii credeau că Iisus este Mesia, însă, totodată au crezut ca îl pot învinge. Deși pare stupid sau ilogic, pentru a înțelege ar trebui să ne reamintim de Lucifer, care, pentru o clipă, a crezut că poate fi Dumnezeu.
Iisus este adus în fața Sinedriului – moment în care procesul se desfășoară într-un cadru juridic oficial: era pe timp de zi, s-a ținut în Camera de Consiliu, aparent procesul se bucura de legitimitate. Cu toate acestea, și în acest cadru oficial, mai multe norme procesuale au fost încălcate și anume:
Deși Sinedriul deja dăduse sentința de blasfemie, pentru care legea prevedea pedeapsa cu moartea, a evitat însă să desfășoare execuția și de aceea L-au dat pe Iisus în mâna lui Ponțiu Pilat. În fața lui Pilat evreii au spus "Am găsit acest om înșelând neamul nostru și interzicând oamenilor să plătească impozite Cezarului și spunând că El Însuși este Hristos, un Împărat!". Prin urmare au schimbat încadrarea juridică și l-au acuzat pe Iisus de delicte civile față de imperiul roman, ceea ce trăgea competența guvernatorului roman.
Așa cum afirmă toți evangheliștii, Pilat și-a început interogatoriul cu întrebarea "Tu ești regele Iudeilor?", iar Iisus i-a răspuns "Tu zici" (Marcu 15, 2; Matei 27, 11; Luca 23, 3). Au urmat și celelalte întrebări, pentru ca, în final, Pilat să spună că nu-i găsește nici o vină (Luca 23, 4; Ioan 18, 38). Încearcă însă să se eschiveze și, aflând că Iisus este din Galileea, Îl trimite la Irod Antipa, tetrarhul Galileei, care se afla de Paști în Ierusalim.
Irod a fost dornic să-L vadă pe Iisus, deoarece a auzit multe lucruri despre El. Irod se temea că Iisus să nu fie cumva Ioan Botezătorul revenit la viață. El a dorit să-l vadă pe Iisus făcând minuni, dar Iisus nu a făcut minuni și nici nu a răspuns la întrebările sale (Luca 23, 9-10). Dezamăgit, Irod Antipa "împreună cu ostașii săi, batjocorindu-L și luându-L în râs, L-a îmbrăcat pe Iisus cu o haină strălucitoare" și l-a retrimis înapoi la Pilat (Luca 23, 11).
Guvernatorul roman, văzând că nici Irod nu i-a găsit vreo vină, încearcă o ultimă stratagemă pentru eliberarea lui: lasă mulțimea zgomotoasă care se strânsese în fața pretoriului să decidă.
Toți evangheliștii arată că exista un obicei de Paști să fie pus în libertate un evreu, deținut de romani. Iar Pilat, crezând că poporul va cere eliberarea lui Iisus, și nu a lui Baraba, care era vinovat pentru crimă, îi lasă libertatea de a elibera pe cine dorește. Aceasta consultare a poporului o găsim și la romani, când mulțimea vota în arena circului, asupra vieții sau morții creștinilor. Prin "per acclamationem", Pilat voia să scape de răspundere.
Însă inițiativa lui s-a încheiat cu un eșec, căci mulțimea l-a preferat pe Baraba, pe care-l considera un erou, și a cerut cu înverșunare moartea lui Hristos, după ce a aflat că e acuzat de blasfemie. Căci legea mozaică interzicea să se ceară eliberarea unui condamnat la pedeapsa capitală pentru crimă religioasă. Ultimele cuvinte ale lui Pilat în procesul lui Iisus au fost "Să răstignesc pe regele vostru?" (Ioan 19, 13); deci, o întrebare, și nu o sentință. Rezultă astfel că Iisus n-a fost condamnat, ci asasinat.
Acest proces nedrept a avut loc în Vinerea Mare, zi cunoscută și ca Vinerea Patimilor din Săptămâna Mare.
După înființarea statului Israel, în 1948, s-a crezut că a sosit momentul ca, prin revizuirea procesului lui Iisus de către o instanță judecătorească de acolo, să se pună capăt disputelor sau, cel puțin, să se atenueze criticile.
La Curtea Supremă de la Ierusalim au sosit mai multe cereri de revizuire. Prima cerere înregistrata a fost a unui inginer olandez, Robbe Groskamp. Toate cererile ulterioare au fost respinse, din motivul lipsei de competență, fiindcă "blasfemia, pretinsa mesianitate și pângărirea Templului", ar fi sub jurisdicția unui nou Sanhedrin și nu a unei instanțe civile. Deci, revizuirea procesului lui Iisus a rămas un demers irealizabil până în zilele noastre.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-me pe noi!
Sursă: pravila.ro
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi!
Daca poporul la condamnat la moarte pe Isus Hristos, noua, nu ne este suficienta viata noastra sa ne rugam, pentru iertarea pacatelor!
Doamne da.ne putere sa ne rugam cu lacrimi!
Adevărat, noi trebuie să facem tot ceea ce ne stă nouă în putință! Dumnezeu ne dăruiește mântuirea nu pentru vrednicia noastră, deoarece nu avem noi capacitatea să o dobândim, ci după dărnicia și dragostea Lui față de noi văzând eforturile noastre.
Noi oamenii suntem cele mai păcătoase ființe de pe pământ. Să luăm exemplu câinelui, îi este credincios celui care îl hrănește,exemple sunt o mulțime,dar noi dacă aproapele nu îți dă odată nu ți-a dat niciodată. Doamne sunt cea mai păcătoasă în fața Ta,Te rog iartă'i pe toți și Te rog nu mă uita Doamne ajută să primesc iertarea Tatălui,Fiului și Sf Duh. Mulțumesc Doamne, mulțumesc, mulțumesc! Amin!
[…] a citi despre judecata și procesul nedrept la care a fost supus Domnul Hristos de către Sinedriu și de Anna, Caiafa, Irod Agripa și Ponțiu Pilat APĂSAȚI […]