Procesul lui Iisus – "un Asasinat Juridic"

Trimte prietenilor tăi

Procesul lui Iisus este cel mai celebru proces din istorie, dar și cel mai controversat, nu doar din perspectivă teologică, dar și din perspectivă juridică.

Analiza acestui proces trebuie plasată în contextul istoric, social și politic al vremii, în primul rând deoarece existența lui Iisus a avut un impact deosebit asupra societății și umanității în ansamblul ei, dar, din punctul de vedere al specialistului în drept, orice faptă trebuie judecată prin raportare la împrejurările în care aceasta s-a realizat, la realitățile economico-sociale și la conștiința autorului, adică la atitudinea mentală a acestuia față de rezultatele faptei sale și față de consecințele urmărite de autor.

1. Trădarea lui Iuda. Coruperea sa de către arhierei

Procesul Lui Iisus Hristos

Debutul evenimentelor care se circumscriu judecății și condamnării lui Iisus, este generat de trădarea lui Iuda. Evangheliile ne arată că „arhiereii și bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului care se numea Caiafa și împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus cu vicleșug și să-l ucidă.” (Matei 26, 3- 4, 14)

Prin urmare, arhiereii, adică judecătorii lui Iisus în cadrul Sinedriului aveau deja opinia formată cu privire la faptele și pericolul pe care îl reprezenta Iisus. Astfel încât, înainte de judecată, ei au stabilit deja sentința – condamnarea la moarte.

Evanghelistul Matei scrie: „atunci unul din cei 12 numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, a zis: Ce voiți să-mi dați, și eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat 30 de arginți. Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.” (Marcu 14, Luca 22, 5). Așadar, Iuda a fost mituit să-l trădeze pe Iisus în absența mulțimilor care nu ar fi lăsat să Îl aresteze.

Prin urmare, fapta care a generat arestarea lui Iisus, reprezintă ea însăși o faptă penală, respectiv mituirea lui Iuda, și, din moment ce judecătorii lui Iisus l-au mituit pe Iuda, ei ar fi fost incompatibili de a judeca procesul lui Iisus, căci „Mărturia unui complice [în acest caz, Iuda] nu este permisă de legea rabinică, și nici viața, nici libertatea ori reputația omului nu pot fi puse în pericol de răutatea celui care a mărturisit el însuși că este un infractor” (Jurisprudența penală a evreilor vechi, Samuel Mendelsohn); căci Iuda s-a căit, s-a întors la arhierei și a dat banii primiți înapoi.

2. Arestarea lui Iisus

Dacă Iisus a fost arestat de către slujbașii Sinedriului, după cum afirmă Evangheliștii Matei, Marcu și Luca, înseamnă că Sinedriul a ordonat arestarea și faza inițială a procesului s-a desfășurat în fața acestui tribunal suprem evreiesc. Arestarea și primele înfățișări în fața lui Anna, Caiafa și Sinedriului trebuie analizate din perspectiva legii evreiești în vigoare la acea dată.

Iisus a fost arestat în secret în timpul nopții și nu a fost acuzat oficial de nicio infracțiune. Iuda l-a identificat pe Iisus și o mulțime l-a arestat. Nu a existat niciun temei juridic pentru acest lucru și nu i s-a prezentat acuzația care i se aduce pentru a fi reținut. De aici rezulta încă două încălcări ale legii evreiești:

  • (a) legea prevedea că astfel de proceduri ca: arestarea, interogatoriul, înfățișarea în fata completului de judecată să se realizeze pe timp de zi, în cazul lui Iisus ele s-au efectuat noaptea;
  • (b) nu a existat un dosar penal întocmit înainte de arest conform legii și nu a existat nicio acuzație clară care să i se prezinte; la momentul arestării, învinuitului i se aduce la cunoștință acuzațiile de care este suspectat.

3. Înfățișarea înaintea lui Anna

Prima înfățișare a lui Iisus a fost înaintea lui Anna, fostul mare Preot și socrul lui Caiafa. Unii practicieni l-au calificat ca un proces în sine, unii nici nu l-au luat în considerare ca parte a procesului lui Iisus, deoarece doar Ioan detailează înfățișarea înaintea lui Anna, ceilalți accentuând aducerea lui Iisus în fața lui Caiafa.

Dacă am considera că înfățișarea înaintea lui Anna a avut în sine un caracter de oficialitate, atunci aceasta s-a realizat cu nerespectarea mai multor reguli:

  • (a) Iisus a fost interogat fără a fi acuzat de nimic;
  • (b) Anna nu avea dreptul să-l interogheze pe Iisus;
  • (c) era împotriva legii să se efectueze interogatorii noaptea;

(a) era ilegal să fie lovit prizonierul în timp ce era interogat. (Ioan 18, 22). (Potrivit Talmudului, Sinedriului i se interzicea să se întâlnească în perioada dintre seara și dimineața. În cartea Jesus before Sanhedrin, M.M. Lemann afirmă că „nici o ședință a instanței nu ar putea avea loc înainte de oferirea jertfei de dimineață”. Mai mult, „un om acuzat nu a fost niciodată supus unei examinări private sau secrete”.)

Astfel, aducerea lui Iisus în fața ii lui Anna a avut ca scop crearea contextului în care să se contureze anumite acuzații, tocmai pentru ca actele premergătoare judecății nu erau întemeiate și susținute cu probe (mărturii). Mai mult decât atât, Anna voia să cunoască intențiile lui Iisus, căci lui Anna îi era teamă sa își piardă veniturile și prestigiul. (Anna era fostul mare preot, dar puterea lui Annas era dată de legăturile sale politice și financiare. Annas și familia lui aveau „concesiunea” vinderii animalelor pentru toate sacrificiile de la templu, în plus deținea și dreptul la schimbul de bani. Deci, când Iisus a întors mesele schimbătorilor de bani, El ataca sursa de venit a lui Anna. Și Iisus a făcut asta de două ori în Templu. Atunci când Anna l-a întrebat pe Iisus despre ucenicii Săi și despre învățătura Lui, de fapt Anna voia să afle care sunt intențiile sale și cum ar putea acestea să îi afecteze interesele de afaceri).

4. Înfățișarea înaintea lui Anna

După Anna, Iisus a fost adus în fața lui Caiafa, actualul Mare Preot și ginerele lui Anna. Și în această etapă, indiferent dacă îi recunoaștem sau nu oficialitatea, sunt încălcate mai multe reguli:

  • (a) și de data aceasta evenimentele se petrec tot noaptea;
  • (b) au avut martori mincinoși;
  • (c) potrivit legii, niciun proces nu putea fi ținut în alt loc decât Camera de Consiliu din templu, iar nu în casa arhiereului;

(a) iar Marele Preot avea calitatea unui judecător, el nu trebuia și nu putea potrivit legii să acuze în mod direct învinuitul.

Având în vedere rezultatele înfățișării înaintea lui Anna, Caiafa a căutat să „găsească un fel de acuzație pe care ar fi putut să-o aducă împotriva lui Iisus”, tocmai pentru a constitui dosarul penal, care, în mod legal, ar fi trebuit întocmit înainte de arestare, și care nu conținea până la acel moment dovezi concludente pentru condamnarea sa.

În fapt, atât Caiafa, cât și Sinedriul se temeau că oamenii Îl vor urma pe Iisus și ei vor pierde puterea. Au existat mai multe studii conform cărora atât Caiafa, cât și arhiereii credeau că Iisus este Mesia, însă, totodată au crezut ca îl pot învinge. Deși pare stupid sau ilogic, să ne reamintim și de Lucifer, care, pentru o clipă, a crezut că poate fi Dumnezeu.

5. Judecata în fața Sinedriului

Iisus este adus în fața Sinedriului – moment în care procesul se desfășoară într-un cadru juridic oficial: era pe timp de zi, s-a ținut în Camera de Consiliu, aparent procesul se bucura de legitimitate. Cu toate acestea, și în acest cadru oficial, mai multe norme procesuale au fost încălcate și anume:

  • (a) Acuzațiile nu puteau fi originate de Sinedriu (Alfred Edersheim - Life and Times of Jesus the Messiah) însă, în cazul lui Iisus, Sinedriul a dat naștere acuzațiilor de blasfemie;
  • (b) În cazul procesului lui Iisus nu au existat martori, prin urmare nici nu a existat o acuzație legală care să fi stat la baza inițierii acestui proces; întâi l-au arestat, apoi au încercat să preconstituie probe ( Alexander Taylor Innes - The Trial of Jesus Christ „până când [martorii] nu vorbesc în adunarea publică, prizonierul nu devine acuzat. Cel puțin două mărturii doveditoare, atunci abia se constituie o acuzație legală, sau un rechizitoriu, care să includă și dovezile pe care se bazează această acuzație";
  • (c) Iisus a fost acuzat ca proroc mincinos și amăgitor al poporului; pentru aceste acuzații era prevazută pedeapsa cu moartea (Vechiul Testament - Deuteron omul 13, 5 - pedeapsa proorocilor mincinoși, în Talmud Sanhedrin 14, 13 – „cel care prorocește pentru a anula un singur cuvânt din cuvintele Legii este vinovat”);
  • (d) Caiafa i-a cerut lui Iisus să răspundă la acuzații, însă Iisus a tăcut; și, deși tăcerea inculpatului în dreptul roman echivala cu recunoașterea faptei imputate, conform maximei „Qui tacet, consentire videtur”, la evrei nu se aplica acest principiu în procesele penale. Dimpotrivă, tăcerea lui Iisus, precum și rezultatul negativ al audierii martorilor impuneau achitarea celui acuzat. De aceea au fost aduși martori mincinoși care au răstălmăcit cuvintele lui Iisus. (Martorii declară: „Noi l-am auzit zicând asa: Voi dărâma templul făcut de mână și, în 3 zile, altul nefăcut de mână voi clădi" (Marcu 14, 58), iar Sinedriul a interpretat aceste cuvinte ca o blasfemie. Practic, Sinedriul a considerat aceste declarații ca o recunoaștere a învinuirii aduse);
  • (e) Deși Legea iudaică prevedea că învinuitul trebuie să aibă un apărător, Iisus nu a avut;
  • (f) Caiafa, la auzul declarațiilor lui Iisus: Eu sunt (Hristosul) și veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Celui Atotputernic și venind pe norii cerului” (Marcu 14, 62 - 63) și-a smuls hainele, faptă nepermisă având în vedere oficialitatea și funcția deținută de Caiafa (Levitic 21, 10 Purtarea Preotului - „Marele Preot din frații săi, pe capul căruia s-a turnat mirul de ungere și care este sfințit, ca să se îmbrace cu veștmintele sfinte, să nu-și descopere capul său, nici să-și sfâșie hainele”).;
  • (g) Legea prevedea că niciun proces nu poate fi organizat în zi de sărbătoare, or atunci era Paștele. Mai mult, era și ajunul Sabatului, dar și prima zi din Sărbătoarea Praznicului Azimelor, prin urmare o zi Sfântă, astfel încât orice proces era interzis (Jesus Isaac Wise - Martyrdom „Nici un tribunal de justiție în Israel nu a avut permisiunea de a organiza sesiuni în Sabat sau în oricare dintre cele șapte Zile Sfinte biblice. În cazurile pedepselor capitale, nici un proces nu putea fi inițiat vineri sau în ziua precedentă oricărei zile sfinte, pentru că nu era legal să se amâne astfel de cazuri mai mult decât peste noapte sau să se continue în Sabat sau în Sfânta zi”);
  • (h) Legea prevedea că membrii Sinedriului trebuiau să voteze verdictul – sentința ce urma să fie dată la finalul judecății ( Philip Benny - Criminal Code of the Jews, arată că în procesele obișnuite judecătorii votau potrivit seniorității lor, de la cei vârstnici la cei tineri; iar în procesele privind infracțiuni susceptibile de pedeapsa cu moartea, exercitarea votului se realiza invers, respectiv de la cei mai tineri la cei mai vârstnici, tocmai ca cei tineri să nu fie influențați de argumentele colegilor mai experimentați.) În cazul lui Iisus votul nu s-a organizat, aparent sentința s-a dat în unanimitate, dar această unanimitate nu s-a întrunit, deoarece, cel puțin un membru lipsea, Iosif din Arimateea;
  • (i) Legea prevede că trebuie să existe 24 de ore între verdict și executarea sentinței, iar dacă verdictul este vinovat, abia a 3-a zi putea fi executat. Între ziua dintre verdict și execuție membrii Sinedriului trebuiau să mediteze la sentința dată, pentru a se asigura că este corectă, deoarece condamnarea/moartea era ireversibilă. În cazul lui Iisus tot procesul, inclusiv execuția s-a realizat în mai puțin de 9 ore.

6. Judecata lui Pilat

Deși Sinedriul deja dăduse sentința de blasfemie, pentru care legea prevedea pedeapsa cu moartea, a evitat însa să procedeze la execuție și l-au dat pe mâna lui Ponțiu Pilat. În fața lui Pilat evreii au spus „Am găsit acest om înșelând neamul nostru și interzicând oamenilor să plătească impozite Cezarului și spunând că El Însuși este Hristos, un Împărat!”. Prin urmare au schimbat încadrarea juridică și l-au acuzat pe Iisus de delicte civile față de imperiul roman, ceea ce trăgea competența guvernatorului roman.

Așa cum afirmă toți evangheliștii, Pilat și-a început interogatoriul cu întrebarea „Tu ești regele Iudeilor?”, iar Iisus i-a răspuns „Tu zici” (Marcu 15, 2; Matei 27, 11; Luca 23, 3). Au urmat și celelalte întrebări, pentru ca, în final, Pilat să spună că nu-i găsește nici o vină (Luca 23, 4; Ioan 18, 38). Încearcă însă să se eschiveze și, aflând că Iisus este din Galileea, Îl trimite la Irod Antipa, tetrarhul Galileei, care se afla de Paști în Ierusalim.

Irod a fost dornic să-L vadă pe Iisus, deoarece a auzit multe lucruri despre El. Irod se temea că Iisus să nu fie cumva Ioan Botezătorul revenit la viață. El a dorit să-l vadă pe Iisus făcând minuni, dar Iisus nu a făcut minuni și nici nu a răspuns la întrebările sale (Luca 23, 9 -10). Dezamăgit, Irod Antipa „împreună cu ostașii săi, batjocorindu-L și luându-L în râs, L-a îmbrăcat pe Iisus cu o haină strălucitoare” și l-a retrimis înapoi la Pilat (Luca 23, 11).

Guvernatorul roman, văzând că nici Irod nu i-a găsit vreo vină, încearcă o ultimă stratagema pentru eliberarea lui: lasă mulțimea zgomotoasă care se strânsese în fața pretoriului să decidă.

Toți evangheliștii arată că exista un obicei de Paști să fie pus în libertate un evreu, deținut de romani. Iar Pilat, crezând că poporul va cere eliberarea lui Iisus, și nu a lui Baraba, care era vinovat pentru crimă, îi lasă libertatea de a amnistia pe cine dorește. Aceasta consultare a poporului o găsim și la romani, când mulțimea vota în arena circului, asupra vieții sau morții creștinilor. Prin „per acclamationem”, Pilat voia să scape de răspundere.

Însă inițiativa lui s-a încheiat cu un eșec, căci mulțimea l-a preferat pe Baraba, pe care-l considera un erou, și a cerut cu înverșunare moartea lui Hristos, după ce a aflat că e acuzat de blasfemie. Căci legea mozaică interzicea să se ceară eliberarea unui condamnat la pedeapsa capitală pentru crimă religioasă. Ultimele cuvinte ale lui Pilat în procesul lui Iisus au fost „Să răstignesc pe regele vostru?” (Ioan 19, 13); deci, o întrebare, și nu o sentință. Rezultă astfel că Iisus n-a fost condamnat, ci asasinat.

7. Revizuirea procesului

După înființarea statului Israel, în 1948, s-a crezut că a sosit momentul ca, prin revizuirea procesului lui Iisus de către o instanță judecătorească de acolo, să se pună capăt disputelor sau, cel puțin, să se atenueze criticile.

La Curtea Suprema de la Ierusalim au sosit mai multe cereri de revizuire. Prima cerere înregistrata a fost a unui inginer olandez, Robbe Groskamp. Toate cererile ulterioare au fost respinse, din motivul lipsei de competență, fiindcă „blasfemia, pretinsa mesianitate și pângărirea Templului”, ar fi sub jurisdicția unui nou Sanhedrin și nu a unei instanțe civile.

Revizuirea procesului lui Iisus a rămas un demers irealizabil.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Sursă: pravila.ro

Facebook

Floare Final

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi!

Recomandări

† Sfânta Muceniță Glicheria fecioara
(13 mai)

Sfânta Muceniță Glicheria împreună cu Cuviosul Serghie Mărturisitorul sunt pomeniți de Biserica Ortodoxa în fiecare an pe 13 mai.

† Sfânta Cuvioasă Sofia, asceta din Kleisoura
(6 mai)

Sfânta Cuvioasa Sofia, care s-a nevoit în Mănăstirea Kleisoura, este prăznuita de în calendarul ortodox la data de 6 mai.

† Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare
(15 mai)

Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare (292 - 347) a fost un mare ascet egiptean, în același timp un Părinte al pustiei și întemeietor al monahismului de obște(cenobitic) din Egipt.

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram