† Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele – Drăgaica)
(24 iunie)

Trimte prietenilor tăi

Pe 24 iunie, Biserica Ortodoxă cinstește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. În tradiția populară sărbătoarea este denumită Sânzienele sau Drăgaica.

Viața pe scurt - Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele – Drăgaica) (sinaxar)

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este una din cele șase sărbători închinate de Biserica Ortodoxă Sfântului Ioan, alături de Zămislirea lui – 23 septembrie, Soborul lui – 7 ianuarie, Tăierea capului – 29 august, Prima și A doua aflare a capului lui – 24 februarie și A treia aflare a capului său – 25 mai.

Împrejurările nașterii Înaintemergătorului Domnului sunt cu totul deosebite. Despre acestea, ne vorbește Sfântul Evanghelist Luca în capitolul întâi al Evangheliei. Acestea relatează că, deși erau oameni drepți înaintea lui Dumnezeu, preotul Zaharia și soția sa, Elisabeta, descendentă a seminției lui Aaron, nu au putut până la bătrânețe să aibă copii. În tradiția evreiască, această situație era considerată ca fiind un mare blestem ce se abătea asupra familiei din partea lui Dumnezeu. Din acest motiv, uneori, nici jertfele nu le erau primite la templu acelora ce nu aveau copii.

În vremea împăratului Irod, în timpul săptămânii în care era rândul lui să slujească la templu, Zaharia a intrat să tămâieze, iar îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii, i s-a arătat, anunțându-l că i-au fost ascultate rugăciunile și că Dumnezeu le va dărui un copil, căruia o să îi pună numele Ioan. Preotul Zaharia a primit însă cu neîncredere vestea venită prin Arhanghelul Gavriil. Din acest motiv, Zaharia a rămas mut până în ziua în care s-au împlinit cuvintele îngerului.

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea care pe atunci se numea Orini, cu șase luni înaintea nașterii Mântuitorului. Unul din marile momente din istoria omenirii este consemnat tot în Sfânta Evanghelia după Luca și are loc chiar în perioada când Sfânta Elisabeta era însărcinată cu Sfântul Ioan Botezătorul. Atunci când Sfânta Elisabeta a întâlnit-o pe Fecioara Maria care venise în vizită să îi dea vestea cea mare a nașterii Fiului lui Dumnezeu, copilul din pântecele ei a săltat, iar ea umplându-se de Duh Sfânt a exclamat: „Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1, 43). Evanghelia consemnează că au stat împreună mai multe luni.

După ce Sfânta Elisabeta l-a născut pe Sfântul Ioan, în a opta zi, când pruncul trebuia tăiat împrejur după tradiție, vecinii și rudele s-au strâns și voiau să-l numească pe copil Zaharia, după numele tatălui. Elisabeta s-a opus însă și le-a spus că se va numi Ioan. Pentru că nimeni din cei prezenți nu era de acord, i-au cerut părerea preotului Zaharia. Acesta și-a scris răspunsul pe o tăbliță: „Ioan este numele lui“ (Luca 1; 63), iar în clipa următoare i-a revenit graiul.

„Ce oare va fi acest prunc?“ (Luca 1, 66) s-au întrebat contemporanii sfântului. De nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, așa cum vestise îngerul, aveau să se bucure mulți, „căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor“ (Luca 1, 15-16).

Despre viața lui cunoaștem și că s-a retras în pustiu, unde a dus o viață de aspre nevoințe, până în momentul în care a primit poruncă să înceapă sa predice. Prin mâna lui a primit Domnul Iisus botezul în apele Iordanului, moment în care Sfânta Treime S-a arătat în plinătatea Ei. Ducând o viață curată, dedicată în întregime lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Botezătorul a întruchipat sfințenia dobândită încă din timpul vieții. Pentru aceasta Biserica îl numește „înger pământesc și ceresc“.

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este una dintre cele mai vechi și mai pline de bucurie sărbători din calendarul Bisericii. Ziua sa de naștere a devenit o zi de sărbătorire a celui care s-a învrednicit să pregătească venirea Mântuitorului în lume, mărturisindu-L drept Răscumpărător al păcatelor întregii lumi, fapt pentru care este numit Înaintemergătorul Domnului.

Floare 02 Bun

Sânzienele sau Drăgaica

Ziua de 24 iunie este denumită în calendarul popular Sânzienele sau Drăgaica.

Deși sărbătoarea populară este asociată sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, și însemnată ca atare în calendarul ortodox, Sânzienele au la origine un străvechi.

Denumirea de Sânziene este preluată, conform cercetătorilor, după micile flori de câmp galben-aurii cu miros dulce (sânziene).

De fapt, în sudul țării, sărbătoarea populară mai poartă denumirea de Drăgaică, Ziua Soarelui, Ursina, sau Amuțitul Cucului.

În tradiția populară, Sânzienele erau considerate zânele bune – spre deosebire de Rusalii – , femei frumoase – adevărate preotese ale soarelui – , divinități nocturne ascunse în pădurile întunecate, în care oamenii nu pășesc.

De sărbătoarea Sânzienelor, care marchează mijlocul verii, sunt legate, în diferite zone din țară, o mulțime de obiceiuri și credințe.

Astfel, ziua de Sânziene este considerată momentul optim pentru culegerea plantelor de leac dar și pentru începerea secerișului, iar agricultorii, pentru a avea spor și sănătate în acest demers, obișnuiesc să se încingă peste mijloc cu tulpini de cicoare.

În unele zone, florile de Sânziene sunt împletite sub formă de cruce și sfințite la biserică, pentru a aduce protecția gospodăriei și a proprietarilor, peste an.

În această zi se fac și pomeniri la biserică pentru morți, iar la morminte există tradiția de a duce flori puternic mirositoare.

Membri ai ansamblului Vatra Harmanului joaca o hora în incinta Muzeului National al Satului ‘Dimitrie Gusti’, locul de organizare al evenimentul cultural ‘La portile soarelui. Sanzienele’.

În ziua de Sânziene, există o îndelungată tradiție a organizării de târguri și iarmaroace, manifestările fiind organizate în trecut strict în scopul întâlnirii tinerilor în vederea căsătoriei, însă „tradiția târguielii pentru fata de măritat” s-a stins încet în timp, sărbătorile fiind acum un prilej tocmai bun pentru serbări câmpenești cu mici și bere.

Există multe astfel de întâlniri de mare tradiție organizate în țară, și amintim doar târgurile de la Buzău, Câmpulung Muscel, Buda în Vrancea, Giurgeni în Ialomita, sau Broșteni în Mehedinți, dar cel mai cunoscut dintre acestea este fără îndoială, Tâgul de Fete de pe Muntele Găina, una dintre cele mai fascinante manifestări de pe meleagurile noastre, cu o tradiție de aproape două secole, fiind atestat în anul 1816.

Târgul de fete de pe Muntele Găina

Pe vremuri, locuitorii munților, păstori îndeobște, aveau gospodăriile atât de departe unii de alții, încât cel mai apropiat vecin era la mai bine de jumătate de oră de mers. În aceste condiții, fetele tinere nu aveau unde să meargă, să „socializeze – acestora nefiindu-le permis să meargă nici la înmormântări, spre deosebire de femeile măritate – , iar singurul moment prielnic din an îl reprezenta târgul de fete de pe Muntele Găina.

La origini, Târgul de fete din Apuseni era organizat anual în preajma sărbătorii de Sânziene – de regulă în prima sâmbătă ce urma sărbătorii – , atunci când mulțimi de oameni ajungeau aici din toate satele moților, sau din județele învecinate.

Principala atracție a târgului o reprezentau fetele de măritat, care purtau la gât taleri de aur și de argint, ele fiind aduse aici cu tot cu zestre.

Atât fetele cât și zestrea erau disputate de flăcăii care se opreau în fața corturilor fiecărei pretendente, iar în final, tocmeala decisivă avea loc în prezența părinților fetei.

În cazul încheierii cu succes a negocierilor, perechea nouă era însoțită de alai, cântece de fluier și cimpoi, până la primul călugăr, care urma să le dea binecuvântarea căsătoriei. Tocmai de aceea preoții erau nelipsiți de la târgul de fete, la fel ca și negustorii de podoabe și cârciumarii.

Târgul de pe Muntele Găina era bineînțeles un moment prielnic pentru familiile de moți să se mândrească, în fața procesiunii, cu frumusețea fiicelor lor și cu podoabele și mărfurile aduse la târg.

În zilele noastre Târgul și-a schimbat perioada de desfășurare în a doua jumătate a lunii iulie, iar caracterul manifestării este unul preponderent folcloric și de prezentare a meșteșugurilor locale.

Floare 02 Bun

Unde se găsesc sfintele moaște ale Sfântului Ioan Botezătorul

Capul Sfântului Ioan Botezătorul

Capul Sfantul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului
Capul Sfântului Ioan Botezătorul - Notre Dame d’Amiens - Paris

Capul Sfântului Ioan Botezătorul este una dintre cele mai de preț Sfinte Moaște ale Bisericii, acesta fiind pierdut și găsit de mai multe ori. În calendar, Biserica a rânduit a se prăznui trei minunate aflări ale Capului Sfântului, anume în ziua de 24 februarie, când găsim scris: Întâia și a Doua Aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul, și în data de 25 mai, când se face amintire de a Treia Aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul.

În anul 1204, în vremea cruciadelor, cruciații vor lua o parte din Capul Sfântului Ioan Botezătorul, aflat la acea vreme încă în Constantinopol, și îl vor duce în Franța, unde îl vor și așeza într-o biserica din Amiens (astăzi, ele se afla în Catedrala Notre Dame d’Amiens - Paris).

Notre Dame dAmiens
Notre Dame d’Amiens - Paris

În lume sfintele moaște ale Sfântului Ioan Botezătorul

Părticele din Sfintele Moaște ale Sfântului Ioan Botezătorul se găsesc la:

  • Biserica Sfântul Dimitrie, Neo Phaleron, Pireu, Grecia;
  • Biserica Sfântul Macarie din Alexandria, Egipt;
  • Catedrala Notre-Dame din Amiens, Franța;
  • Muzeul Benaki, Atena;
  • Muzeul Topkapi, Istanbul;
  • Moscheea Ummayazilor, din Damasc, Siria;
  • Mănăstirea Cetinje, Muntenegru
  • În anul 2010 au fost descoperite moaște ale Sfântul Ioan Botezătorul în Bulgaria, în orașul Sozopol.

În lume sfintele moaște ale Sfântului Ioan Botezătorul

În România părticele din moaștele Sfântului Ioan Botezătorul se găsesc la:

  • Mănăstirea Radu Vodă - București;
  • Mănăstirea Mihai Vodă – București;
  • Biserica Sfântul Vasile - București;
  • Biserica Icoanei - București;
  • Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, Lipnița, Județul Constanța;

Mai multe materiale despre Sfintele Moaște ale Sfântul Ioan Botezătorul găsiți apăsând ➡ AICI.

Surse: Trinitas TV, Basilica, Blog.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Proroci despre nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

O profeție despre nașterea Înaintemergătorului Ioan se regăsește în profetul Maleahi: "Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, care va pregăti calea Ta" (Mal. 3, 1). De altfel, sfântul este reprezentat cu aripi în iconografia creștină.

Nașterea Sfântul Ioan a fost vestită de îngerul Domnului (Luca 1, 13-17): "va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor“ (Luca 1, 15-16).

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Ioan, Ioana

ION / IOANA – Acest nume provine din cuvântul ebraic "יוֹחָנָן" (Jōħānān), care la traducerea în greacă a Vechiului Testament a devenit „Ιωαννης” (Iōánnēs), care la rândul lui în latină devine „Iohannes”, care înseamnă „Dumnezeu este milostiv”. Popularitatea acestor nume însă a fost dată de noul testament, deoarece ele sunt purtate, de Sfântul Ioan Botezătorul și de sfântul Apostol Ioan autorul celei de-a patra Evanghelii și al Apocalipsei din Sfânta Scriptură.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Ion, Ioana?

Conform cu calendarul ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 7 ianuarie în ziua de prăznuire a Sfântului Ioan Botezătorul.

În calendarul ortodox avem șase zile în care îl prăznuim pe Sfântul Ioan Botezătorul, pe care le vom prezenta mai jos în ordine calendaristică începând de la 1 septembrie, începutul anului bisericesc:

Sursă: Orthodoxwiki.

Floare 02 Bun

Icoana nașterii Sfântului Ioan Botezătorul

În icoana care redă nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sfânta Elisabeta este prezentă în partea stânga a icoanei, pe un pat monumental. În latura de jos, două femei pregătesc îmbăierea pruncului, în vreme ce în partea opusă este zugrăvit preotul Zaharia, așezat pe tron. El este reprezentat scriind pe tăbliță numele fiului său. În icoană, mai apar și alte femei slujind mamei Sfântului Ioan.

Reprezentarea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul este străjuită în stânga și în dreapta de doua clădiri prezentate din față. Acoperișul clădirii din stânga este roșu, în vreme ce cel din dreapta este albastru, culori care simbolizează natura divino - umană a lui Hristos. Deasupra ansamblului iconic, unind cele două laturi și edificii asemeni Vechiului și Noului Testament se remarcă bustul Sfântului Ioan. El este înfățișat din față, cu aripi, binecuvântând, având în mâna stângă un pergament desfășurat ce poartă înscrisul: "Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor"!

Reprezentarea lui Ioan Botezătorul cu aripi a fost inspirată de profeția lui Maleahi: "Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, care va pregăti calea Ta" (Mal. 3, 1). Aripile sugerează, printre altele, și capacitatea lui excepțională de a se ridica duhovnicește în marile înălțimi ale cerului.

Surse: Creștin Ortodox.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Ein Karem – Casa Sfinților Zaharia și Elisabeta, Patria Sfîntului Ioan Botezătorul

În Ein Karem s-a aflat casa Sfinților Zaharia și Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului Hristos.

La sud-vest de Ierusalim, la câțiva kilometri se află localitatea Ein Karem, numită de Evanghelistul Luca „ținut muntos” și „cetate a seminției lui Iuda”. Cu două mii de ani în urmă, aici s-au petrecut o serie de evenimente remarcabile ale istoriei Noului Testament.

Semnificația numelui localității nu este pe deplin lămurită: izvorul îmbelșugat sau izvorul viei sau, simplu, izvorul Karemului. Locuit deja din epoca bronzului, Iosua a repartizat Karemul tribului lui Iuda (Iosua 15,20 și 59). Se poate ca Ein-Karem să fie Karem din Vechiul Testament, oraș al neamului lui Iuda (Nav. 15, 59).

Identificarea localității se bazează pe distanța de la Ierusalim (7,5 km) pe care arhidiaconul Teodosie, care a făcut un pelerinaj aici în anul 530, o menționează în descrierea pe care a lăsat-o Țării Sfintei, precum și pe mențiunea sărbătoririi la Ein Karem a Sfintei Elisabeta (28 august), într-un lecționar gruzin, înainte de anul 638.

În secolele V-VII, bizantinii au construit aici o bisericuță închinată Sfintei Elisabeta. Despre biserica „Bet-Zaharia” („Casa lui Zaharia”) scriau autori medievali, inclusiv egumenul rus Daniil, în cunoscuta sa „Călătorie” (de la începutul secolului al XII-lea). Egumenul Daniil menționează biserica Sfintei Elisabeta din apropiere de Ein Karem („la jumătate de verstă” de casa lui Zaharia), în locul în care mama Sfântului Ioan Înaintemergătorul, împreună cu fiul, au scăpat de slugile împăratului Irod (tradiție păstrată în Prima Evanghelie a lui Iacov, text apocrif). Mai târziu, cruciații au găsit la Ein Karem două sanctuare pe care le-au reconstruit.

Astăzi, la Ein Karem se află Mănăstirea rusească Muntele (unde se păstrează cinstita icoană a Maicii Domnului din Kazan, un stâlp din casa sfântului proroc Zaharia și a dreptei Elisabeta, piatra pe care a propovăduit Ioan Botezătorului); izvorul Maicii Domnului, care curge între mănăstirea rusească și mănăstirea franciscană al Vizitei, unde, conform tradiției, a venit Maica Domnului și a stat la ruda ei Elisabeta; mănăstirile catolice a Surorilor Sionului (fondată în anul 1860) și a Surorilor Rozariului (fondat în anul 1910).

În centrul localității Ein Karem de astăzi se găsește Ein Sitti Maryam – Izvorul Maicii Domnului; Potrivit tradiției creștine, la acest izvor s-a oprit Maica Domnului pentru a bea apă, atunci când s-a întâlnit cu Sfânta Elisabeta care era însărcinată cu Sfântul Ioan Botezătorul

În jurul acestui izvor s-a format nucleul orașului canaanit în perioada bronzului, iar de atunci apa izvorului a fost utilizată ca sursă principală de alimentare timp de mii de ani. De altfel, numele localității Ein Kerem înseamnă izvorul îmbelșugat sau izvorul viei.

În timpul celui de-al doilea Templu, un tunel de 30 de metri a fost săpat în stâncă, pentru a crește capacitatea izvorului. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deasupra izvorului, musulmanii au construit o moschee cu un minaret.

Gradul de rudenie dintre Sfântul Ioan Botezătorul și Domnul Iisus Hristos

Sfânta Maria/ Miriam, bunica Maicii Domnului a fost căsătorită cu marele Preot Matan, cu care a avut trei fete: Maria, Sovi și Ana. Maria a fost mama Salomeei (casatorita apoi cu Zevedeu, mama Sfintilor Apostoli Iacob și Ioan), Sovi a fost mama Elisabetei (care a nascut pe Sfântul Ioan Botezatorul), iar Ana a fost mama Maicii Domnului. Maica Domnului a fost verișoară cu Salomeea și Elisabeta, iar Domnul Iisus a fost văr de gradul al doilea cu Sfântul Ioan Botezătorul și cu Sfintii Apostoli Iacov si Ioan.

Sursă: Doxologia.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Stabilirea datei de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Specialiștii afirmă că data de 24 iunie a fost fixată ținânu-se cont de Sfânta Scriptură, care arată că zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl său, a tămâiat în sfântul altar, un loc în care numai arhiereul intra o singură dată pe an, în luna a șaptea, ziua a 10-a. Având în vedere că această dată din calendarul iudaic corespunde lunii septembrie, Sfinții Părinți au rânduit ca zămislirea Sfântului Ioan să fie sărbătorită pe 23 septembrie, iar nașterea sa, la 24 iunie.

O altă semnificație a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul – sfânt care semnifică Legea Veche – este plasarea sărbătorii imediat după solstițiul de vară, după care ziua începe să scadă și noaptea să crească, ca semn că Legea Vechiului Testament începe să apună pentru că vine Legea Harului, Legea lui Hristos.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Pasaje Biblice în legătură cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele – Drăgaica)

Deoarece mulți s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi,
Așa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început și au fost slujitori ai Cuvântului,
Am găsit și eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ți le scriu pe rând,
Ca să te încredințezi despre temenicia învățăturii pe care ai primit-o.
Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta.
Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului.
Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor.
Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale,
A ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze intrând în templul Domnului.
ar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga.
Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii.
Și văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el.
Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan.
Și bucurie și veselie vei avea și, de nașterea lui, mulți se vor bucura.
Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.
Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit.
Și a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei.
Și îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea.
Și iată vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.
Și poporul aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu.
Și ieșind, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că a văzut vedenie în templu; și el le făcea semne și a rămas mut.
Și când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând:
Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.

Și după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.
Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul a mărit mila Sa față de ea și se bucurau împreună cu ea.
Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul și-l numeau Zaharia, după numele tatălui său.
Și răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
Și au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.
Și au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
Și cerând o tăbliță, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Și toți s-au mirat.
Și îndată i s-a deschis gura și limba și vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
Și frica i-a cuprins pe toți care locuiau împrejurul lor; și în tot ținutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.
Și toți care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el.
Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt și a proorocit, zicând:
Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său;n

Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești căile Lui,

Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca 1, 1-25; 57-68, 76, 80

Cartea în format fizic ➡ Biblia/Sfânta Scriptura

Floare 02 Bun

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul, alcătuită de PS Macarie

Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorule și Botezătorule al lui Hristos, neputincioasă este mintea noastră în a-ți aduce laude după cuviință. Ci destul îți este ție lauda Mântuitorului Hristos, lângă al Cărui Tron mijlocești împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, îți mulțumim și cu umilință te rugăm: tinde mâna cea îngerească și risipește norul gândurilor rele care ne copleșesc pe noi. Adu pace în inimile, casele și obștile noastre. Împacă-ne cu Dumnezeu și cu aproapele nostru. Spre fapte bune ne îndeamnă și cu boldul pocăinței trezește inimile noastre ca să pricepem prețul mântuirii noastre.
Învățătorule al pocăinței, dă-ne darul străpungerii inimii și lacrimi prin care să ne curățim de păcate și sufletele noastre mai albe ca zăpada să le albim. De fărădelegi și de cei puternici ai pământului, care strică rânduiala lui Dumnezeu, scapă-ne, prin rugăciunile tale. Sfinte Ioan Înaintemergătorule, tu despre care Scriptura spune: „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut și, înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit proroc pentru popoare”, fii cu noi și ne luminează calea în acest veac întunecat și vrăjmaș cerului, ca, prin rugăciunile tale fiind păziți, înaintea lui Hristos, la Judecată, să dobândim partea cea de-a dreapta, împreună cu toți casnicii Săi. Amin.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Troparul Nașterii Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, glasul al 4-lea

Proorocule și Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-au dezlegat întru mărită și cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește.

Condacul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, glasul al 3-lea

Ceea ce mai înainte era stearpă, astăzi pe Înaintemergătorul lui Hristos naște, și el este plinirea a toată proorocia; că pe Cel pe Care proorocii mai înainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-și, s-a arătat Cuvântului lui Dumnezeu, prooroc, propovăduitor, împreună și Înaintemergător.

Floare 02 Bun

Viața completă - Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul - Sânzienele sau Drăgaica (Viețile Sfinților)

Soarele cel neapus, Hristos, Mântuitorul nostru, vrând să răsară lumii, și acum plecând cerurile și pogorându-Se în pântecele fecioresc cel mai curat decât cerurile, se cădea mai întâi să iasă luceafărul din cea stearpă, adică Sfântul Ioan Înaintemergătorul, ca să meargă înainte, ca un vestitor, propovăduind și zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea. Deci, împlinindu-se vremea Sfintei Elisabeta ca să nască, a născut fiu la bătrânețile sale din pântece sterp, precum de demult Sara a născut pe Isaac. Mai înainte de a naște Fecioara pe Hristos, a născut cea stearpă, în zilele sale pe Înaintemergătorul lui Hristos, ca acei ce vor vedea nașterea cea peste fire din cea îmbătrânită, să creadă nașterii celei mai presus de fire, care avea să fie din Fecioara cea nenuntită și să zică în sine: „Puterea cea atotputernică a lui Dumnezeu, Care a dezlegat nerodirea bătrânei, aceea este puternică ca și pe Fecioara cea neîntinată să o facă maică”.

Nașterea cea minunată a Sfântului Ioan a fost Înaintemergătoare Nașterii lui Hristos cea minunată. Minunea se aștepta după minune; după maica cea stearpă, Maica cea pururea Fecioară; după nașterea cea minunată a Elisabetei, nașterea cea străină a Fecioarei, pentru că la amândouă maicile, rânduiala nașterii covârșea rânduielile firii, așa voind Dumnezeu, Căruia toată firea îi este slujitoare ca unui Ziditor.

Iar după ce Elisabeta a născut, vecinii care locuiau împrejur au auzit de aceasta, asemenea rudeniile și cunoscuții și toți se bucurau împreună cu ea; căci Domnul a făcut milă cu dânsa, ridicând de la dânsa ocara nerodirii de copii. Astfel, s-au împlinit cuvintele Binevestitorului Gavriil, care a zis către Zaharia: Femeia ta va naște fiu și mulți se vor bucura de nașterea lui! Deci pe de o parte se bucurau rudeniile, iar pe de alta, aceia care erau cuprinși cu mare dorință pentru Mesia Cel așteptat, deși nu știau că a sosit taina întrupării lui Hristos, însă în vremea nașterii Înaintemergătorului lui Hristos, duhul lor se pornea într-înșii spre bucurie, Sfântul Duh veselind inimile lor, ca și cum le dădea o înștiințare pentru câștigarea așteptării lor.

Folare Separare 1

Și în ziua a opta au venit preoții și prietenii în casa lui Zaharia, ca să taie pruncul împrejur și toți voiau să-i pună numele tatălui său, Zaharia; dar maica lui nu se învoia, pentru că, fiind soție de prooroc și născătoare de prooroc, Sfânta Elisabeta era ea însăși plină de darul proorociei. Deci ea proorocește a poruncit ca pruncul cel născut al lor să se numească cu acel nume pe care nu îl auzise de la bărbat, de vreme ce el s-a întors de la biserică la casa sa avându-și legată limba cu amuțire și nu putea să spună soției sale cum a văzut pe îngerul care i-a binevestit zămislirea fiului său și a zis: Vei pune numele lui Ioan. Deci de Sfântul Duh fiind povățuită maica, a numit pe prunc Ioan, ca o proorocită, căci ea a cunoscut proorocește și venirea la dânsa a Maicii lui Dumnezeu și i-a zis: De unde-mi este mie aceasta, ca să vină Maica Domnului meu la mine? Iar cei ce voiau să taie împrejur pruncul, făceau semne tatălui său, cum ar voi să-l numească. Iar el, cerând o tăbliță, a scris: Ioan să-i fie numele lui! Și îndată s-a deschis gura lui Zaharia și limba lui s-a dezlegat din amuțire și vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.

Atunci toți s-au minunat de acele mari minuni: cum a născut cea îmbătrânită, cum maica și tatăl cel mut s-au unit la un nume, cu care să numească pe fiu și cum, după scrierea numelui, mutul îndată a grăit și, ce a scris cu mâna, aceea a grăit și cu limba. Deci numele lui Ioan s-a făcut ca o cheie a gurilor părinților, deschizându-le spre slava lui Dumnezeu. Astfel a cuprins frica și mirarea pe toți cei ce viețuiau împrejur, pentru că toți cei ce auzeau acestea se minunau cu spaimă de acele preaslăvite minuni ale lui Dumnezeu și se povesteau cuvintele acestea în toată partea muntelui Iudeei, adică în hotarele Hebronului, cetatea preoților, unde era casa lui Zaharia. Pentru că acea cetate, încă din zilele lui Isus Navi a fost hotărâtă sfințitei seminții a lui Aaron; iar de la Ierusalim și până la dânsa era cale de opt ceasuri. Acea cetate era mai departe de Betleem, la un loc mai înalt, și se numea „cetatea muntelui”, pentru munții săi cei înalți, iar hotarele ei se numeau „părțile muntelui”, precum se scrie în Evanghelie despre Preacurata Născătoare de Dumnezeu: Sculându-se Maria din Nazaretul Galileei, s-a dus la munte degrabă în cetatea Iudeei - adică în Hebron -, și a intrat în casa lui Zaharia și s-a închinat Elisabetei.

Deci, într-acea parte a muntelui, cei ce auzeau de măririle lui Dumnezeu, care se făceau în casa lui Zaharia, se minunau foarte mult și grăiau între ei: Ce va să fie pruncul acesta? Că mâna Domnului era cu el și Dumnezeu înmulțea într-însul darul Său și-l păzea de sabia lui Irod, căci despre minunata naștere a lui Ioan ajunsese vestea până la Irod, care se mira de aceea și zicea: Ce va să fie pruncul acesta? Iar când S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos în Betleemul Iudeei și au venit magii de la răsărit, întrebând de Împăratul cel de curând născut, atunci Irod, trimițând ostași în Betleem să ucidă pe toți pruncii de acolo, și-a adus aminte de Ioan, fiul lui Zaharia, de care auzise acele minuni, și a zis în sine: „Oare acela are să fie împăratul Iudeei?”. Și, gândindu-se să-l ucidă, a trimis într-adins ucigași la Hebron în casa lui Zaharia. Dar trimișii n-au găsit pe Sfântul Ioan, pentru că, începând din Betleem acea fără de Dumnezeu ucidere de prunci, s-a auzit în Hebron glas și strigare, că nu era foarte departe, și s-a știut pricina acelei strigări.

Folare Separare 1

Și îndată Sfânta Elisabeta a luat pe pruncul Ioan și a fugit în muntele cel mai înalt al pustiului; iar Sfântul Zaharia, precum se scrie în viața lui, era atunci în Ierusalim, slujind după obicei în biserică, în rânduiala săptămânii sale, care se întâmplase tocmai în acea vreme. Deci, ascunzându-se Sfânta Elisabeta în acel munte, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, s-o apere împreună cu pruncul. Și când a văzut de sus pe ostași cercetând cu de-amănuntul și apropiindu-se, a strigat către un munte de piatră ce se afla acolo: „Munte al lui Dumnezeu, primește pe maica cu fiul său!”. Atunci îndată s-a desfăcut muntele acela și, primind-o pe maică înăuntrul său, s-a ascuns de ucigașii care o căutau. Iar ostașii, negăsind pe cel căutat, s-au întors înapoi la cel ce-i trimisese.

Atunci Irod a trimis la Zaharia în biserică, zicând: „Dă-mi mie pe fiul tău, Ioan”. Iar Sfântul Zaharia a răspuns: „Acum slujesc Domnului Dumnezeului lui Israel, iar fiul meu nu știu unde este!”. Iar Irod, mâniindu-se, a trimis la dânsul a doua oară și a poruncit, că, dacă nu-și va da fiul, atunci să-l ucidă și pe el. Deci s-au dus niște ucigași sălbatici ca niște fiare, sârguindu-se să-și săvârșească porunca, și au zis cu mânie către preotul lui Dumnezeu: „Unde ai ascuns pe fiul tău? Să ni-l dai nouă, că așa a poruncit împăratul, iar dacă nu-l vei da, vei muri îndată!”. Sfântul Zaharia a răspuns: „Voi îmi veți ucide trupul, iar Domnul îmi va primi sufletul”. Atunci ucigașii, pornindu-se, după porunca lui Irod, l-au ucis între biserică și altar; iar sângele lui, care s-a vărsat pe marmură, s-a închegat și s-a făcut tare ca piatra, spre mărturia lui Irod și spre veșnica lui osândă. Iar Elisabeta, acoperindu-se de Dumnezeu împreună cu pruncul Ioan, petrecea în muntele ce se desfăcuse; pentru că, prin porunca dumnezeiască, li se făcuse lor acolo o peșteră. Tot acolo curgea și un izvor de apă și crescuse înaintea peșterii un finic plin de roade, iar când era vremea mâncării, acel pom se pleca și-și dădea roadele sale spre mâncare, apoi iar se ridica.

Apoi, după patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, maica Mergătorului înainte, a murit în peștera aceea. Iar Sfântul Ioan, rămânând singur, a fost hrănit de înger până la creșterea lui și păzit în pustietăți, până în ziua arătării sale către Israel. Astfel păzea și acoperea mâna Domnului pe Sfântul Ioan, ca el să meargă înaintea feței Lui cu duhul și cu puterea lui Ilie și să gătească cale Celui ce venea să mântuiască neamul omenesc. Deci pentru toate acestea să se slăvească Hristos Dumnezeu, Mântuitorul nostru, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh în veci. Amin.

Folare Separare 1

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Iunie

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 24 iunie

În această lună, în ziua a douăzeci și patra, pomenirea Nașterii Cinstitului Slăvitului Prooroc înaintemergătorul și Botezătorul Ioan;
Tot în această zi, pomenirea soborului drepților Zaharia și Elisabeta;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Panaghiot Chesarineanul (din Cezareea), cel ce în Constantinopol a mărturisit la anul 1765;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Niceta de Remesiana (în Dacia).

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 25 iunie

În această lună, în ziua a douăzeci și cincea, pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenițe și mult-pătimitoarei Fevronia;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Orentie și cu șase frați buni ai lui, anume Farnachie, Eros, Firm, Firmin, Chiriac și Longhin;
Tot în această zi, pomenirea ajutorului celui mai presus de cuvânt, și de toată nădejdea, ce ni s-a dat nouă de la marele Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin rugăciunile celei ce fără sămânță L-a născut pe Dânsul, asupra celor ce și pe mare și pe uscat înconjuraseră împărăteasa cetăților, și care au fost dați spre pierzare de tot și stingere desăvârșită;
Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Cuvioaselor Mucenițe Leonida, Livia și Evtropia, care s-au săvârșit: una adică prin foc, iar celelalte prin sabie;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Simon, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Dionisie, ctitorul sfintei Mănăstiri a Înaintemergătorului din muntele Athos, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului și purtătorului de Duh Dometie, prietenul și sihastrul împreună cu pomenitul Sfântul Dionisie și egumenul aceleiași mănăstiri, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Cuvios Mucenic Procopie din Smirma, care s-a nevoit la anul 1811;
Tot în această zi, pomenirea sfintilor Petru si Fevronia (sec. XIII).

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Proroc înaintemergător și botezător Ioan să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Prorocule Ioane roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

autor: Urdă Mihai

Recomandări

† Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor
(27 octombrie)

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi (sau Dimitrie Basarabov) este numit și Ocrotitorul Bucureștilor, datorită evlaviei pe care o acu credincioși care vin și se închină la Moaștele Sfântului de la Catedrala Patriarhală. Este […]

† Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir
(26 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, din Tesalonic este unul dintre cei mai cinstiți sfinți ortodocși. El tămăduiește trupurile și sufletele credincioșilor prin harul Dumnezeiesc dobândit din mărturisirea credinței în […]

† Sfântul Mare Mucenic Areta
(24 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Areta, guvernatorul orașului Najran (Arabia Saudită), a pătimit împreună alți 4300 de creștini, în timpul atacurilor etiopiene conduse de Dgu Nuwas din anul 523. Martiriul lor este serbat în calendarul ortodox în […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

9 comments on “† Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele – Drăgaica)
(24 iunie)”

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram