† Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul
(Sânzienele – Drăgaica)
(24 iunie)

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, denumită în tradiția populară Sânzienele sau Drăgaica, este serbată în calendarul ortodox pe data de 24 iunie cu 6 luni înainte de nașterea Mântuitorului Hristos.

Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (sinaxar)

Împrejurările Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul sunt cu totul deosebite. Despre acestea, ne vorbește Sfântul Evanghelist Luca în capitolul întâi al Evangheliei. Acesta relatează că, deși erau oameni drepți înaintea lui Dumnezeu, preotul Zaharia și soția sa, Elisabeta, descendentă a seminției lui Aaron, nu au putut până la bătrânețe să aibă copii. În tradiția evreiască, lipsa copiilor era considerată ca fiind un mare blestem al lui Dumnezeu asupra familiei. Din acest motiv, erau tratați ca paria (marginalizați), uneori, nici jertfele nefiindu-le primite la templu.

În vremea împăratului Irod, în timpul săptămânii în care era rândul lui să slujească la templu, Zaharia a intrat să tămâieze, iar îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii, i s-a arătat Sfântul Arhanghel Gavriil, anunțându-l că i-au fost ascultate rugăciunile și că Dumnezeu le va dărui un copil, căruia o să îi pună numele Ioan. Preotul Zaharia a primit însă cu neîncredere vestea venită prin Arhanghelul Gavriil. Din acest motiv, Zaharia a rămas mut până în ziua în care s-au împlinit cuvintele îngerului.

Întâlnirea Maicii Domnului cu Sfânta Elisabeta

Intalnirea între Maica Domnului și Sfânta Elisabeta - Ein Karem - Israel
Intalnirea între Maica Domnului și Sfânta Elisabeta - Ein Karem - Israel

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, cu șase luni înaintea nașterii Mântuitorului. Unul din marile momente din istoria omenirii este consemnat tot în Sfânta Evanghelia după Luca și are loc chiar în perioada când Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan, era însărcinată cu acesta. Atunci când Sfânta Elisabeta a întâlnit-o pe Fecioara Maria care venise în vizită să îi dea vestea cea mare a nașterii Fiului lui Dumnezeu, copilul din pântecele ei, Sfântul Ioan Botezătorul, a săltat, iar ea umplându-se de Duh Sfânt a exclamat: "Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?" (Luca 1, 43). Evanghelia consemnează că femeile au stat împreună mai multe luni.

Pruncul primește numele de Ioan

După ce Sfânta Elisabeta l-a născut pe Sfântul Ioan Botezătorul, în a opta zi, când pruncul trebuia tăiat împrejur după tradiție, vecinii și rudele s-au strâns, având intenția să-l numească pe copil Zaharia, după numele tatălui. Elisabeta s-a opus, spunându-le că se va numi Ioan. Întrucât nimeni din cei prezenți nu era de acord, i-au cerut părerea preotului Zaharia, tatăl pruncului. Acesta și-a scris răspunsul pe o tăbliță: "Ioan este numele lui" (Luca 1, 63). După această mărturie, i-a revenit graiul Sfântului Zaharia.

Sfântul Ioan Botezătorul

Mulți dintre contemporanii sfântului Ioan s-au întrebat "Ce oare va fi acest prunc?" (Luca 1, 66). Într-adevăr, de nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, așa cum vestise îngerul, aveau să se bucure mulți, "căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor" (Luca 1, 15-16).

Despre viața lui cunoaștem și că s-a retras în pustiu unde a dus o viață de aspre nevoințe, până în momentul în care a primit poruncă să înceapă sa predice. Prin mâna lui a primit Domnul Iisus botezul în apele Iordanului, moment în care Sfânta Treime S-a arătat în plinătatea Ei. Ducând o viață curată, dedicată în întregime lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Botezătorul a întruchipat sfințenia dobândită încă din timpul vieții. Pentru aceasta Biserica îl numește "înger pământesc și ceresc".

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este una dintre cele mai vechi și mai pline de bucurie sărbători din calendarul Bisericii. Ziua sa de naștere a devenit o zi de sărbătorire a celui care s-a învrednicit să pregătească venirea Mântuitorului în lume, mărturisindu-L drept Răscumpărător al păcatelor întregii lumi, fapt pentru care este numit Înaintemergătorul Domnului.

Sursă: Creștin Ortodox, Ziarul Lumina link1 link2.

Floare 02 Bun
Floare 02 Bun

Ein Karem – Casa Sfinților Zaharia și Elisabeta, Patria Sfântului Ioan Botezătorul

În Ein Karem s-a aflat casa Sfinților Zaharia și Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului Hristos. Localitatea se află la sud-vest de Ierusalim și despre ea, Evanghelistul Luca a menționat că era "ținut muntos" și "cetate a seminției lui Iuda".

Identificarea localității se bazează pe distanța de la Ierusalim (7,5 km) pe care arhidiaconul Teodosie, care a făcut un pelerinaj aici în anul 530, o menționează în descrierea pe care a lăsat-o Țării Sfintei, precum și pe mențiunea sărbătoririi la Ein Karem a Sfintei Elisabeta (28 august), într-un lecționar gruzin, înainte de anul 638.

Ein Karem - Israel
Ein Karem - Israel

În secolele V-VII, bizantinii au construit aici o bisericuță închinată Sfintei Elisabeta. Despre biserica "Bet-Zaharia" (Casa lui Zaharia) scriau autori medievali, inclusiv egumenul rus Daniil, în cunoscuta sa "Călătorie" (de la începutul secolului al XII-lea). Egumenul Daniil menționează biserica Sfintei Elisabeta din apropiere de Ein Karem ("la jumătate de verstă" de casa lui Zaharia), în locul în care mama Sfântului Ioan Înaintemergătorul, împreună cu fiul, au scăpat de slugile împăratului Irod (tradiție păstrată în Prima Evanghelie a lui Iacov - text apocrif). Mai târziu, cruciații au găsit la Ein Karem două sanctuare pe care le-au reconstruit.

Semnificația numelui Ein Karem nu este pe deplin lămurită: "izvorul îmbelșugat" sau "izvorul viei" sau, simplu, "izvorul Karemului". Locuit deja din epoca bronzului, Iosua a repartizat Karemul tribului lui Iuda (Iosua Navi 15,20). Se poate ca Ein-Karem să fie Karem din Vechiul Testament, oraș al neamului lui Iuda (Iosua Navi 15, 59).

Astăzi, la Ein Karem se află Mănăstirea rusească Muntele (unde se păstrează cinstita icoană a Maicii Domnului din Kazan, un stâlp din casa sfântului proroc Zaharia și a dreptei Elisabeta, piatra pe care a propovăduit Ioan Botezătorului); izvorul Maicii Domnului, care curge între mănăstirea rusească și mănăstirea franciscană al "Vizitei", unde, conform tradiției, a venit Maica Domnului și a stat la ruda ei Elisabeta; mănăstirile catolice a Surorilor Sionului (fondată în anul 1860) și a Surorilor Rozariului (fondat în anul 1910).

În centrul localității Ein Karem de astăzi se găsește Ein Sitti Maryam – Izvorul Maicii Domnului; Potrivit tradiției creștine, la acest izvor s-a oprit Maica Domnului pentru a bea apă, atunci când s-a întâlnit cu Sfânta Elisabeta care era însărcinată cu Sfântul Ioan Botezătorul.

În jurul acestui izvor s-a format nucleul orașului canaanit în perioada bronzului, iar de atunci apa izvorului a fost utilizată ca sursă principală de alimentare timp de mii de ani.

În timpul celui de-al doilea Templu, un tunel de 30 de metri a fost săpat în stâncă, pentru a crește capacitatea izvorului. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deasupra izvorului, musulmanii au construit o moschee cu un minaret.

Gradul de rudenie dintre Sfântul Ioan Botezătorul și Domnul Iisus Hristos

Sfânta Maria/ Miriam, bunica Maicii Domnului a fost căsătorită cu marele Preot Matan, cu care a avut trei fete: Maria, Sovi și Ana. Maria a fost mama Salomeei (căsătorită apoi cu Zevedeu, mama Sfinților Apostoli Iacob și Ioan), Sovi a fost mama Elisabetei (care a născut pe Sfântul Ioan Botezătorul), iar Ana a fost mama Maicii Domnului. Maica Domnului a fost verișoară cu Salomeea și Elisabeta, iar Domnul Iisus a fost văr de gradul al doilea cu Sfântul Ioan Botezătorul și cu Sfinții Apostoli Iacov si Ioan.

Sursă: Ziarul Lumina.

Floare 02 Bun

Sfântul Ioan Botezătorul - "cel mai mare între cei născuți, cel mai mic în împărăția cerurilor"

Textul din evanghelia de la Matei 11, 11: "Adevărat zic vouă: nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el", este mărturisirea lui Hristos despre Ioan.

Nu există contradicție în cele afirmate de Hristos. Că să înțelegem că Ioan Botezătorul este "cel mai mare între cei născuți din femei", ne este de ajuns să știm că a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se întâlnește cu Fecioara Maria atunci când această Îl purta în pântece pe Domnul, că a viețuit în pustie precum un înger, că L-a botezat pe Hristos la răul Iordan, etc. Iar că să înțelegem ce înseamnă cuvintele "cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el", ne vom opri asupra tâlcuirii pe care o dau Sfinții Părinți.

Icoana Sfântului Ioan Botezătorul - a

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că "teologul cel mai înalt e mai mic decât cel de pe urmă dintre îngeri". El face această afirmație pentru că rezumă "împărăția cerurilor" la lumea îngerilor, căci Împărăția cerurilor nu era încă deschisă oamenilor în vremea lui Ioan. Astfel, Sfântul Ioan este mai mic decât orice înger.

O altă tâlcuire a Sfântul Maxim Mărturistorul este această: "Fiindcă se credea că Ioan a dobândit prin contemplație toată cunoștință îngăduită aici, cunoștință cea mai mică și cea mai de pe urmă în viață viitoare e mai mare decât cea de aici". De aici reiese că orice cunoaștere a lui Dumnezeu în această lume, este doar "în parte" sau "că în oglindă, în ghicitură", pe când în lumea de dincolo, cunoașterea va fi "față către față", "deplină", după cum spune Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 13, 12).

Al treilea înțeles pe care îl oferă Sfântul Maxim Mărturisitorul este rezumat la cuvintele: "Cel ce stă pe treaptă cea mai de pe urmă în viețuirea evanghelică e mai mare că cel înălțat în treaptă Legii". De aici reiese că Sfântul Ioan Botezătorul, neîmpărtășindu-se de harul revărsat la Cincizecime, neprimind "botezul cu Duh Sfânt și cu foc" este "mai mic decât cel mai mic în împărăția lui Dumnezeu".

Înțelesul duhovnicesc al îmbrăcămintei și hranei Sfântului Ioan Botezătorul

Din Evanghelia după Marcu, aflăm că Sfântul Ioan Botezătorul era îmbrăcat în haina din păr de cămilă, încins cu o curea de piele și că se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.

Cămilă poate simboliza atât curăția, cât și necurăția. Dacă în Vechiul Testament ea putea fi privită că un animal curat pentru că era rumegător, ea putea fi văzută și că necurată, dacă ținem seama că avea copită despicata. Dacă rămânem la prima semnificație, cea de animal curat, cămilă simbolizează poporul ales, în timp ce necurăția prefigura neamurile păgâne.

Faptul că Ioan purta o haina din par de cămilă, simbolizează chemarea evreilor și a păgânilor la Hristos.

Cureaua, provenită de la un animal mort, semnifică prin încingerea cu ea, omorârea patimilor.

Cât privește hrană să, trebuie să știm că albinele și lăcustele erau considerate a fi curate în Vechiul Testament, semn că Ioan se hrănea doar cu cele plăcute Domnului.

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele – Drăgaica) 24 iunie - b

O altă semnificație a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul – sfânt care semnifică Legea Veche – este plasarea sărbătorii imediat după solstițiul de vară, după care ziua începe să scadă și noaptea să crească, ca semn că Legea Vechiului Testament începe să apună pentru că vine Legea Harului, Legea lui Hristos.

Floare 02 Bun

Even Sapir – locul copilăriei Sfântului Ioan Botezătorul

Primul capitol din Evanghelia Sfântului Apostol Luca se încheie astfel: "Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel."

Când regele Irod a dat porunca să fie omorâți toți copiii până la doi ani și-a adus aminte și de fiul Preotului Zaharia, temându-se să nu fie acela Împăratul cel de curând născut. Sinaxarul zilei de 5 septembrie – Sfântul Proroc Zaharia – povestește: Sfântul Zaharia era atunci în Ierusalim, slujind după obicei în biserică, în rândul săptămânii sale, care în acea vreme îi căzuse. Deci, ascunzându-se Elisabeta în munte [ pruncul Ioan avea atunci un an și jumătate], se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu ca s-o apere pe ea și pruncul. Când a văzut de sus pe ostași cu dinadinsul căutând-o și apropiindu-se, a strigat către muntele cel de piatră care era acolo: "Munte al lui Dumnezeu, primește pe maica cu pruncul!" Și îndată s-a desfăcut muntele și a primit-o pe ea înăuntrul său și a ascuns-o de ucigașii cei ce o căutau…

Iar Elisabeta, acoperindu-se de Dumnezeu, petrecea în muntele cel ce se desfăcuse, împreună cu Ioan, unde, după dumnezeiasca poruncă, li se făcuse peșteră și curgea izvor de apă. Și a crescut un finic deasupra peșterii, plin de roade. Când era vreme de mâncare, se pleca pomul acela jos, dindu-și spre mâncare rodul său, apoi iar se ridica în sus."

Even Sapir, Mănăstirea Sfântului Ioan din Pustiu

Even Sapir, Mănăstirea Sfântului Ioan din Pustiu
Even Sapir, Mănăstirea Sfântului Ioan din Pustiu

Nu departe de Ein Karem, dar într-o zona colinara cu versanți abrupți, se afla astăzi mosavul Even Sapir (o localitate de tip cooperativa agricolă), cu doar 650 locuitori, fondata în anul 1950 de către emigrați din Kurdistan. Autocarul abia trece pe drumul îngust de pe panta muntelui, oprindu-se la capătul pădurii prin care pelerinii trebuie să coboare preț de careva minute, pe jos. Se ajunge astfel la Mănăstirea franciscana a Sfântului Ioan din Pustiu, așezământ construit peste stânca aceea care s-a deschis, ocrotindu-i pe Sfânta Elisabeta și pe pruncul său Ioan. Este acesta unul dintre cele mai fermecătoare locuri din Tara Sfânta: versantul este acoperit de iedera și flori, izvorul Sfântului Ioan Botezătorul are apa tămăduitoare, rece și bună – foarte apreciată în zilele caniculare de pelerinaj – iar dacă cobori treptele abrupte, sub nivelul bisericii și al izvorului, ajungi pe un platou cu un mic bazin cu pești colorați, decorativi, în dreapta căruia se afla peștera în care a viețuit copilul Ioan. Sinaxarul spune: "După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, mama Înainte-Mergătorului, și-a dat sfârșitul în aceeași peșteră. Iar Sfântul Ioan a fost hrănit de un înger până la creșterea lui, și l-a păzit în pustie, până la ziua arătării sale către Israel." Se pare ca Sfântul Ioan Botezătorul a viețuit în acest pustiu singur, de la vârsta de doi ani, în mai multe peșteri, hrănindu-se cu lacoste ( un soi de fructe și nu lăcuste / insecte, asa cum s-a tradus) și miere sălbatică, ducând o viață aspră, de post și rugăciune.

Izvorul și peștera în care a locuit Sfântul Ioan Botezătorul

Izvorul de deasupra peșterii, din care se ia apa de băut, curge prin interiorul stâncii până la nivelul peșterii, făcând un bazin în care se scaldă cei care au probleme medicale grave, spre tămăduire, după care apa ajunge la bazinul cu pești.

Izvorul și peștera în care a locuit Sfântul Ioan Botezătorul
Izvorul și peștera în care a locuit Sfântul Ioan Botezătorul

Peștera aceasta din stâncă desfăcută în mod miraculos, spre salvarea Sfintei Elisabeta și a copilașului Ioan, este unul dintre locurile minunate, în care simți că sufletul se umple de liniște dumnezeiască.

Dacă de la intrarea în mănăstirea din Even Sapir o iei pe cărarea din stânga (în dreapta cobori spre izvor și stâncă), după 200 metri ajungi la peștera care adăpostește mormântul Sfintei Elisabeta, ceea ce atesta, o data în plus, autenticitatea locului.

Într-adevăr, există o lungă perioadă din viața Înaintemergătorului Domnului, despre care Sfânta Evanghelie nu pomenește nimic, se știe doar ca Sfântul Ioan Botezătorul a crescut în pustie, în absoluta singurătate și în aspră nevoință. Aici însă, la Even Sapir, întreagă natură – stânca, apa, florile, isopul, până și cactușii imenși – totul vorbește direct sufletului despre o copilărie binecuvântata de prezenta Domnului, în care nevoință este răspuns la preaplinul dragostei, la grija Tatălui Ceresc.

Sursă: miriamturism.

Floare 02 Bun

Sărbătorile dedicate Sfântului Ioan Botezătorul

Deși în calendarul ortodox se memorează de obicei ziua adormirii sfinților, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul fac excepție de la această regulă, fiindu-le dedicate zile de sărbătoare pentru evenimente ca zămislirea sau nașterea lor precum și alte evenimente. Astfel, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este una din cele șase sărbători închinate de Biserica Ortodoxă Sfântului Ioan, alături de:

23 septembrie - Zămislirea sfântului Ioan Botezătorul;
7 ianuarie - Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului (a doua zi după Botezul Domnului, 6 ianuarie);
24 februarie - Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul;
25 mai - A treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul;
29 august - Tăierea Sfântului Ioan Botezătorul (pe care Biserica a rânduit-o ca zi de post negru).

Tot pe 24 iunie, în Bucovina se sărbătorește cu mare bucurie Aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, mii de pelerini participând la ceremonia scoaterii moaștelor Sfântului Ioan.

Stabilirea datei de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Specialiștii afirmă că data de 24 iunie a fost fixată ținându-se cont de Sfânta Scriptură, care arată că zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl său, a tămâiat în sfântul altar, un loc în care numai arhiereul intra o singură dată pe an, în luna a șaptea, ziua a-X-a. Având în vedere că această dată din calendarul iudaic corespunde lunii septembrie, Sfinții Părinți au rânduit ca zămislirea Sfântului Ioan să fie sărbătorită pe 23 septembrie, iar nașterea sa, la 24 iunie.

Sursă: Orthodoxwiki.

Floare 02 Bun

Unde se găsesc moaștele Sfântului Ioan Botezătorul

Pentru a citi depre locul unde se află moaștele Sfântului Ioan Botezătorul APĂSAȚI AICI.

Mai multe informații despre Sfintele Moaște ale Sfântul Ioan Botezătorul puteți citi în link-urile de mai jos:

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Ion - Ioana

Pentru a citi despre etimologia numelui Ion - Ioana APĂSAȚI AICI.

Floare 02 Bun

Icoana Sfântului

În icoana care redă nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sfânta Elisabeta este prezentă în partea stânga a icoanei, pe un pat monumental. În latura de jos, două femei pregătesc îmbăierea pruncului, în vreme ce în partea opusă este zugrăvit preotul Zaharia, așezat pe tron. El este reprezentat scriind pe tăbliță numele fiului său. În icoană, mai apar și alte femei slujind mamei Sfântului Ioan.

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele – Drăgaica) 24 iunie - a
Icoana Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele – Drăgaica) 24 iunie

Reprezentarea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul este străjuită în stânga și în dreapta de doua clădiri prezentate din față. Acoperișul clădirii din stânga este roșu, în vreme ce cel din dreapta este albastru, culori care simbolizează natura divino - umană a lui Hristos. Deasupra ansamblului iconic, unind cele două laturi și edificii asemeni Vechiului și Noului Testament se remarcă bustul Sfântului Ioan. El este înfățișat din față, cu aripi, binecuvântând, având în mâna stângă un pergament desfășurat ce poartă înscrisul: "Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor"!

Reprezentarea lui Ioan Botezătorul cu aripi a fost inspirată de profeția lui Maleahi: "Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, care va pregăti calea Ta" (Mal. 3, 1). Aripile sugerează, printre altele, și capacitatea lui excepțională de a se ridica duhovnicește în marile înălțimi ale cerului.

Pentru a citi mai mult despre felul în care se pictează Sfântul Ioan Botezătorul APĂSAȚI AICI.

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine.

Floare 02 Bun

Sânzienele sau Drăgaica - tradiții și obiceiuri

Ziua de 24 iunie este denumită în calendarul popular Sânzienele sau Drăgaica, peste ea suprapunându-se sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Sânzienele

Sânzienele au la origine un străvechi cult solar – sărbătorile solare fiind considerate praguri peste an, asemănătoare pragurilor din viața omului, care presupun ritualuri asemănătoare. Mai ales solstițiile și echinocțiile creează scenarii și făpturi mitice, acte de divinație, taine și povești ancestrale, asociate deschiderii porților cerului.

Nu este exclus ca, în vremuri îndepărtate, populația din munți să se fi întâlnit la momentele solstițiale (Sânzienele) sau echinocțiale pentru a săvârși ritualuri închinate Soarelui. Megaliții din Munții Călimani pe care s-au descoperit însemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi marturii în acest sens.

Denumirea de Sânziene este preluată, conform unor opinii, de la numele micile flori de câmp galben-aurii cu miros dulce (sânziene).

În medicina populară, sânziana este folosită pentru foarte multe boli, dar trebuie culeasă în zorii zilei.

Drăgaica

În sudul țării, sărbătoarea populară mai poartă denumirea de Drăgaică, Ziua Soarelui, Ursina, sau Amuțitul Cucului.

Obiceiuri și tradiții de Sânziene și Drăgaică

De sărbătoarea Sânzienelor, care marchează mijlocul verii, sunt legate, în diferite zone din țară, o mulțime de obiceiuri și credințe.

În tradiția populară, Sânzienele erau considerate zânele bune – spre deosebire de Rusalii –, femei frumoase – adevărate preotese ale soarelui –, divinități nocturne ascunse în pădurile întunecate, în care oamenii nu pășesc.

Astfel, ziua de Sânziene este considerată momentul optim pentru culegerea plantelor de leac dar și pentru începerea secerișului.

În unele zone, florile de Sânziene sunt împletite sub formă de cruce și sfințite la biserică, pentru a aduce protecția gospodăriei și a proprietarilor, peste an.

În această zi se fac și pomeniri la biserică pentru morți, iar la morminte există tradiția de a duce flori puternic mirositoare.

Târgul de Fete de pe Muntele Găina

În ziua de Sânziene, există o îndelungată tradiție a organizării de târguri și iarmaroace, manifestările fiind organizate în trecut strict în scopul întâlnirii tinerilor în vederea căsătoriei, însă "tradiția târguielii pentru fata de măritat" s-a stins încet în timp, sărbătorile fiind acum un prilej tocmai bun pentru serbări câmpenești cu mici și bere.

Există multe astfel de întâlniri de mare tradiție organizate în țară, și amintim doar târgurile de la Buzău, Câmpulung Muscel, Buda în Vrancea, Giurgeni în Ialomița sau Broșteni în Mehedinți, dar cel mai cunoscut dintre acestea este fără îndoială, Târgul de Fete de pe Muntele Găina, una dintre cele mai fascinante manifestări de pe meleagurile noastre, cu o tradiție de aproape două secole, fiind atestat în anul 1816.

Pe vremuri, locuitorii munților, păstori îndeobște, aveau gospodăriile atât de departe unii de alții, încât cel mai apropiat vecin era la mai bine de jumătate de oră de mers. În aceste condiții, fetele tinere nu aveau unde să meargă, să cunoască tineri, acestora nefiindu-le permis să meargă nici la înmormântări, spre deosebire de femeile măritate. Singurul moment prielnic din an îl reprezenta târgul de fete de pe Muntele Găina.

La origini, Târgul de fete din Apuseni era organizat anual în preajma sărbătorii de Sânziene, de regulă în prima sâmbătă ce urma sărbătorii, atunci când mulțimi de oameni ajungeau aici din toate satele moților, sau din județele învecinate.

Principala atracție a târgului o reprezentau fetele de măritat, care purtau la gât taleri de aur și de argint, ele fiind aduse aici cu tot cu zestre.

Atât fetele cât și zestrea erau disputate de flăcăii care se opreau în fața corturilor fiecărei pretendente, iar în final, tocmeala decisivă avea loc în prezența părinților fetei.

În cazul încheierii cu succes a negocierilor, perechea nouă era însoțită de alai, cântece de fluier și cimpoi, până la primul călugăr, care urma să le dea binecuvântarea căsătoriei. Tocmai de aceea preoții erau nelipsiți de la târgul de fete, la fel ca și negustorii de podoabe și cârciumarii.

Târgul de pe Muntele Găina era bineînțeles un moment prielnic pentru familiile de moți să se mândrească, în fața procesiunii, cu frumusețea fiicelor lor și cu podoabele și mărfurile aduse la târg.

În zilele noastre Târgul și-a schimbat perioada de desfășurare în a doua jumătate a lunii iulie, iar caracterul manifestării este unul preponderent folcloric și de prezentare a meșteșugurilor locale.

Surse: Creștin Ortodox, RadioRomaniaCultural.

Floare 02 Bun

Sfânta Scriptură și Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

Proroci despre nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

O profeție despre nașterea Înaintemergătorului Ioan se regăsește în profetul Maleahi: "Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, care va pregăti calea Ta" (Maleahi 3, 1).

Nașterea Sfântul Ioan a fost vestită de îngerul Domnului (Luca 1, 13-17): "va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor" (Luca 1, 15-16).

Pasaje Biblice Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

5 Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoțească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta.
6 Și erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului.
7 Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor.
8 Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale,
9 A ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze intrând în templul Domnului.
10 Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga.
11 Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii.
12 Și văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el.
13 Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan.
14 Și bucurie și veselie vei avea și, de nașterea lui, mulți se vor bucura.
15 Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.
16 Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
17 Și va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit.
18 Și a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei.
19 Și îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea.
20 Și iată vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.
21 Și poporul aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu.
22 Și ieșind, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că a văzut vedenie în templu; și el le făcea semne și a rămas mut.
23 Și când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
24 Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând:
25 Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.

57 Și după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.
58 Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul a mărit mila Sa față de ea și se bucurau împreună cu ea.
59 Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul și-l numeau Zaharia, după numele tatălui său.
60 Și răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
61 Și au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.
62 Și au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
63 Și cerând o tăbliță, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Și toți s-au mirat.
64 Și îndată i s-a deschis gura și limba și vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
65 Și frica i-a cuprins pe toți care locuiau împrejurul lor; și în tot ținutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.
66 Și toți care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el.
67 Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt și a prorocit, zicând:
68 Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său;

76 Iar tu, pruncule, proroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești căile Lui,

80 Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca 1, 5-25; 57-68, 76, 80.

Cartea în format fizic ➡ Biblia/Sfânta Scriptura

Floare 02 Bun

Rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul

Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorule și Botezătorule al lui Hristos, neputincioasă este mintea noastră în a-ți aduce laude după cuviință. Ci destul îți este ție lauda Mântuitorului Hristos, lângă al Cărui Tron mijlocești împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta, îți mulțumim și cu umilință te rugăm: tinde mâna cea îngerească și risipește norul gândurilor rele care ne copleșesc pe noi. Adu pace în inimile, casele și obștile noastre. Împacă-ne cu Dumnezeu și cu aproapele nostru. Spre fapte bune ne îndeamnă și cu boldul pocăinței trezește inimile noastre ca să pricepem prețul mântuirii noastre.
Învățătorule al pocăinței, dă-ne darul străpungerii inimii și lacrimi prin care să ne curățim de păcate și sufletele noastre mai albe ca zăpada să le albim. De fărădelegi și de cei puternici ai pământului, care strică rânduiala lui Dumnezeu, scapă-ne, prin rugăciunile tale. Sfinte Ioan Înaintemergătorule, tu despre care Scriptura spune: "Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut și, înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit proroc pentru popoare", fii cu noi și ne luminează calea în acest veac întunecat și vrăjmaș cerului, ca, prin rugăciunile tale fiind păziți, înaintea lui Hristos, la Judecată, să dobândim partea cea de-a dreapta, împreună cu toți casnicii Săi. Amin.

Preasfințitul Macarie Drăgoi, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, glasul al 4-lea

Prorocule și Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celei ce te-a născut și amuțirea părintelui tău s-au dezlegat întru mărită și cinstită nașterea ta, și întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduiește.

Condac - Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, glasul al 4-lea

Ceea ce mai înainte era stearpă, astăzi pe Înaintemergătorul lui Hristos naște, și el este plinirea a toată prorocia; că pe Cel pe Care prorocii mai înainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-și, s-a arătat Cuvântului lui Dumnezeu, proroc, propovăduitor, împreună și Înaintemergător.

Floare 02 Bun

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Viețile Sfinților)

Soarele cel neapus, Hristos, Mântuitorul nostru, vrând să răsară lumii, și acum plecând cerurile și pogorându-Se în pântecele fecioresc cel mai curat decât cerurile, se cădea mai întâi să iasă luceafărul din cea stearpă, adică Sfântul Ioan Înaintemergătorul, ca să meargă înainte, ca un vestitor, propovăduind și zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea. Deci, împlinindu-se vremea Sfintei Elisabeta ca să nască, a născut fiu la bătrânețile sale din pântece sterp, precum de demult Sara a născut pe Isaac. Mai înainte de a naște Fecioara pe Hristos, a născut cea stearpă, în zilele sale pe Înaintemergătorul lui Hristos, ca acei ce vor vedea nașterea cea peste fire din cea îmbătrânită, să creadă nașterii celei mai presus de fire, care avea să fie din Fecioara cea nenuntită și să zică în sine: "Puterea cea atotputernică a lui Dumnezeu, Care a dezlegat nerodirea bătrânei, aceea este puternică ca și pe Fecioara cea neîntinată să o facă maică".

Nașterea cea minunată a Sfântului Ioan a fost înaintemergătoare Nașterii lui Hristos cea minunată. Minunea se aștepta după minune; după maica cea stearpă, Maica cea pururea Fecioară; după nașterea cea minunată a Elisabetei, nașterea cea străină a Fecioarei, pentru că la amândouă maicile, rânduiala nașterii covârșea rânduielile firii, așa voind Dumnezeu, Căruia toată firea îi este slujitoare ca unui Ziditor.

Iar după ce Elisabeta a născut, vecinii care locuiau împrejur au auzit de aceasta, asemenea rudeniile și cunoscuții și toți se bucurau împreună cu ea; căci Domnul a făcut milă cu dânsa, ridicând de la dânsa ocara nerodirii de copii. Astfel, s-au împlinit cuvintele Binevestitorului Gavriil, care a zis către Zaharia: Femeia ta va naște fiu și mulți se vor bucura de nașterea lui! Deci pe de o parte se bucurau rudeniile, iar pe de alta, aceia care erau cuprinși cu mare dorință pentru Mesia Cel așteptat, deși nu știau că a sosit taina întrupării lui Hristos, însă în vremea nașterii Înaintemergătorului lui Hristos, duhul lor se pornea într-înșii spre bucurie, Sfântul Duh veselind inimile lor, ca și cum le dădea o înștiințare pentru câștigarea așteptării lor.

pravila - Floare Ornamentala

Și în ziua a opta au venit preoții și prietenii în casa lui Zaharia, ca să taie pruncul împrejur și toți voiau să-i pună numele tatălui său, Zaharia; dar maica lui nu se învoia, pentru că, fiind soție de proroc și născătoare de proroc, Sfânta Elisabeta era ea însăși plină de darul prorociei. Deci ea prorocește a poruncit ca pruncul cel născut al lor să se numească cu acel nume pe care nu îl auzise de la bărbat, de vreme ce el s-a întors de la biserică la casa sa avându-și legată limba cu amuțire și nu putea să spună soției sale cum a văzut pe îngerul care i-a binevestit zămislirea fiului său și a zis: Vei pune numele lui Ioan. Deci de Sfântul Duh fiind povățuită maica, a numit pe prunc Ioan, ca o prorocită, căci ea a cunoscut prorocește și venirea la dânsa a Maicii lui Dumnezeu și i-a zis: De unde-mi este mie aceasta, ca să vină Maica Domnului meu la mine? Iar cei ce voiau să taie împrejur pruncul, făceau semne tatălui său, cum ar voi să-l numească. Iar el, cerând o tăbliță, a scris: Ioan să-i fie numele lui! Și îndată s-a deschis gura lui Zaharia și limba lui s-a dezlegat din amuțire și vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.

Atunci toți s-au minunat de acele mari minuni: cum a născut cea îmbătrânită, cum maica și tatăl cel mut s-au unit la un nume, cu care să numească pe fiu și cum, după scrierea numelui, mutul îndată a grăit și, ce a scris cu mâna, aceea a grăit și cu limba. Deci numele lui Ioan s-a făcut ca o cheie a gurilor părinților, deschizându-le spre slava lui Dumnezeu. Astfel a cuprins frica și mirarea pe toți cei ce viețuiau împrejur, pentru că toți cei ce auzeau acestea se minunau cu spaimă de acele preaslăvite minuni ale lui Dumnezeu și se povesteau cuvintele acestea în toată partea muntelui Iudeei, adică în hotarele Hebronului, cetatea preoților, unde era casa lui Zaharia. Pentru că acea cetate, încă din zilele lui Isus Navi a fost hotărâtă sfințitei seminții a lui Aaron; iar de la Ierusalim și până la dânsa era cale de opt ceasuri. Acea cetate era mai departe de Betleem, la un loc mai înalt, și se numea "cetatea muntelui", pentru munții săi cei înalți, iar hotarele ei se numeau "părțile muntelui", precum se scrie în Evanghelie despre Preacurata Născătoare de Dumnezeu: Sculându-se Maria din Nazaretul Galileei, s-a dus la munte degrabă în cetatea Iudeei - adică în Hebron -, și a intrat în casa lui Zaharia și s-a închinat Elisabetei.

Deci, într-acea parte a muntelui, cei ce auzeau de măririle lui Dumnezeu, care se făceau în casa lui Zaharia, se minunau foarte mult și grăiau între ei: Ce va să fie pruncul acesta? Că mâna Domnului era cu el și Dumnezeu înmulțea într-însul darul Său și-l păzea de sabia lui Irod, căci despre minunata naștere a lui Ioan ajunsese vestea până la Irod, care se mira de aceea și zicea: Ce va să fie pruncul acesta? Iar când S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos în Betleemul Iudeei și au venit magii de la răsărit, întrebând de Împăratul cel de curând născut, atunci Irod, trimițând ostași în Betleem să ucidă pe toți pruncii de acolo, și-a adus aminte de Ioan, fiul lui Zaharia, de care auzise acele minuni, și a zis în sine: "Oare acela are să fie împăratul Iudeei?". Și, gândindu-se să-l ucidă, a trimis într-adins ucigași la Hebron în casa lui Zaharia. Dar trimișii n-au găsit pe Sfântul Ioan, pentru că, începând din Betleem acea fără de Dumnezeu ucidere de prunci, s-a auzit în Hebron glas și strigare, că nu era foarte departe, și s-a știut pricina acelei strigări.

pravila - Floare Ornamentala

Și îndată Sfânta Elisabeta a luat pe pruncul Ioan și a fugit în muntele cel mai înalt al pustiului; iar Sfântul Zaharia, precum se scrie în viața lui, era atunci în Ierusalim, slujind după obicei în biserică, în rânduiala săptămânii sale, care se întâmplase tocmai în acea vreme. Deci, ascunzându-se Sfânta Elisabeta în acel munte, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, s-o apere împreună cu pruncul. Și când a văzut de sus pe ostași cercetând cu de-amănuntul și apropiindu-se, a strigat către un munte de piatră ce se afla acolo: "Munte al lui Dumnezeu, primește pe maica cu fiul său!". Atunci îndată s-a desfăcut muntele acela și, primind-o pe maică înăuntrul său, s-a ascuns de ucigașii care o căutau. Iar ostașii, negăsind pe cel căutat, s-au întors înapoi la cel ce-i trimisese.

Atunci Irod a trimis la Zaharia în biserică, zicând: "Dă-mi mie pe fiul tău, Ioan". Iar Sfântul Zaharia a răspuns: "Acum slujesc Domnului Dumnezeului lui Israel, iar fiul meu nu știu unde este!". Iar Irod, mâniindu-se, a trimis la dânsul a doua oară și a poruncit, că, dacă nu-și va da fiul, atunci să-l ucidă și pe el. Deci s-au dus niște ucigași sălbatici ca niște fiare, sârguindu-se să-și săvârșească porunca, și au zis cu mânie către preotul lui Dumnezeu: "Unde ai ascuns pe fiul tău? Să ni-l dai nouă, că așa a poruncit împăratul, iar dacă nu-l vei da, vei muri îndată!". Sfântul Zaharia a răspuns: "Voi îmi veți ucide trupul, iar Domnul îmi va primi sufletul". Atunci ucigașii, pornindu-se, după porunca lui Irod, l-au ucis între biserică și altar; iar sângele lui, care s-a vărsat pe marmură, s-a închegat și s-a făcut tare ca piatra, spre mărturia lui Irod și spre veșnica lui osândă. Iar Elisabeta, acoperindu-se de Dumnezeu împreună cu pruncul Ioan, petrecea în muntele ce se desfăcuse; pentru că, prin porunca dumnezeiască, li se făcuse lor acolo o peșteră. Tot acolo curgea și un izvor de apă și crescuse înaintea peșterii un finic plin de roade, iar când era vremea mâncării, acel pom se pleca și-și dădea roadele sale spre mâncare, apoi iar se ridica.

Apoi, după patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, maica Mergătorului înainte, a murit în peștera aceea. Iar Sfântul Ioan, rămânând singur, a fost hrănit de înger până la creșterea lui și păzit în pustietăți, până în ziua arătării sale către Israel. Astfel păzea și acoperea mâna Domnului pe Sfântul Ioan, ca el să meargă înaintea feței Lui cu duhul și cu puterea lui Ilie și să gătească cale Celui ce venea să mântuiască neamul omenesc. Deci pentru toate acestea să se slăvească Hristos Dumnezeu, Mântuitorul nostru, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh în veci. Amin.

pravila - Floare Ornamentala

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 24 iunie

În această lună, în ziua a douăzeci și patra, pomenirea Nașterii Cinstitului Slăvitului Proroc înaintemergătorul și Botezătorul Ioan;
Tot în această zi, pomenirea soborului drepților Zaharia și Elisabeta;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Panaghiot Chesarineanul (din Cezareea), cel ce în Constantinopol a mărturisit la anul 1765;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Niceta de Remesiana (în Dacia).

Calendar Ortodox - Sfinții de mâine 25 iunie

În această lună, în ziua a douăzeci și cincea, pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenițe și mult-pătimitoarei Fevronia;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Orentie și cu șase frați buni ai lui, anume Farnachie, Eros, Firm, Firmin, Chiriac și Longhin;
Tot în această zi, pomenirea ajutorului celui mai presus de cuvânt, și de toată nădejdea, ce ni s-a dat nouă de la marele Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin rugăciunile celei ce fără sămânță L-a născut pe Dânsul, asupra celor ce și pe mare și pe uscat înconjuraseră împărăteasa cetăților, și care au fost dați spre pierzare de tot și stingere desăvârșită;
Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Cuvioaselor Mucenițe Leonida, Livia și Evtropia, care s-au săvârșit: una adică prin foc, iar celelalte prin sabie;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Simon, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Dionisie, ctitorul sfintei Mănăstiri a Înaintemergătorului din muntele Athos, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului și purtătorului de Duh Dometie, prietenul și sihastrul împreună cu pomenitul Sfântul Dionisie și egumenul aceleiași mănăstiri, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Cuvios Mucenic Procopie din Smirma, care s-a nevoit la anul 1811;
Tot în această zi, pomenirea sfinților Petru si Fevronia (sec. XIII).

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Ioan Botezătorul să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Prorocule Ioane roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Floare-Final
autor: Pravila

Recomandări

† Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești (10 ianuarie)

FB Mess WA Like SSfântul Cuvios Antipa de la Calapodești pentru nevoințele sale a dobândind de la Dumnezeu darul rugăciunii neîncetate, al vindecării bolilor și cel al înainte-vederii. Rugăciunile către el le ajută tuturor acelora […]

† Sfântul Iustin Martirul și Filosoful (1 iunie)

FB Mess WA Like Sfântul Iustin Martirul și Filosoful reprezintă o mărturie importantă în favoarea conlucrării dintre filozofie și teologie. El a adus un echilibru între conceptele filozofiei antice și cele ale credinței în Hristos. […]

† Sfânta Cuvioasă Pelaghia din Antiohia (8 octombrie)

FB Mess WA Like Sfânta Cuvioasă Pelaghia, care mai înainte a fost desfrânată, a reușit la fel ca Sfânta Maria Egipteanca să transforme frumusețea și dragostea trupească în noblețe duhovnicească și dragoste de Dumnezeu. Ea […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2022 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram