Moșii de iarnă în acest an sunt serbați în data de 18 februarie 2023 când Biserica Ortodoxă face pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Aceasta sâmbătă este cunoscuta în popor sub denumirea "Moșii de iarnă" sau "Sâmbăta morților". Se săvârșesc aceste pomeniri ale celor adormiți deoarece în Biserica Ortodoxă moartea nu este văzută cu un sfârșit al existenței omului, ci doar o trecere a sufletului din lumea văzută în cea nevăzută.
În fiecare an Moșii de iarnă sunt serbați în Sâmbătă dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne (în acest an este pe data de 18 februarie 2023), pentru că în duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenire de Înfricoșata Judecata și A celei de a doua veniri a lui Hristos.
Biserica îi numește pe toți cei care au părăsit această lume și au mers în viața de dincolo "adormiți", termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Moartea, pentru creștini, nu este o trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existenta în alt mod de existență. Mântuitorul, când ajunge în casa lui Iair a cărui fiica de numai 12 ani murise, spune: "Nu plângeți; n-a murit, ci doarme" (Luca 8,52).
Biserica ne spune că, toți cei care au murit sau au rămas în viața până la cea de a Doua venire a lui Hristos, vor da socoteală pentru ceea ce a făcut în viața lor. Așadar aceste pomeniri (în cazul de față Moșii de iarnă sau orice altă pomenire a celor adormiți) sunt rânduite de către Biserică pentru ca cei dintre creștinii care au murit pe neașteptate, fără pregătirea sau fără pocăința necesară pentru a dobândi și ei fericirea veșnică pentru a mijlocii pentru ei, în fața lui Dumnezeu, ca Acesta să îi așeze și pe ei în Împărăția Cerurilor.
Sâmbătă, 18 februarie, în fiecare biserica se oficiază Sfânta Liturghie, urmata de slujba Parastasului pentru cei adormiți care se săvârșește pentru Moșii de Iarnă.
Se pot pomeni nominal toți cei care au trecut la cele veșnice nedespărțiți de Biserică. Nu pot fi pomeniți cei care s-au despărțit prin fapte de Biserică (ateii sau cei care nu au dorit să fie înmormântați creștinește, după trecerea la cele veșnice, sau alte lucruri care i-au despărțit de comuniunea lor cu Hristos și Biserică). Nu pot fi pomeniți nici cei care nu au primit botezul ortodox, deoarece orice slujbă a Bisericii se săvârșește numai pentru cei care sunt membri ai ei, adică au devenit prin Sfintele Taine, mădulare ale Trupului tainic al lui Hristos. De aceea nu pot fi pomeniți nici copiii morți nebotezați, pentru ca ei nu sunt membri ai Bisericii.
Toți cei care nu pot fi pomeniți nominal, din cauza faptelor menționate mai sus, pot fi incluși pe pomelnic doar ca parte din neamul celor care fac pomenirea de moșii de iarnă, prin adăugarea pe pomelnicul lor, după ultimul nume scris, a următoarelor cuvinte "Cu tot neamul cel adormit". Astfel, Dumnezeu, în iubirea Lui cea mare, să decidă ceea ce este mai bine pentru sufletele lor.
În ziua în care se săvârșește Sfânta Liturghie, preotul scoate miride (părticele de pâine care se scot la pomenirea fiecărui nume pomenit, pentru vii și adormiți) din prescura. Ele sunt așezate pe Sfântul Disc, alături de Agnet - partea din prescura care reprezinta pe Hristos(miridele care îi reprezintă pe cei vii fiind plasate în partea stângă iar cele pentru adormiți în partea dreaptă), ca dragostea Lui să se reverse și asupra lor. Amintim că în cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface în Trupul și Sângele Domnului. Astfel, miridele (care îi reprezinta pe cei pomeniți), participă la sfințenie prin prezenta lor alături de Trupul lui Hristos de pe Sfântul Disc.
La o aproximativ săptămână după Moșii de iarnă începe Postul Sfintelor Paști există și rânduiala sărindarelor, adică a pomelnicelor pe care credincioșii le aduc la biserica, pentru a fi pomenite timp de 40 de zile. O dată cu pomelnicul care va fi pomenit la toate slujbele din perioada celor 40 de zile, în unele zone, se lasă la biserică și o pungă de grâu curat, care va sta toată această perioadă în biserică și care se va folosi de către credincioși pentru a se face o colivă în Sâmbătă lui Lazăr, ziua dinaintea Duminicii Floriilor, sâmbătă în care se vor închide și sărindarele cu ultima pomenire.
Simion Florea Marian menționa în lucrarea "Trilogia vieții", "că pe tot parcursul anului, în spațiul romanesc exista 20 de zile de Moși". Culantul "moși" vine de la "strămoși", și se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul "moși" sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moși amintim: "Moșii de primăvară" (de Măcinici), "Moșii de vară" (sâmbătă dinaintea Rusaliilor), "Moșii de toamna" (în prima sâmbătă din luna noiembrie), "Moșii de iarna" (sâmbătă dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).
Sfinții Părinti au rânduit ca sâmbătă să se poată face pomenirea celor adormiți, deoarece după Răstignirea Domnului, care a avut loc în Vinerea Mare, în ziua de Sâmbătă Mare Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepții adormiți. Totodată ziua de sâmbătă este premergătoare zilei de duminică, zi în care a Înviat Hristos cu trupul, lucru care se va întâmpla și cu toți cei adormiți la cea de a Doua venire a lui Hristos. Din această perspectivă duminica este numită și "Ziua Învierii" sau "Ziua a opta" (cifra 8 este și simbolul absolutului), pentru că este ziua începutului fără de sfârșit, ea nu va mai fi urmată de alte zile, va fi eterna.
Sâmbăta este definită ca ziua celor adormiți, în care Biserica a rânduit slujbe speciale dedicate acestora, însă pomenirea celor adormiți se poate face în orice zi mai puțin cele menționate mai jos:
Sursă: pravila.ro, facebook.
