† Izvorul Tămăduirii – sărbătoare închinată Maicii Domnului
(7 mai)

Trimte prietenilor tăi

Izvorul Tămăduirii, este una din sărbătorile cu dată variabilă, care în fiecare an este prăznuită în prima vinere de după Paști.

Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii amintește de o serie de minuni săvârșite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.

Izvorul Tămăduirii (sinaxar)

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii este închinată Maicii Domnului și este una din cele șapte sărbători mai mici dedicate Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, care amintesc de momente importante din viața Sa.

Maica Domnului este cel mai important sfânt din întreaga Ortodoxie, fiindu-i închinate, alături de cele șapte sărbători mai mici menționate și patru mari praznice împărătești: Nașterea Maicii Domnului – la 8 septembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – la 21 noiembrie, Bunavestire – la 25 martie și Adormirea Maicii Domnului – la 15 august.

Praznicul Izvorului Tămăduirii și-a luat numele de la o minune săvârșită de Maica Domnului prin apă unui izvor cu puteri tămăduitoare, petrecută în apropierea Constantinopolului.

Astfel, conform tradiției, un înțelept orb rătăcind prin această parte de lume se întâlnește cu viitorul împărat Leon cel Mare, om de rând la vremea aceea, bun, blând și pios, care văzând deficiența omului l-a călăuzit prin acest ținut.

La un moment dat, omului fără vedere i s-a făcut sete, iar Leon a pătruns într-un desiș plin de arbori și verdeață. Inițial Leon nu a găsit nicio sursă de apă, însă se spune că la întoarcere, a auzit o voce spunându-i: „Nu e nevoie să te ostenești, Leone, căci apă este aproape !”, astfel că se reîntoarce la căutări, și aude același glas: „Pătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta și luând cu mâinile apă tulbure, potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați și vei cunoaște de îndată cine sunt Eu, Care sălășluiesc aici de multă vreme”. Leon a urmat îndemnul acelei voci iar de îndată orbul a început să vadă.

După înfăptuirea minunii, omul care tocmai își recăpătase vederea spune: „Maica Domnului ești aici! Te-am găsit!”, iar Leon a îngenuncheat și a rostit cuvintele: „Am văzut Lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată. Aici este izvorul tămăduirilor, fântâna dătătoare de sănătate!”. Tot atunci înțeleptul i-a prezis lui Leon că, în curând, va ajunge împărat.

În anul 475 Leon, împlinește profeția și devine împărat, în același an începând, în apropierea locului în care s-a produs minunea, cu multe eforturi financiare, construcția Bisericii Izvorul Tămăduirii, care se regăsește și astăzi la Istanbul, în forma ei restaurată, împreună izvorul aducător de minuni.

Astfel Biserica „Izvorul tămăduirii” a devenit loc de manifestare a milostivirii Maicii Domnului față de cei aflați în suferință.

Tot tradiția arată că, mai târziu, împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat după ce a băut apă din acest izvor, iar în semn de mulțumire, acesta a construit o biserică și mai mare, care în anul în anul 1435 a fost distrusă de turci.

Izvorul Tămăduirii Istambul

Credincioșii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăți a Constantinopolului), se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcție este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea unde există până astăzi izvorul cu apă tămăduitoare din trecut.

Sfințirea apelor în ziua de Izvorul Tămăduirii

Izvorul Tămăduirii – sărbătoare închinată Maicii Domnului

Creștinii ortodocși vin în aceasta zi la biserica pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Agheasma Mica. Culantul "agheasma" (provine din cuvântul grecesc "aghios" -sfințire) înseamnă sfințire și denumește atât apă sfințită, cât și slujba pentru sfințirea ei.

În vorbirea populară, aghiazmei i se mai spune și aiasma. Se cere o explicație în legătură cu sensul culantului iasma-iazma, de "arătare urata și rea, năluca, vedenie", contrar sensului originar de "apă sfințită". Explicația este următoarea.

După ce preotul a sfințit apă, îi stropește pe credincioși în timp ce se canta troparul: "Mantuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvintează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău". Astfel, s-a reținut în popor ca scopul urmărit prin aiasma este de a alunga "arătarea urata și rea", adică duhul cel rău.

Surse: Creștin Ortodox, Radio România.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Mănăstirea unde se află Izvorul Tămăduirii din Constantinopol (Istambul)

De-a lungul secolelor, biserica a fost reparata de mai multe ori, mai ales din cauza cutremurelor. Cele mai mari lucrări au fost efectuate în anul 790, în timpul împărătesei Irina, și în anul 869, în timpul împăratului Vasile I (867-886). În data de 7 septembrie 924, tarul Simeon I al Bulgariei a incendiat biserica. Trei ani mai târziu, când Petru, fiul tarului Simeon, s-a căsătorit cu Maria, nepoata împăratului Roman I (920-944), biserica a fost renovata de cel din urmă.

Din pricina așezării ei în afara zidurilor cetății Constantinopol, aceasta biserică a fost adesea folosită pentru exilarea anumitor persoane de seamă. În anul 1078, Gheorghe Monomahul a fost exilat în acest loc. În anul 1084, pentru teoriile lui neoplatonice, filosoful Ioan Italus a fost exilat tot în această mănăstire, de către împăratul Alexie I Comneanul.

După invazia latinilor, în anul 1204, această biserică a fost ocupată de clerul latin și, potrivit surselor bizantine, apă sfințită nu a mai săvârșit minunile cu care erau obișnuiți deja cei credincioși.

În anul 1328, împăratul Andronic al III-lea Paleologul a folosit Mănăstirea Izvorul Tămăduirii drept bază, în lupta să pentru cucerirea Constantinopolului. Doi ani mai târziu, pe când se afla pe patul de moarte, în orașul Didimoteico, împăratul a băut apă din acest izvor și s-a însănătoșit îndată.

În anul 1422, în timpul asediului otoman asupra cetății, sultanul Murad al II-lea s-a cazat în aceasta biserică. Nu se știe dacă bizantinii au mai renovat biserica până în anul 1453, când cetatea a fost cucerită de otomani. Biserica originală a fost demolată de otomani, în prima jumătate a secolului al XV-lea.

Pelerinii ruși din secolului al XV-lea nu menționează nimic despre mănăstire sau biserică, ci doar despre un izvor cercetat de creștini. În anul 1547, francezul Pierre Gilles notează că biserică nu mai există, dar bolnavii încă mai vin la acest izvor.

În anul 1727, episcopul Nicodim, mitropolit de Dercos și Neochorion, a construit deasupra izvorului o micuță capelă. O veche icoană, descoperită sub dărâmăturile bisericii originale, a fost așezată în capelă, spre închinare. Armenii au încercat în repetate rânduri să ia aceasta capelă, dar mai multe firmane otomane au întărit stăpânirea grecilor asupra acestui loc sfânt.

Locul era păzit de soldați turci, care strângeau de la pelerini o taxa oarecare, pe care o foloseau mai apoi pentru întreținerea închisorilor. În cele din urmă, locul a ajuns în posesia Patriarhatului. Până în anul 1821, însă, ienicerii au dărâmat însă capela și au otrăvit izvorul.

Izvorul Tămăduirii din Constantinopol

Izvorul Tămăduirii Constantinopol Istambul

În epoca bizantină, acest locaș se număra printre cele mai importante ale cetății. Fiecare viitoare împărăteasa care venea în Constantinopol se întâlnea cu viitorul împărat bizantin în Biserica Izvorul Tămăduirii.

În ziua de Înălțarea Domnului, împăratul poposea cu barca, în portul de la Poarta de Aur, și de aici, pe jos, până la biserică. El era întampinat de preoți cu o Sfânta Cruce. După ce se îmbracă în vesmintele împărătești, el era însoțit de patriarh spre biserică, unde avea loc slujba Sfintei Liturghii. La sfârșit, împăratul îl poftea pe patriarh la masă.

Biserica Izvorul Tămăduirii își prăznuia hramul în ziua de 9 iulie, dar cunoștea ceremonii deosebite și în următoarele zile: Vineri, în Săptămâna Luminata; Înălțarea Domnului; Nunta din Cana (8 ianuarie); Minunea din vremea împăratului Leon (4 / 17 aprilie). Intre timp tot mai multe biserici au fost închinate Izvorului Tămăduirii. Cele mai multe au început să fie zidite după căderea imperiului bizantin.

În anul 1833, un firman a permis patriarhului Constantius I să reconstruiască biserica. Biserica a fost terminata de zidit în data de 30 decembrie 1834, iar patriarhul ecumenic Constantiul al II-lea a sfințit-o în ziua de 2 februarie 1835. Biserica a fost incendiată în data de 6 septembrie 1955, în timpul pogromului din Istanbul. Starețul a fost martirizat, împreună cu arhimandritul Hrisant Mantas, în versta de 90 de ani.

Intre timp, biserica a fost reparata. Mănăstirea Izvorul Tămăduirii este condusă astăzi de un episcop. Este unul dintre cele mai populare locuri de închinare din zonă. O serie de 25 de trepte din piatra coboară până la izvorul cel tămăduitor. Mai ales în ziua de Vineri, în Săptămâna Luminata, când este prăznuit Izvorul Tămăduirii, și în ziua de 14 septembrie, mănăstirea este vizitata de un număr însemnat de pelerini.

Sursă: Crestin Ortodox

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Minuni săvârșite la acest izvorul din Constantinopol

Izvorul Tămăduirii – sărbătoare închinată Maicii Domnului

Se spune că acest izvor a înviat un corăbier din Tesalia care și-a dat obștescul sfârșit pe mare. Acesta apucase să-i roage pe colegii lui să-l îngroape la biserica Izvorului, iar aceștia conformându-se acestei dorințe, au turnat peste corpul fără viață trei ciuturi de apă, aducând învierea lui.

Într-un alt moment se spune că biserica de la Izvor, fiind afectată de cutremure, era în pericol de prăbușire, dar o minune a Maicii Domnului a făcut ca biserica să fie sprijinită, până ce toți credincioșii aflați aici s-au pus la adăpost.

Există mărturii privind nenumărate alte minuni înfăptuite aici: vindecarea împăratului Leon Înțeleptul de pietre la rinichi, vindecarea de friguri a soției acestuia, Teofana, vindecarea de surzenie a patriarhului Ioan al Ierusalimului.

Este interesant că, în iconografie, în ilustrarea praznicului Izvorului Tămăduirii, Maica Domnului și Hristos sunt prezentați într-o cristelniță, Fecioara Maria fiind reprezentată cu mâinile înălțate în semn de rugăciune, iar Iisus este imaginat binecuvântând ca răspuns al rugăciunilor maicii Sale, în timp ce din vasul Tainei Botezului este figurat izvorul care are menirea de tămaduire a trupului și sufletului.

Sursă: Radio România.

Izvoare tămăduitoare la noi în tară

Mănăstirea Ghighiu este cunoscută nu doar prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusă aici în anul 1958, ci și prin izvorul ei tămăduitor.

La Mănăstirea Fervent, pe locul unde Sfântul Apostol Andrei a făcut o minune, există un alt izvor cu apă vindecătoare.

Un alt loc în care putem găsi izvor cu apă vindecătoare este Mănăstirea Horaicioara. Pelerini din toată țara vin la cele trei mănăstiri să primească apă de la aceste izvoare minunate.

Sursă: Creștin Ortodox.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Obiceiuri și tradiții românești de Izvorul Tămăduirii

Izvorul Tămăduirii – sărbătoare închinată Maicii Domnului

ărbătoarea Izvorului Tămăduirii, care mai este numită și Vinerea Luminată, iar popular – Fântânița sau Vinerea Scumpă – este însoțită la români de nenumărate tradiții și obiceiuri.

Una din tradiții arată că în această zi, după sfințirea la biserică a Aghiazmei mici, preoții îi stropesc cu apă sfințită pe credincioși cântând troparul: „Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta, păzește pe poporul Tău”, ceea ce în credința populară înseamnă purificare și alungarea energiilor negative.

În unele regiuni, preotul merge pe la gospodăriile credincioșilor pentru a le sfinți cu această apă.

Agheasma sfințită de Izvorul Tămăduirii se păstrează peste an, și folosită în caz de boli sau necazuri, pentru a aduce alinare și binecuvântare.

În unele zone, încă din dimineața acestei zile, credincioșii se spală cu rouă și beau Agheasmă pentru a se feri de boli și pentru a se vindeca.

În Crișana, în ziua praznicului Izvorului Tămăduirii, preoții obișnuiesc să sfințească toate izvoarele din regiune, alungând astfel spiritele rele și păstrând apele pure și tămăduitoare.

În alte zone din țară, există obiceiul de curățire a fântânilor, aceasta însemnând că apă se va găsi din belșug în tot timpul anului.

În zonele rurale, oamenii obișnuiesc în această zi să își ude vitele cu apă sfințită pentru a fi sănătoase și de asemenea, să stropească viile și recoltele, pentru a fi roditoare peste an.

De asemenea, în această zi „se dă cep tuturor apelor”, astfel încât să își astâmpere setea toți cei care nu au avut parte de apă, pe pământ sau în ceruri.

În unele zone din Moldova, credincioșii merg la mormintele celor dragi trecuți în ceruri, cu ouă și cozonaci, și acolo se săvârșește o mică slujbă în amintirea acestora.

Sursă: Radio România.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Izvorul Tămăduirii în iconografie

Izvorul Tămăduirii – sărbătoare închinată Maicii Domnului

Icoana numita "Izvorul tămăduirii" se întâlnește și în reprezentările murale și în icoanele pe suport. Se așază pe iconostasul și pe tetrapodul bisericilor cu hramul "Izvorul tămăduirii". Aceasta icoană se mai întâlnește și în cupola aghiazmatarelor din mănăstiri. Aghiazmatarul este o fântână cu apă sfințită aflata lângă biserica mare (katholikon) a unei mănăstiri. El consta dintr-un bazin mare, cu o cupolă deasupra, susținuta de coloane, unite intre ele în partea superioară prin arce rotunde din cărămidă, iar în partea inferioara prin lespezi de marmură sculptate. Se folosește la pregătirea (hagiasmas) în prima zi a fiecărei luni.

Această icoană exprimă ideea ca L-a născut pe Hristos, Care este Dătătorul apei vii a Duhului. Pentru că Hristos i-a spus femeii samarinence: "De ai fi știut darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce zice ție: da-mi să beau, tu ai fi cerut de la Dansul și ți-ar fi dat ție apă vie" (In. 4, 10; cf. In. 7, 38). În Imnul Acatist se spune despre Maica Domnului că este "izvor nesecat de apă vie". "Izvorul Vieții" este o expresie care apare în Canonul Zămislirii Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana și în alte locuri.

Înțelegerea Maicii Domnului ca Izvor al tămăduirii este exprimată în icoane într-un mod simplu, fie reprezentând-o pe Maica Domnului singură, fie înfățișând-o cu Pruncul Hristos într-un vas baptismal cu revărsări de apă, împreună cu alte câteva figuri în preajma. În alte icoane, ideea este exprimată elaborat. La Mănăstirea Chora (Kharieh Djami) din Constantinopol se afla o icoană în mozaic din secolul al XIV-lea care o reprezinta pe Maica Domnului ca Izvor al tămăduirii singură, bust, cu maniile ridicate în rugăciune.

O alta reprezentare simpla și frumoasa a temei Izvorul tămăduirii este o frescă din paraclisul Sfântul Gheorghe din Mănăstirea athonită Sfântul Pavel. Aici Maica Domnului este reprezentată așezata într-un vas baptismal, cu Pruncul Hristos în brate. În dreapta ei stă regele proroc Solomon cu un filacter în mâna pe care se afla scris: "Te vad pe tine Fecioara ca pe o gradină și ca pe un izvor pecetluit".

Fresca datează din 1423. O reprezentare similară celei precedente, datând din secolul al XIV-lea, se afla încă în Biserica Sfinților Teodor din Mystra. Și aici Prea Sfânta Fecioara și Pruncul sunt zugrăviți într-un vas baptismal, încadrați de cate un înger.

Izvorul Tămăduirii – sărbătoare închinată Maicii Domnului

Aceste icoane trebuie să servească drept arhetipuri pentru pictorii iconari, mai degrabă decât cele prea elaborate, descrise de Dionisie din Furna și de Kontoglou. Ei spun că printre elementele componente ale icoanei ar trebui incluse ziduri fortificate, împărați, patriarhi, alți episcopi, preoți, diaconi, mulțimi de oameni bărbați, femei și copii. Kalokyris arata că acest prototip a fost inspirat de un izvor din afara zidurilor fortificate ale Constantinopolului, a cărui apă era vestita pentru proprietățile ei tămăduitoare și l-a făcut pe împăratul Leon Tracul (secolul al V-lea) să construiască acolo o biserică închinată Maicii Domnului. Multi se duceau la izvor pentru a fi vindecați.

Prototipul descris de Dionisie și de Kontoglou nu este potrivit din doua motive. Primul este acela că se pune accent pe apă materială, fizică, mai mult decât pe apă vie a Duhului Sfânt pe care a adus-o Hristos. Al doilea motiv este acela că prototipul este nejustificat de complex, distrage atenția de la esențial. Complexitatea nejustificată este străina tradiției iconografice a spiritualității bizantine. Inscripția icoanei este: "Maica Domnului Izvorul tămăduirii". În partea superioară a icoanei apare prima parte a inscripției; lângă bratele sau umerii Maicii Domnului, a doua parte.

Sursă: Creștin Ortodox.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Rugăciune către Maica Domnului de Izvorul Tămăduirii

Maicii Domnului

Preacurată, preanevinovată, preamilostivă, prealăudată, pururea Fecioară Născătoare de Dumnezeu Mărie, izvor al dumnezeieștii tămăduiri, grabnic ascultătoare și eliberatoare, apărătoare nebiruita a creștinilor, mijlocitoare statornică către făcătorul, nădejdea, acoperământul și ajutorul celor ce aleargă la tine, îți cer dumnezeiască ta înțelegere. Nimeni din cei ce au venit la ține nu a ieșit afară lepădat, curată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ci, cerând harul, a primit darul cererilor celor de folos.
Și noi, păcătoșii și nevrednicii robii tăi, intrând cu nevrednicie în preacurata ta casă, în această sfântă mânăstire, alergăm către ține, scăparea noastră, apărătoarea noastră, nădejdea, acoperământul, ajutorul nostru, iar tu, că Maica noastră duhovnicească, preaiubitoare și preamilostivă asculți cererile noastre.
În aceste zile viclene, când, după cum profetul David zicea, cel cuvios pe pământ nu mai este și tot omul este mincinos, iar cei ce fac binele au pierit, căci până la unul cu toții s-au sfârșit; când a fugit dragostea celor mulți, pentru că s-a înmulțit fărădelegea, credința s-a micșorat și după cuvântul de Dumnezeu propovăduitorului Pavel, gură lui Hristos, oamenii au devenit – unii mai mult, iar alții mai puțin – iubitori de șine, iubitori de argint, înșelători, trufași, hulitori, nemulțumitori, neștiutori, neînfrânați, neiubitori de bine, trădători, iubitori de plăcere, având doar chip de evlavie și nu și lucrare a acesteia; deci în această stare de plâns a oamenilor din această generație vicleană și păcătoasă, a găsit prilej potrivit începătorul întunericului, adâncul urâciunii, șarpele cel din vechime, stricatul, vicleanul și prearăul diavol că să-și arunce toate puterile lui, toate oștile lui, toți slujitorii lui văzuți și nevăzuți asupra Bisericii Ortodoxe, asupra preacuratei și nenuntitei mirese a lui Hristos, că fiarele cele sălbatice urlând și că lupii cei sălbatici apucând și sfâșiind și împrăștiind oile. Iar cei rânduiți de Domnul pentru a se îngriji și a păzi oile, cu puține excepții, s-au făcut ajutători ai stăpânului întunericului, îngrijindu-se cum să predea turma lupilor celor eretici. Alții, văzându-i pe lupi apucând și sfâșiind oile, fiind năimiți, au fugit și au lăsat oile, iar corabia bisericii, din cauza vânturilor celor puternice și a valurilor celor furioase, a multelor războaie văzute și nevăzute, dinăuntru sau dinafară, este în pericol să se scufunde.
Maică noastră duhovnicească, izvorule al tămăduirilor, noi cei mici, cei păcătoși, cei nevrednici robi ai tăi și fii ai tăi duhovnicești, mădularele cuvântătoare ale turmei lui Hristos, ale acestei alese a Lui Biserici Ortodoxe, că niște bolnavi și neputincioși, cu frică de a nu fi sfâșiați de lupii cei turbați, că niște oameni cu puțină credință, neputând să ne împotrivim mâniei valurilor sălbatice ale ereticilor, scăpăm cu pocăință și cu lacrimi la ajutorul tău cel nebiruit și la acoperământul tău cel tare. Întinde, Stăpână, acoperământul tău cel tare și ocrotește-ne pe noi, fiii tăi, sub acoperământul aripilor milostivirii tale și al dragostei tale de maică și păzește-ne de încornorații cei nevăzuți, care caută să ne sfâșie pe noi. Păzește și mănăstirea ta și fiii tăi de toată erezia cea deșartă, de toată rătăcirea și de orice alt rău. Mijlocește către Fiul tău și Dumnezeul nostru pentru iertarea păcatelor noastre, pentru luminarea sufletelor și a cugetelor noastre, pentru călăuzirea pe calea adevărului, pentru întărirea noastră în adevărata credință ortodoxă și pentru predaniile cele apostolice și patristice. Ține-ne pe noi în dragostea cea adevărata și curată către această și către aproapele nostru, întărește-ne pe noi în ține, spre mărturisirea și spre lupta virtuți și descoperă-ne nouă voia lui Dumnezeu cea preabună, cea desăvârșită.
Mijlocește către Fiul tău să-i lumineze pe arhierei, să se pocăiască, să se spovedească, să fie apărătorii viteji ai canoanelor și predaniilor apostolice și patristice, și nu înșelători și călcători ai acestora. Să-i lumineze pe mai-marii țării acesteia că să lase necuviința, certurile dintre ei și ambițiile politice, să se înțeleagă, să se împace cu mai-marii bisericii, căci unde sunt trufiile, ambițiile și luptele, acolo este toată stricăciunea. Să îi unească pe toți întru una sfânta, sobornicească și apostolească biserică, într-o singură credință, într-un botez, precum ne-au predanisit de Dumnezeu purtătorii Părinți la cele șapte sfinte sinoade ecumenice. Să ne ierte și să ne mântuiască pe noi toți după marea și bogată Să milă și să ne învrednicească de bună pocăință, de sfârșit bun și de Împărăția cerurilor. Amin.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Cântări Liturgice

Troparul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la Praznicul Izvorului, glasul al 3-lea

Fecioară Curată, ca un izvor de viață făcător ai zămislit Roua cea după fire necuprinsă și ai izvorât pentru noi nectar de neîncetată bucurie, ce dimpreună cu apa vieții veșnice, din izvorul tău se revarsă în bogate râuri și nesfârșite; pentru care, cu toți bucurându-ne, strigăm: Bucură-te, Izvor al vieții tuturor.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Condacul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la Praznicul Izvorului, glasul al 8-lea

Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, îmi dăruiești mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci ca ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să grăiesc ție: Bucură-te, apă izbăvitoare!

Apele Darului tău izvorându-le negrăit din Cel de nedeșertat, dăruiește-mi mie, izvorule cel pururea curgător, de Dumnezeu cu daruri pururea dăruită, căci, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul cel mai presus de gând, te rog, rourează-mă cu darul tău, ca să strig ție: „Bucură-te, apă izbăvitoare!”

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de astăzi - 7 mai

În această lună, în ziua a șaptea, se prăznuiește pomenirea semnului cinstitei Cruci, care s-a arătat pe cer în zilele împăratulut Constanțiu, fiul marelui Constantin;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Acachie;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Codrat, și a celor împreună cu dânsul;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici cei mai sus numiți: Rufin și Satornin, care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan Psihaitul;
Tot în această zi, pomenirea pătimirii sfântului mucenic Maxim;
Tot în această zi, pomenirea adormirii întru Domnul a sfântului Alexis Toth, mărturisitor și apărător al Ortodoxiei în America.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de mâine - 8 mai

În această lună, în ziua a opta, pomenirea sfântului măritului apostol și evanghelist Ioan, rezemătorul pe piept și iubitorul de feciorie, de Dumnezeu cuvântătorul; adică adunarea sfintei pulberi ce iese din mormântul său, numită mană;
Din cuvântul de laudă al lui Sofronie patriarhul Ierusalimului;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Arsenie cel Mare;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Mil făcătorul de cântări, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea cohortei ostașilor, care de sabie s-au săvârșit.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Sursă: pravila.ro

Facebook

Floare Final

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Mântuiește-ne pe noi! Cu ale Ei sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

autor: Urdă Mihai

Recomandări

† Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei
(23 mai)

Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadei, este serbat în calendarul ortodox în data de 23 mai.

† Sfânta Cuvioasă Sofia
(4 iunie)

Sfânta Cuvioasă Sofia din Tracia este serbată în calendarul ortodox pe data de 4 iunie. Datorită dragostei ei față de cei sărmani, ea este cinstită ca mamă a orfanilor și ajutătoare a celor săraci și […]

Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeei și Doctor fără de arginți
(11 iunie)

Numit adesea drept doctor "fără-de-arginți", Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeei este un sfânt al veacului nostru, om de știință valoros și vestit, profesor de chirurgie, apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale, dar și un […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram