† Floriile - Duminica Floriilor - Intrarea Domnului în Ierusalim

Trimte prietenilor tăi

Duminica Floriilor este primul praznic împărătesc, cu data schimbătoare, din cursul anului bisericesc, sărbătorită pe data de 25 aprilie.

Floriile fiind sărbătoarea care ne amintește de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Săptămâna Patimilor și răstignirea pe Cruce a Mântuitorului Hristos.

Această sărbătoare este numită și Duminica Stâlparilor – de la ramurile de măslin și finic cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim.

Floriile mențiuni istorice despre această sărbătoare

Floriile - Duminica Floriilor - Sărbătoarea de Florii - Intrarea Domnului în Ierusalim

Duminica Floriilor nu este menționată în Constituțiile apostolice, însă mai mulți sfinți, printre care îi menționăm pe Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407), Sfântul Ambrozie al Milanului (340-397) și Sfântul Chiril al Ierusalimului (315-386) au redactat predici pentru cinstirea sărbătorii.

Primele mențiuni despre serbarea duminicii Floriilor provin din secolul al-IV-lea: Sfântul Epifanie, îi atribuie două predici, iar pelerina apuseana Egeria (sau Etheria), descria în jurnalul ei de călătorie modul în care erau sărbătorite Floriile la Ierusalim, iar în Biserica Apuseană, primele mențiuni ale Sărbătorii Floriilor apar mai târziu, în secolul al VI-lea, în scrierile Sfântului Isidor de Sevilla (560-636).

În vechime, Duminica Floriilor era numita și Duminica aspiranților sau a candidaților la botez, pentru că în această zi catehumenii mergeau cu toții, cu mare solemnitate, la episcop, spre a-i cere să fie admiși la botez, iar acesta le dădea să învețe Simbolul credinței. Această sărbătoare se mai numea și Duminica grațierilor, pentru că, în cinstea ei împărații acordau grațieri.

După un obicei străvechi, menționat chiar în secolul al-IV-lea de către pelerina Egeria și generalizat în toată Biserica creștină, se aduc în biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvântate și împărțite credincioșilor, în amintirea ramurilor de finic și de măslin, cu care mulțimile au întimpinat pe Domnul la intrarea Sa triumfală în Ierusalim și pe care noi le purtăm în mâini ca semn al biruinței împotriva morții.

Potrivit tradiției, atât la Bizanț, cât și la curțile domnești din Tarile Romanești, sărbătoarea Floriilor se prăznuia cu multă solemnitate. La ea luau parte împărații (domnii) cu demnitarii lor, cărora li se împărțeau făclii aprinse ca și la Paști.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Pregătirea pentru Săptămâna Mare

Săptămâna înaintea Duminicii Floriilor o săptămână care ne pregătește pentru Săptămâna Mare

Floriile - Duminica Floriilor - Sărbătoarea de Florii - Intrarea Domnului în Ierusalim

Cu o săptămână înainte de Învierea Domnului și imediat după Sâmbăta lui Lazăr, este marcată Sărbătoarea Floriilor în Calendarele ortodox, o zi care simbolizează intrarea triumfală a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, singurul moment din viața Sa în care a acceptat să fie aclamat precum un împărat.

La sfârșitul săptămânii, în trecut, pustnicii se întorceau în obște din pustiul în care se nevoiseră în vremea postului, pentru împărtășirea cu Sfintele Taine și împreună-prăznuirea Sfintelor Paști: „Veniți cei de prin pustii, de prin munți și de prin peșteri, adunați-vă împreună cu noi, ținând, ca să întâmpinăm pe împăratul și Stăpânul, că vine să mântuiască sufletele noastre” (Utrenia de vineri).

Domnul nostru Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, pe un asin, fiind înconjurat de cei 12 Apostoli, iar mulțimea adunată pentru marea sărbătoare a Paștilor, l-a recunoscut ca fiind adevăratul Mântuitor și L-a întâmpinat cu ramuri de măslin și finic, după ce tocmai săvârșise cea mai mare dintre nenumăratele Sale minuni – învierea lui Lazăr, care zăcuse patru zile în mormânt, ca simbol al învierii neamului omenesc. Mulțimea aclama: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”, semn al pogorârii lui Dumnezeu din Ceruri și venirea Sa pe pământ pentru a-i mântui.

Această săptămână cheamă la adunarea și reunirea tuturor lucrurilor, căci reuniți astfel mistic, vom putea participa cu vrednicie la desfășurările eshatologice ale Săptămânii Mari: Slujba Mirelui, inițierea în tainele Joii Mari, și cele trei zile care sunt o icoană a „Paștelui veșniciei”.

Puntea de trecere către Săptămâna Patimilor

Floriile - Duminica Floriilor - Sărbătoarea de Florii - Intrarea Domnului în Ierusalim

Pe măsură ce Hristos se apropie de Patimi, imnurile liturgice își schimbă caracterul, avându-L pe Hristos în centru, astfel că, odată intrat în Ierusalim, Hristos ocupă întreaga atenție a credincioșilor care L-au urmat pas cu pas, începând din lunea precedentă. Acest urcuș spre Ierusalim, ce culmina odinioară în procesiunea din Duminica Floriilor, însoțește simbolic toată săptămâna cu o amplă mișcare procesională: credincioșii urmează și însoțesc pe Hristos în acest mers care îi duce spre comuniunea mistică cu Patima Sa, dar care reprezintă și urcușul lui Hristos la Tatăl, model al urcușului duhovnicesc al omului și al intrării sale în Ierusalimul ceresc.

Duminica Stâlpărilor este puntea de trecere de la sfințita patruzecime, la Săptămâna Sfintelor Patimi. Domnul intră în Ierusalim cu intrare smerită și triumfală totodată. Smerită, pentru că „Cel ce are scaun cerul și așternut picioarelor, pământul” și „Cel purtat de Heruvimi și lăudat de Serafimi”, se smerește și încalecă pe mânz necuvântător. Dar și triumfală, pentru că mulțimea poporului recunoaște în Cel ce vine, pe Stăpânul vieții și al morții, iar pruncii cei fără de răutate, sensibili față de lucrurile cele de taină, îl întâmpină ca pe un împărat, cu stâlpări de finic și cu strigăte de „Osana”, așternându-și înainte Lui hainele pe cale.

Duminica Floriilor, este cea mai importantă sărbătoare care vestește Paștele și marchează începutul unei săptămâni a Patimilor – numită și Săptămâna Mare – perioadă în care în slujbele bisericești se face, în fiecare seară, pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ – Deniile – prin care credincioșii Îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, înainte de Răstignirea și Învierea Sa.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Duminica Floriilor

Simbolistica sărbătorii Floriilor

Hainele aruncate pe cale sunt restituire a unei vechi datorii. Omul, dacă a căzut din Eden, Dumnezeu i-a făcut haine din piele și l-a scos afară din Rai. Acum însuși Dumnezeu vine la noi și Raiul este cu Dânsul, așadar, nu mai avem nevoie de haine; de aceea I le înapoiem, le aruncăm înaintea Lui și le calcă asinul, dobitocul pe care stă Hristos, arătând dobitocia de care vine să ne izbăvească. Primirea hainelor era legată de rușinea păcatului și de neîndrăzneala care ne făcuse să ne ascundem. Acum suntem plini de îndrăzneală, strigând „Osana”, prin care întâmpinăm pe Biruitorul morții și al iadului, căci prin El și noi ne-am făcut biruitori asupra păcatului, precum o mărturisesc stâlpările, semnele de biruință pe care le ținem în mână.

În părțile noastre, unde lipsesc măslinii și palmierii poporul întâmpină pe Domnul cu ramuri de salcie. Rânduiala este plină de înțeles duhovnicesc. Dintre toți copacii, numai salcia, copac smerit, fără flori frumoase, fără fructe și cu un lemn puțin căutat, de data aceasta a luat-o înaintea copacilor falnici, frumoși și prețuiți și s-a grăbit în smerenia ei să-și împodobească ramurile cu mâțișorii aurii și să le ofere Bisericii pentru întâmpinarea Domnului iubitor. Ofranda este primită cu dragoste, ramurile de salcie sunt binecuvântate și sfințite, iar poporul le ține în mână la sfintele slujbe, ca un semn de biruință. Căci la Florii, firea prinsă de amorțeala iernii, începe să se trezească la viață. Mâțișorii sunt semne că deja viața și-a reluat mersul, că a fost biruită moartea iernii.

Semnificația ramurilor de salcie

Salcia de Florii

Obiceiul sfințirii ramurilor de salcie în Duminica Floriilor, menționat din secolele III-IV, și împodobirea icoanelor cu ramurile sfințite își are originile în legendă: se spune că Fecioara Maria, aflând de Răstignirea lui Hristos, a plecat să-L caute și pe malul unui râu a ajuns la o salcie, care și-a făcut ramurile punte pentru a o ajuta pe Fecioară să treacă peste apă, atrăgând binecuvântarea ei să nu ardă niciodată și să rodească. Salcia a devenit astfel arbore sacru, fiind cinstit ca atare în Duminica Floriilor. Ramurile de salcie sunt aduse de credincioși la biserică, sunt sfințite și împărțite acestora, ca semn al biruinței asupra morții, amintind de ramurile de finic și măslin, cu care a fost întâmpinat pe Iisus Hristos la intrarea în Ierusalim.

Salcia este menționată în Vechiul Testament în timpul sărbătorii corturilor, praznic care amintește de eliberarea evreilor din Egipt, ca simbol al bucuriei și al vieții, iar în Psalmul 136, în care este descrisă disperarea evreilor aflați în robia babiloniană, salcia este prezentată ca fiind simbolul neputinței și al disperării.

Simbolul salciei este întâlnit pentru prima dată în gândirea creștină, în scrierile Pastorului Hermas, unde martirii sunt numiți „ramuri de salcie purtătoare de rod” ale copacului divin, care este Hristos, iar în scrierile unor Sfinți Părinți, salcia o reprezintă pe Fecioara Maria, care deși alege fecioria – viața fără rod, Îl naște pe Hristos.

Se observă că în toate aceste exemple salcia apare ca având în permanență o simbolistică duală: viața și moartea.

Încă din cele mai vechi timpuri, salcia și-a dovedit și calități terapeutice, scoarța – având în compoziție salicina – și frunzele fiind folosite pentru tratarea bolilor reumatismale, a hemoragiilor și febrei.

Ce sunt Floriile și care este legătura lor cu Intrarea Domnului în Ierusalim?

De cele mai multe ori, termenul Florii este legat de mitologia romană, crezându-se că ar proveni de la Flora, zeița florilor, dar și a rodirii cerealelor, pomilor fructiferi și a plantelor din grădini. În cinstea ei erau organizate serbările de primăvară numite Floralia, care se desfășurau în luna aprilie. Pentru că popoarele păgâne au fost convertite la noua religie, se presupune că Biserica ar fi dat un alt conținut acestei sărbători, un conținut legat de Intrarea Mântuitorului în Ierusalim și de înnoire a lumii prin Jertfa și Învierea Lui din morți.

Însă există specialiști printre care se numără și părintele Ioan-Florin Florescu, co-autor al volumului al IX-lea din ediția critică a Bibliei de la 1688, care susțin că, din punct de vedere etimologic, numele de Florii nu are de-a face cu sărbătoarea păgână (redescoperită abia în jurul secolului al XIV-lea), ci este simplul plural al substantivului floare, afirmație susținută și de vechile noastre cărți de cult, precum Cazania lui Varlaam din anul 1643 sau Liturghierul de la București, din 1680. Acestea au tradus din limba slavonă veche pericopa evanghelică numită „Nedĕlia țvĕtnaia”, care se citea de praznicul Intrării Mântuitorului în Ierusalim, prin „Duminica Florilor”.

Ne întrebăm, apoi, ce legătură are această sărbătoare cu florile, având în vedere că Sfânta Scriptură nu ne vorbește decât despre haine și ramuri în pericopa referitoare la Intrarea Domnului în Ierusalim (Matei 21, 8). Explicația are legătură cu un obicei desfășurat în Constantinopol și atestat documentar prin secolul al X-lea, în cadrul căruia participau aproape toți demnitarii orașului. Astfel, împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959), în lucrarea sa De cerimoniis, consemnează faptul că, la acest praznic, împăratul le oferea demnitarilor lumânări, cruci din argint și încă un dar: „Membrii senatului intră unul după altul în Biserica «Sfântul Dimitrie» (din Constantinopol) și fiecare dintre ei primește, din mâinile împăratului, câte o ramură de palmier, de marghilan sau de alte flori frumos mirositoare, după sezon”.

Evident, rânduiala acestei ceremonii nu a rămas doar între zidurile capitalei Bizanțului, ci s-a transmis mai întâi în Apus, apoi în Răsărit, fapt confirmat și de Stihira glasului al VI-lea din cadrul Vecerniei Floriilor: „Astăzi, harul Sfântului Duh pe noi ne-a adunat și toți, luând Crucea Ta, zicem: Bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului; Osana, Celui dintru înălțime”.

În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, substantivul la plural – „Florii” – a fost din ce în ce mai des utilizat, la început în textele literare, iar mai apoi în cărțile de cult, intrând în vocabularul uzual al vorbitorilor și în numeroase locuțiuni și expresii.

Floriile, salcia și Maica Domnului

Maica Domnului

Biserica nu a fost nevoita să adopte simboluri care nu au nici un temei Evanghelic sau Biblic. În acest sens, redam un articol al Profesorul Remus Rus: Punctul culminant al simbolismului creștin legat de salcie este legat, asa cum era și de așteptat, de taina cea mai presus de toate a fecioarei Maria, taina mamei care a ales fecioria și care a conceput mai presus de fire, viata, pe Hristos cel întrupat. Iată ce spune în acest sens Albertus Magnus: "Ea (salcia n.n.) este numita salix deoarece sare, adică creste foarte repede și ni se spune că sămânța ei, dacă este băuta, produce sterilitate. Acest lucru a fost împlinit în Preamărita Fecioara căci ea a ales fecioria și astfel a ales viața cea fără rod, dar după cum salciei îi place să crească pe malul râurilor, tot așa și Preamărita Fecioara a inflorit canga apele harului și ale darurilor cerești. Și, după cum salcia este un semn al castității, tot la fel și Ea plină de castitate rece, pentru Samanta ei, care este Fiul lui Dumnezeu, prin mesajul său îi face pe multi neroditori în fructul trupului chemându-i la o viata de feciorie".

Am făcut această scurtă incursiune în simbolismul salciei pentru a arata că tinerele mlădițe de salcie care sunt aduse în biserică pentru a sărbători în fiecare an triumfala intrare în Ierusalim a Mântuitorului aduc cu ele învățături, sensuri și simboluri ce trebuiesc știute. Folosirea în cult a salciei nu este doar o simplă acomodare la mediu, ci își are bogăția ei, funcția ei simbolica în viața rituală a Bisericii creștine. Astfel, ramurile de salcie, care odinioară umbreau porțile întunecate ale lipsei de speranță, ale morții, ale Infernului, sunt acum ramuri de bucurie ale vieții celei veșnice, ale vieții pure luate din "copacul îndumnezeitor și binecuvântat".

Ca simbol al adevărului creștin, salcia ne invadă că adevărata Putere de viată este în noi înșine; că noua ne revine să adăpam această viață din nemuritoarele izvoare ale "apei vieții" care este Hristos și Biserica Sa, și astfel să ajungem să trăim prin noi înșine, cu puterea raiului, adevărata noastră menire, aceea de a fi fii ai vieții, ai lui Dumnezeu, ai "Celui ce Este".

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Obiceiuri și tradiții de Florii

Tradiții de Florii în lume

Floriile - Duminica Floriilor - Sărbătoarea de Florii - Intrarea Domnului în Ierusalim

Duminica Floriilor este asociată așa cum aminteam de momentul Învierii lui Lazăr de către Iisus Hristos, moment care prefigurează Învierea Domnului și învierea de obște de la sfârșitul veacurilor.

La greci, în Sâmbăta lui Lazăr există obiceiul unei procesiuni cu caracter funerar, în care cei mici cântă pe la casele vecinilor “Lazarakia”, fiecare copil primind o mică prăjitură specifică sărbătorii.

În Cipru, există obiceiul unor jocuri în care rolul lui Lazăr este jucat de copii, iar la vecinii bulgari, în Sâmbăta lui Lazăr, fetele tinere cântă și dansează pe la casele cunoscuților “Lazarița” – în fapt un ritual care semnifică trecerea de la copilărie la adolescență.

În Franța există tradiția veche de a imita aclamațiile iudeilor “Osana !”, care în limba aramaică semnifică o rugăciune.

În legătură cu tradiția sfințirii ramurilor la biserică, se întâlnesc asocieri legate de ramuri de măslin, de dafin, conifere, salcie sau flori.

Spre exemplu, în Grecia, după slujbă, credincioșii primesc o mică cruce împreună cu un buchet din ramuri de dafin, numit “vaya”, care este ținut la icoanele din casele credincioșilor, similar obiceiurilor ramurilor de salcie din Rusia sau țara noastră. Fiindcă am amintit de Rusia, aici există obiceiul ca mugurii de salcie să fie mâncați în Duminica Floriilor, existând credința că astfel oamenii vor fi feriți de caniculă pe perioada sezonului cald.

La greci există obiceiul ducerii la cimitir a unor ramuri binecuvântate, iar în Franța sau în țările latine există, de asemenea, obiceiul punerii sau plantării ramurilor sfințite la mormintele celor dragi.

În ziua Floriilor, arabii aprind candele împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar la popoarele slave există obiceiul de a dărui celor apropiați ramuri de salcie.

În Germania, Duminica Floriilor se numește Duminica Verde datorită florilor și ramurilor specifice sărbătorii, iar în Slovacia, copiii realizează pentru procesiune un copac, care se crede că are ramuri cu proprietăți tămăduitoare. Obiceiul împodobirii unui copac este prezent și în Polonia, unde este împodobit cu flori, în Tarile Baltice, unde este împodobit cu flori uscate și cereale, și în Austria, unde este decorat cu mere și covrigi.

Tradiții românești

Stalpari de salcie Duminica Floriilor

Sărbătoarea Floriilor este însoțită în România de o mulțime de tradiții și obiceiuri.

În Sâmbăta lui Lazăr, spre exemplu se adună ramuri înmugurite de salcie, care se strâng în mănunchiuri și se duc la biserică la slujba din dimineața Floriilor pentru sfințire, apoi ramurile de salcie sunt aduse acasă și se pun la icoane, iar în unele zone ale țării și la uși, ferestre, grajduri sau fântâni. Se spune că ramurile de salcie sfințită de la icoane se aruncă vara pe foc pentru a se împrăștia norii, că se pun în ogradă pentru a alunga grindina, sau că se așează în mijlocul casei pentru a o proteja de trăsnete.

În unele regiuni, oamenii își pun în jurul brâului crenguțe sfințite de salcie, pentru a alunga și proteja de boli.

Bătrânii spun că ramurile de salcie pot vindeca durerea de spate și sunt chiar un antidot pentru mușcătura de șarpe. Un alt obicei legat de sănătate, similar celui din Rusia, spune că pe vremuri oamenii mâncau „mâțișori” de pe ramura de salcie, pentru a fi feriți astfel de boli.

În unele regiuni rurale, Duminica Floriilor este ultima zi în care se poartă mărțișorul, în această zi acesta urmând să fie pus pe un copac înmugurit.

În unele zone încă se mai obișnuiește ca în sâmbăta dinaintea Floriilor – Sâmbăta lui Lazăr – , să se dea diferite produse de post de pomană, această sâmbătă fiind denumită popular „Moșii de Florii”.

Surse: Doxologia, doxologia.ro, Creștin Ortodox, crestinortodox.ro, Radio România.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Icoana Duminicii Floriilor – a Intrării Domnului în Ierusalim

Se pictează zidurile unei cetăți (Ierusalimul), iar în afara lor un deal. Hristos e zugrăvit stând pe un mânz de asin, binecuvântând. În spatele Său sunt pictați Sfinții Apostoli.

În fața Lui, pe deal, este pictat un copac, din care copiii taie ramuri de finic (i.e. smochin) cu topoarele și le aruncă pe jos. Tot în acel copac e pictat un copil care încearcă să se urce ca să-L vadă pe Hristos.

Mai jos de Domnul, care vine călare de mânz, mai mulți copii Îl întâmpină: unii țin în mâini ramuri de finic, alții își aștern pe jos veșmintele în calea mânzului, alții se trântesc ei înșiși pe jos. Mai sunt pictați câțiva copii care își scot ghimpii și mărăcinii din tălpi.

Chiar în afara porții cetății Ierusalimului, sunt pictați mai mulți bărbați și femei, tot cu ramuri în mâini, și unii și cu copii în brațe sau purtați pe umeri; iar de pe ziduri și de pe la ferestrele cetății se văd alți oameni care Îl privesc pe Hristos.

Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine, (p. 112)

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Nume care se serbează în Duminica Floriilor

În primul rând „La mulți ani!“ tuturor celor care poartă nume de floare!

Cei mai multi romani care își sărbătoresc onomastica de Florii, respectiv 334.734 de persoane, poarta numele de Florin, alți 147.328 Viorel, iar 54.759 Florian. Alți 29.777 romani poarta numele Florea, 25.181 răspund la numele Florentin și alți 13.925 – Florinel.

Printre bărbații care își serbează ziua numelui de FLORII se număra și cei cu numele Trandafir – 2.418, Bujor – 1.554, Floricel – 924, Margarit – 695 și Crin – 214.

Din totalul fetelor și femeilor cu nume de flori, 146.268 se numesc Viorica, 128.844 – Florentina, 92.668 Florica, 87.202 Floarea, iar 79.753 Florina.

În duminica Floriilor vor fi aniversate și persoane cu nume de flori mai rar întâlnite, precum Garofita – 2.872, Iris – 2.296, Anemona – 878, Micsunica – 646, Romanita – 543, Panseluta – 444 sau Crizantema – 353.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de floare?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în Duminica Floriilor.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Evanghelia din Duminica Floriilor

Înainte de Paști cu șase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morți. Și I-au făcut acolo cină și Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor? Însă el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis, deci, Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Deci mulțime mare de iudei au aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți. Și s-au sfătuit arhiereii ca și pe Lazăr să-l omoare, căci, din pricina lui, mulți dintre iudei mergeau și credeau în Iisus. A doua zi, mulțimea cea mare, care se adunase la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic și a ieșit întru întâmpinarea Lui și striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris: «Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei». Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar, când S-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise despre El și că acestea I le-au făcut Lui. Așadar, dădea mărturie mulțimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți. De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta. (Sfântul Evanghelist Ioan 12, 1-18)

Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Biblia Sau Sfântă Scriptură

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Pasaje din Sfânta Scriptură în legătură cu Duminica Floriilor

Iar când s-au apropiat de Ierusalim și au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, Zicându-le: Mergeți în satul care este înaintea voastră și îndată veți găsi o asină legată și un mânz cu ea; dezlegați-o și aduceți-o la Mine. Și dacă vă va zice cineva ceva, veți spune că-I trebuie Domnului; și le va trimite îndată. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice: "Spuneți fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând și șezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug". Mergând deci ucenicii și făcând după cum le-a poruncit Iisus, Au adus asina și mânzul și deasupra lor și-au pus veșmintele, iar El a șezut peste ele. Și cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele pe cale, iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale, Iar mulțimile care mergeau înaintea Lui și care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus! Și intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta? Iar mulțimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii. Și a intrat Iisus în templu și a alungat pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor care vindeau porumbei. Și a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceți peșteră de tâlhari!" Și au venit la El, în templu, orbi și șchiopi și i-a făcut sănătoși. Și văzând arhiereii și cărturarii minunile pe care le făcuse și pe copiii care strigau în templu și ziceau: Osana Fiului lui David, s-au mâniat, Și I-au zis: Auzi ce zic aceștia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-ați citit că din gura copiilor și a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă? Și lăsându-i, a ieșit afară din cetate la Betania, și noaptea a rămas acolo. (Matei 21, 1-17)

Și când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe și la Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, Și le-a zis: Mergeți în satul care este înaintea voastră și, intrând în el, îndată veți afla un mânz legat, pe care n-a șezut până acum nici un om. Dezlegați-l și aduceți-l. Iar de vă va zice cineva: De ce faceți aceasta? Spuneți că Domnul are trebuință de el și îndată îl va trimite aici. Deci au mers și au găsit mânzul legat la o poartă, afară la răspântie, și l-au dezlegat. Și unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: De ce dezlegați mânzul? Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, și i-au lăsat. Și au adus mânzul la Iisus și și-au pus hainele pe el și Iisus a șezut pe el. Și mulți își așterneau hainele pe cale, iar alții așterneau ramuri, pe care le tăiau de prin grădini. Iar cei ce mergeau înainte și cei ce veneau pe urmă strigau, zicând: Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărăția ce vine a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus! Și a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece. (Marcu 11, 1-11)

Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Biblia Sau Sfântă Scriptură

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Rugăciune la intrarea Domnului în Ierusalim

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești întru cele înalte cu Tatăl și ești purtat pe aripi de Heruvimi și cântat de Serafimi, care în zilele venirii Tale în trup ai binevoit pentru a noastră mântuire a ședea pe mânzul asinei și ai primit binecuvântarea pruncilor, ai venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului, mai înainte cu șase zile de patima cea de bunăvoie, ca să mântuiești lumea prin Cruce, prin îngroparea și Învierea Ta! Și precum atunci oamenii, care ședeau în întuneric și în umbra morții, având ramuri de copaci și stâlpări de finic Te-au întâmpinat pe Tine, Fiul lui David, mărturisindu-Te, așa și pe noi, care acum în această zi de înainte prăznuire, purtând în mâini stâlpări și ramuri de copaci, păzește-ne și ne mântuiește. Și precum acele popoare și copiii Ți-au adus Osana!, învrednicește-ne și pe noi să Te slăvim în psalmi și cântări duhovnicești, cu suflete curate și buze neîntinate, în aceste zile ale patimilor Tale și să dobândim, fără de osândă, a ne împărtăși de bucuria Sfintei Învierii Tale și să cântăm și să proslăvim Dumnezeirea Ta, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii, vecilor. Amin.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Cântări Liturgice

Troparul Intrării Domnului în Ierusalim, glasul 1

Învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințând-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție, Biruitorului morții, strigăm: Osana Celui dintru înălțime! Bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Condac Intrării Domnului în Ierusalim, glasul al 6-lea

Pe scaun, în cer, și pe mânz, pe pământ, fiind purtat, Hristoase Dumnezeule, laudă de la îngeri ai primit și cântare de la pruncii cei ce strigau Ție: Binecuvântat ești, Cel ce vii să chemi pe Adam!

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de astăzi - 25 aprilie

În această lună, în ziua a douăzeci și cincea, pomenirea sfântului apostol și evanghelist Marcu;
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Macedonie, patriarhul Constantinopolului;
Tot în această zi, sfânta muceniță Nichi;
Tot în această zi, pomenirea preacuvioșilor opt părinți sihaștri.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de mâine - 26 aprilie

În această lună, în ziua a douăzeci şi şasea, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Vasile, episcopul Amasiei;
Tot în această zi, sfânta Glafira, cu pace s-a săvârşit;
Tot în această zi, preacuvioasa Iusta, cu pace s-a săvârşit;
Tot în această zi, preacuviosul Nestor.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Sursă: pravila.ro

Facebook

Floare Final

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi!

autor: Pravila

Recomandări

† Sfânta Cuvioasă Sofia, asceta din Kleisoura
(6 mai)

Sfânta Cuvioasa Sofia, care s-a nevoit în Mănăstirea Kleisoura, este prăznuita de în calendarul ortodox la data de 6 mai.

† Sfântul Apostol Simon Zilotul
(10 mai)

Sfântul Apostol Simon Zilotul, este serbat în calendarul ortodox în data de 10 mai.

† Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul
(8 mai)

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan este prăznuit în Calendarul ortodox pe data de 8 mai (pomenirea minunii ce se petrece la mormântul său) și pe 26 septembrie (ziua trecerii sale la cele veșnice).

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram