† Buna Vestire
(25 martie)

Trimte prietenilor tăi

În ziua de 25 martie a fiecărui an, creștinii sărbătoresc Buna Vestire (denumirea populară - Blagoveștenia), amintind de momentul sacru în care Arhanghelul Gavriil i-a vestit Sfintei Fecioare că Îl va naște pe Fiul lui Dumnezeu, pentru mântuirea neamului omenesc.

Este cea mai importanta veste din istorie, pentru că vestește că umanitatea nu este pentru moarte.

Istoric Buna Vestire

Prima atestare documentară a praznicului de Buna Vestire datează din secolul al IV-lea, fiind printre cele dintâi sărbători închinate Maicii Domnului care au fost confirmate de Sinoadele Ecumenice.

Potrivit părintelui profesor Ene Braniște, sărbătoarea Bunei Vestiri a fost introdusă la Roma de către Papa Leon al II-lea (681-683). Data de 25 martie s-a generalizat în lumea catolică abia în secolul al XI-lea, astăzi doar armenii o mai celebrează în 7 aprilie. În Răsărit, data de 25 martie s-a generalizat încă din prima jumătate a secolului al V-lea.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Maica Domnului în Templu

Tradiția, menționată și de Sfântul Grigorie Palama, spune că aici arhiereul, inspirat de Sfântul Duh, a condus-o pe nevinovata fetiță în Sfânta Sfintelor, adică în sanctuarul templului, unde nu putea pătrunde decât marele preot o data pe an. Viețuirea Mariei în templu a avut scopul de a o creste într-o ambianță sfântă, contribuind astfel la purificarea ei și la dobândirea unei experiențe duhovnicești. Desigur, în atmosfera templului, sub oblăduirea preoților și a bătrânelor cucernice, care se îngrijeau de fecioarele crescute în incinta sacră, Maria a căpătat o educație religioasă puternică. Aici a deprins ea cunoașterea Bibliei și s-a familiarizat cu interpretarea cărții sfinte. Imnul înălțat de Maica Domnului atunci când se va duce la Elisabeta, dovedește că se afla sub influenta lecturilor biblice. Ea participa desigur, alături de celelalte fecioare, și la serviciile religioase ale templului, învățând rugăciuni și ajutând pe preoți. Grigorie Palama stăruie asupra însemnătății pe care a avut-o în viață Fecioarei Maria șederea la templu, unde ea a dus o viață de meditație și reculegere, pășind pe calea urcușului duhovnicesc.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Sfânta Scriptură Buna Vestire - Luca 1, 26-38

Buna Vestire 25 martie

Iar în a șasea lună (calendarul ebraic) a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: «Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei.» Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: «Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?» Și îngerul i-a zis: «Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit.» Și a zis Maria către înger: «Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?» Și răspunzând, îngerul i-a zis: «Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință.» Și a zis Maria: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău.» Și îngerul a plecat de la ea.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Fecioria Maicii Domnului

Buna Vestire 25 martie

Pentru a înlătura eventualele căderi și rătăciri, Iisus trebuie să fie socotit dintru început fiul lui Iosif, deși îngerul va vesti limpede, atât Mariei, cât și presupusului tată, ca pruncul va fi Fiul Tatălui ceresc. Totodată prezenta lui Iosif va contribui la crearea unei atmosfere de familie, de mare însemnătate în formarea copilului Iisus. Pentru a se înscrie în coordonatele vieții pământești, pruncul trebuia deci să aibă un tată, fapt evidențiat cu prilejul alcătuirii de către Matei și Luca a genealogiilor, în care Iosif apare drept tatăl-oficial, spița neamului determinându-se pe linie bărbătească.

Origen dă aici o explicație tulburătoare la sugestia Sfântului Ignatie al Antiohiei. După el, taina pruncului sfânt trebuia păstrata pentru ca cel rău sa nu afle de întruparea Cuvântului; de aici prezenta lui Iosif. Toată perioada până la Botezul Domnului a avut de aceea un caracter ascuns, misterios, și este semnificativ ca diavolul nu își va face apariția în viața lui Iisus decât după Botez, adică după ce slava lui Hristos se descoperise. Este o interpretare interesantă, care nu poate fi ignorată, ea aruncând o lumina noua asupra perioadei copilăriei. De asemenea, Sfântul Ioan Hrisostom crede că Dumnezeu nu a voit ca dintru început să se știe ca Iisus se născuse dintr-o fecioara. Ortodoxia pe linia consacrata de Tradiție și de Sfinții Părinți nu a vorbit niciodată de absenta păcatului strămoșesc la Fecioara Maria - ea era doar descendenta din Adam! - însă, prin glasul multor scriitori bisericești, a arătat că, deși născută cu păcatul originar, ea s-a păstrat curată de orice păcat personal. Ulterior, Duhul Sfânt o va curăți de orice urmă a păcatului strămoșesc. Narațiunea evanghelică a Sfântului Luca se deschide asupra clipei unice în care Arhanghelul Gavriil, același sol ceresc ce fusese trimis și lui Zaharia, se arata neprihănitei fecioare din Nazaret.

„Logodită”: Protoevanghelia lui Iacov, care confirmă Evanghelia, spune că Iosif nu era acolo, tocmai pentru că nu erau decât „logodiți” și deci nu trăiau împreună ca soți. Acest lucru este confirmat de Evanghelia după Matei: „Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei dinainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt” (Mt 1, 18). Este atestarea fecioriei ei.

„Unei fecioare”: Maria va săvârși ceea ce Eva nu voise să facă. Eva îl ascultase pe Şarpe (și deci își întorsese fața de la Dumnezeu) și primise duhovnicește sămânță prin cuvântul lui Satan. Maria este pe de-a-ntregul fecioară: ea și-a păstrat neștirbită unitatea (integritatea, fecioria), fiind fecioară cu trupul și cu sufletul, fecioară din punct de vedere fizic, psihic și duhovnicesc; ea nu și-a plecat niciodată urechea, nici inima lui Satan și nimănui altcuiva în afară de Dumnezeu. Este cel mai mare luptător duhovnicesc al omenirii. Este întoarsă în întregime către Dumnezeu; însuși numele ei arată aceasta: „Maria” este un calc în aramaică al unei expresii egiptene care înseamnă „iubitoarea de lumină”. Pentru a răspunde iubirii nebunești a lui Dumnezeu, trebuia ca femeia (care reprezintă omenirea) să fie fecioară cu inima, cu gândul și cu trupul. Ea este cu adevărat noua Evă. Protoevanghelia ne arată că Maria avea 16 ani.

Surse: Creștin Ortodox 1, Creștin Ortodox 2.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Maica Domnului la Buna Vestire

Buna Vestire 25 martie

Maria, o tânără fecioară de doar cincisprezece ani, era fiica lui Ioachim și a Anei, primită de aceștia ca dar de la Dumnezeu la bătrânețe. Din Protoevanghelia lui Iacov, aflăm că copila a fost adusă la templu, în chiar Sfânta Sfintelor, și dăruită Domnului de către părinții săi la vârsta de trei ani. A fost crescută în post și rugăciune, în citirea Scripturilor, fiind hrănită „de mâna unui înger”. Și astfel și-a împodobit sufletul cu cele mai alese virtuți: trăia în curăție trupească și sufletească, Îl iubea pe Dumnezeu și își iubea semenii, avea credință, era smerită, blândă, răbdătoare și nu-și pierdea pacea venită de sus. Prin toate acestea, Maria a devenit vas ales în care S-a sălășluit Fiul lui Dumnezeu, Cel Care avea să scoată omenirea de sub robia păcatului prin Pătimirile, prin moartea Sa pe cruce și prin Învierea cea minunată de a treia zi.

Glasul Arhanghelului Gavriil nu poartă cu el doar un mesaj, o veste minunată, ci aduce cu el și speranța pentru o lume căzută în patimi și păcate. Eliberatorul avea să Se nască dintr-o Fecioară, iar ea, cu smerenie, acceptă rânduiala lui Dumnezeu și, odată cu ea, omenirea întreagă a primit o șansă la viața veșnică.

Buna Vestire sau vestea cea bună adusă Mariei semnifică „plinirea timpului” (Galateni 4, 4), adică împlinirea făgăduințelor și pregătirea venirii lui Hristos pe pământ pentru a-l ridica pe om din rău și din păcat. Maria a fost chemată de Dumnezeu la această „plinire”, fiindcă era o ființă aleasă că nu mai fusese alta, „plină de har”, curată și neprihănită.

Sursă: ro.wikipedia.org.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Hristos S-a întrupat la Buna Vestire

Sfântul Vasile cel Mare spune că „cel purtat în pântece a fost imediat desăvârșit cu trupul și nu a luat forma după un scurt timp”. Acest lucru înseamnă ca Pruncul din pântecele Fecioarei nu a parcurs etapele unui făt obișnuit. Membrele trupului Său s-au format imediat, adică El a fost creat om desăvârșit, dar nu s-a aflat de îndată la mărimea vârstei de noua luni, ci a crescut puțin cate puțin.

Pentru ca sărbătoarea Buna Vestire este o sărbătoare a întrupării Domnului, aceasta zi este o prăznuire nu doar a Maicii Domnului, ci și a Mântuitorului Iisus Hristos. Din acest motiv în otpustul acestei sărbători se spune: „Cel ce a binevoit a Se întrupa pentru mântuirea noastră...”

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Buna Vestire, „începutul mântuirii”

Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri 24 martie

Buna Vestire este începutul „înomenirii lui Dumnezeu și începutul îndumnezeirii omului”, după cum spunea Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Mântuirea este cel mai de preț dar pe care Dumnezeu i l-a oferit omului. Însă mântuirea nu poate fi atinsă decât cu efort duhovnicesc din partea fiecăruia dintre noi. Mântuirea ține de voința lui Dumnezeu de a-l sfinți pe om, dar și de încuviințarea omului să fie sfințit și să ajungă în Împărăția veșnică. Așa s-a petrecut și în ziua cea minunată, în care Fecioara Maria, în timp ce se afla la rugăciune, a primit vestea (Buna Vestire) că Îl va naște pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu: Întruparea Domnului s-a petrecut doar cu acordul ei: „Fie mie după cuvântul tău.” În urma acestor cuvinte ale Mariei, „Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr.” (Ioan 1, 14).

În troparul sărbătorii Bunei Vestiri cântăm: „Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu Fiu Fecioarei se face și Gavriil harul bine-l vestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: «Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!»”

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Icoana Bunei Vestiri

Unde se pictează scena Bunei Vestirii

În bisericile mai vechi, cum sunt biserica Hosios Lukas, din Boetia, și Daphni, de lângă Atena - ambele din secolul al XI-lea - Buna Vestire este zugrăvita într-una din trompele de colt de sub cupola centrală (în nord-est). În bisericile de data mai târzie, în care cupola centrală se sprijină pe coloane, Buna Vestire este pictata pe suprafața peretelui de deasupra coloanelor dinspre răsărit: Sfântul Arhanghel Gavriil deasupra coloanei din nord-est și Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu deasupra coloanei din sud-est. Când nu exista astfel de coloane, ca în basilicile fără cupolă, Buna Vestire este zugrăvita în același mod pe peretele vertical de deasupra iconostasului.

Cum se pictează scena Bunei Vestiri

Buna Vestire 25 martie
Cea mai veche reprezentare a Bunei Vestiri

Cea mai veche reprezentare a Bunei Vestiri este fresca din catacomba Priscillei din Roma, ce datează din secolul al II-lea. În această reprezentare, Maica Domnului este așezată pe un scaun cu spătar înalt, reprezentat sub forma unui tron împărătesc. Imaginea trimite la faptul că Fecioara devine „templu” al Celui Prea Înalt. În fața ei se află Arhanghelul Gavriil, fără aripi, de la care primește înștiințarea că-L va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Arhanghelul Gavriil este pictat fără aripi din dorința de a nu fi asemănat cu figurile păgâne înaripate.

O altă reprezntare foarte veche a sărbătorii Bunei Vestiri datează din anul 440; este un mozaic ce se găsește pe arcul Bazilicii Santa Maria Maggiore din Roma. Și aici, Fecioara Maria este reprezentată șezând, înconjurată de îngeri înaripați purtând nimburi. Deasupra ei, zboară Arhanghelul Gavriil, vestindu-i Întruparea Fiului de la Duhul Sfânt, închipuit de porumbel alb care coboară peste ea.

Buna Vestire 25 martie

În iconografia ortodoxă tradițională, Buna Vestire apare descrisă astfel: în partea stângă a compoziției se află Arhanghelul Gavriil, cu mâna dreaptă întinsă, binecuvântând-o pe Prea Sfânta Fecioară Maria, care se află în partea opusă, iar în mâna stângă ține un toiag, simbol al autorității mesagerului lui Dumnezeu. În unele icoane grecești moderne, în loc de toiag, îngerul ține un crin în mâna stângă. Gavriil poartă tunică și himation. Este înfățișat ca și cum ar alerga, cu un picior înainte, cu genunchiul îndoit sub veșminte. Expresia chipului este solemnă, bărbătească, dar smerită. Uneori, o aripă se află încă în aer, cealaltă, lăsată în jos.

Fecioara Maria stă în picioare în fața unui scaun înalt, alteori așezată pe el. Poartă veșminte lungi care îi lasă doar fața descoperită, gâtul și mâinile. Chipul și atitudinea ei exprimă modestie, prudență și smerenie. Stă cu capul înclinat în direcția îngerului. Cu mâna dreaptă face un gest de consimțire, în timp ce cu stânga ține un fus sau o batistă. Privirea, atitudinea și gestul ei exprimă cuvintele reproduse mai sus din Evanghelia după Luca: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău.”

În fundal sunt clădiri a căror formă elegantă sporește frumusețea compoziției. Deasupra lor, la mijlocul icoanei sau în apropiere, se află o reprezentare a bolții cerești sub formă de semicerc, de unde izvorăște o rază de lumină. Lumina simbolizează harul Prea Sfântului Duh. Ea se oprește la aureola Sfintei Fecioare sau lângă aureolă. Uneori se adaugă și alte elemente, dacă spațiul permite: o masă lângă Maica Domnului, pe care se află Vechiul Testament și o vază cu flori. Aceasta din urmă simbolizează fecioria ei.

Având în vedere că zămislirea s-a făcut de la Duhul Sfânt, iar nu prin legătură trupească, Maica Domnului a rămas Fecioară înainte de naștere, în naștere și după naștere, adevăr exprimat în iconografie prin cele trei stele pe care iconarul le zugrăvește totdeauna pe frunte și pe cei doi umeri ai Fecioarei.

Surse: crestinortodox.ro

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Biserica închinată Bunei Vestiri

Tradiția ortodoxă localizează evenimentul sacru în Nazaretul Galileii, unde se află biserica grecească închinată Bunei Vestiri.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Dezlegare la pește

De Buna Vestire avem dezlegare la peste. Aceasta dezlegare este acordata pentru orice zi a săptămânii, chiar și atunci când Buna Vestire ar fi prăznuita într-o zi de miercuri sau vineri.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Etimologia / semnificația numelui Maria - Marian

Buna Vestire 25 martie

Maria - Cel mai îndrăgit și utilizat nume de origine biblică, Maria a rămas în istorie precum simbolul purității, fiind numele purtat de cea care l-a adus pe lume pe Iisus, fiul lui Dumnezeu.

Totuși, semnificația lui este relativ controversată: în primul rând există o accepțiune egipteană care spune că numele Maria provine de la termenul „mry” sau „mr” ce se traduce „iubit”, „iubire”.

În latină, se consideră că Maria înseamnă „stea de mare” (compus din „mar” – „picătură” şi „-yam” – „mare”, în textele latine a apărut sintagma „stilla maris” – „stea de mare”, o metaforă folosită de multe ori pentru descrierea Maicii Domnului), iar în onomastica evreiască se definește prin sintagma „mare a amărăciunilor”.

În ebraică, numele Maria are o altă semnificație, aceea de „copil dorit”. Tot în ebraică a fost perceput ca provenind de la cuvântul „mar” – „domn”, „stăpân”.

Sfânta Fecioară Maria este pomenită pe 8 septembrie – „Nașterea Maicii Domnului”, 21 noiembrie – „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, 25 martie – „Buna Vestire”, 15 august – „Adormirea Maicii Domnului” și pe 1 octombrie – „Acoperământul Maicii Domnului”.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Maria - Marian? Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 15 august în data de Adormire a Maicii Domnului, dar unii își serbează ziua de nume și în ziua de 8 septembrie când se face pomenirea Nașterii Maicii Domnului.

Nume care se sărbătoresc de Sfânta Maria: Anamaria, Mari, Meri, Mărioara, Măriuța, Marița, Mariana, Marilena, Marina, Marinela, Marieta, Marica, Marița, Marusia, Măriuca, Maricica, Mia, Maia, Mița, Mimi, Mioara, Marian, Marin, Marinus, Marinică.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Rugăciune către Maica Domnului

Buna Vestire 25 martie

O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare.
Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție; ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstoriților noștri sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere; judecătorilor, dreptate și necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; asupriților, răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare; și nouă, tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății. Așa, Doamnă preasfântă, milostivește-te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor.
Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi sprijinește, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți, ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, în această viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție, Atotputernică ajutătoarea noastră, și ție ne predăm pe noi înșine, unul pe altul și toată viața noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi, în vecii vecilor. Amin.
Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi, Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii. Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Va recomandăm să citiți Acatistul Bunei Vestiri. Acest acatist este rostit de monahi și monahii, zilnic! Este de mare folos duhovnicesc atât pentru orice nevoie sau necaz, cât și pentru bucuria de a o cinsti pe Măicuța Domnului! Acest acatist îl găsiți apăsând ➡ AICI.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Cântări Liturgice

Troparul Bunei Vestiri, glasul al 4-lea

Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face, și Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm : Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Condacul Bunei Vestiri, glasul al 8-lea

Apărătoarei Doamnei, pentru biruință mulțumiri, mântuindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi; ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ție : Bucură-te, Maică, pururea Fecioară!

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Axionul Bunei Vestiri

Binevestește, pământule, bucurie mare! Lăudați, ceruri, mărirea Dumnezeului nostru! Ca de un sicriu însuflețit al lui Dumnezeu, nicicum nu se atinge mâna necredincioșilor, iar buzele credincioșilor, fără tăcere, precum glasul îngerului cântând cu bucurie, să strige Născătoarei de Dumnezeu: Bucura-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Buna Vestire (Viețile Sfinților)

Când s-a împlinit și s-a apropiat vremea izbăvirii neamului omenesc, care avea să fie prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, era trebuință în tot chipul, să se afle o fecioară curată, fără prihană și sfântă, fecioară care ar fi vrednică să întrupeze pe Hristos Dumnezeu, Cel fără de trup, și să slujească taina mântuirii noastre.

Deci, s-a aflat o Fecioară mai curată decât curăția, mai fără de prihană decât toată zidirea cea gândita, mai sfântă decât toată sfințenia, Preacurata și Preabinecuvântata Fecioară Maria, odrasla rădăcinii celei sterpe a Sfinților și drepților, dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana, rodul rugăciunilor și al postirilor părintești, fiica cea împărătească și arhierească. Și s-a aflat la loc sfânt în templul lui Solomon aceea care avea să fie biserică însuflețită a lui Dumnezeu. Fecioară, care avea să nască pe Cuvântul cel mai sfânt decât sfinții, s-a aflat în altarul templului ce se numea Sfânta Sfintelor, pentru că acolo a căutat Domnul din înălțimea slavei împărăției Sale, spre smerenia roabei Sale. Și a ales-o pe cea mai înainte aleasă din toate neamurile; a ales-o că Maică a Cuvântului Său Cel mai înainte de veci, pentru a Cărui întrupare din ea, încă mai înainte de bună-vestirea arhanghelului, cu taină a înștiințat-o, precum adeverim despre aceasta prin istoriile vrednice de credință ale sfinților.

Pentru că, fiind Preacurata Fecioară în templu de doisprezece ani, se îndeletnicea nu numai în neîncetată rugăciune către Dumnezeu și cu lucrul mâinilor din toate zilele, ci și cu citirea dumnezeieștilor cărți, cugetând la legea Domnului ziua și noaptea. Căci așa scriu despre dânsa Sfântul Epifanie și Sfântul Ambrozie, că era foarte isteață la minte și iubitoare de învățătură și se îndeletnicea cu citirea dumnezeieștilor Scripturi. Iar istoricul bisericesc Gheorghe Chedrin spune despre dânsa că, încă în vremea vieții sfinților săi părinți, a învățat bine Vechiul Testament. Și citind adeseori în proorocia lui Isaia acele cuvinte: Iată fecioara va zămisli în pântece și va naște Fiu și se va chema numele lui Emanuil, care se tâlcuiește, Cu noi este Dumnezeu, Sfânta fecioară Maria se aprindea cu osârdnica dragoste, nu numai spre Mesia Cel așteptat, Care avea să vină, ci și spre fecioara aceea care era să zămislească și să nască pe Mesia. Pentru că se gândea, cât de mare vrednicie este a fi Născătoare a lui Emanuil, Fiul lui Dumnezeu, și cât de negrăită este taina aceea, ca să fie o fecioară maică.

Însă, știind din prorocii că s-a apropiat vremea venirii lui Mesia – pentru că acum se luase sceptrul de la Iuda și săptămânile de ani ale prorocului Daniil se sfârșiseră –, socotea că negreșit acum va fi născută în lume acea fecioară, pentru care mai înainte a vestit Isaia și, suspinând adeseori din adâncul inimii, se ruga în sine ca s-o învrednicească Dumnezeu să vadă pe acea fecioară și, de s-ar putea, să fie la dânsa slujnica cea mai de pe urmă.

Folare-Separare

Odată, stând Fecioara Maria după a doua catapeteasmă la rugăciunea de miezul nopții, după obicei, și cu fierbinte dorință rugându-se lui Dumnezeu, deodată a răsărit o lumină mare și a strălucit peste ea. Iar din mijlocul luminii s-a auzit un glas către dânsa astfel: „Tu vei naște pe Fiul Meu!”. Atunci de ce fel de bucurie s-a umplut Preacurata Fecioară și ce fel de mulțumire a dat, închinându-se până la pământ lui Dumnezeu, Făcătorul ei, nu se poate spune! Astfel a căutat Domnul spre smerenia roabei Sale. Pentru că, aceea care dorea pentru dragostea lui Dumnezeu să slujească Preacuratei Născătoare a lui Mesia, aceea singură s-a învrednicit a fi Maica lui Hristos și stăpâna a toată zidirea. Și i-a fost ei acea descoperire în anul al doisprezecelea de la nașterea sa, cu doi ani mai înainte de logodirea ei cu Iosif și la nimeni n-a spus taina aceea până la Înălțarea lui Hristos. Deci, de atunci se înștiințase că o să fie în feciorescul ei pântece acea tainică zămislire și aștepta vremea împlinirii tainei.

Iar după ce s-a sfârșit anul al unsprezecelea – după mărturia Sfântului Evod – al petrecerii ei în templul lui Solomon și sosind al doisprezecelea, iar de la nașterea ei – după mărturia lui Gheorghe Chedrinul –, al paisprezecelea, i s-a poruncit ei de către arhierei și de către preoți că, după obiceiul Legii, să iasă din bisericeasca locuință, precum și celelalte fecioare de vârsta ei, și să se mărite după bărbat, ea însă le-a răspuns că din scutece este dată lui Dumnezeu de părinți și Lui I-a făgăduit să-și păzească a sa feciorie în veci. Deci, nu-i este cu putință să fie măritată cu om muritor, nici nu poate ca s-o silească spre nuntă, fiind fecioară a lui Dumnezeu Cel fără de moarte.

Deci, arhiereii se minunau de acel lucru nemaiauzit, pentru că nici o fecioară n-a mai fost vreodată care să-I fi făgăduit Domnului cândva a sa feciorie în veci, ci numai Maria cea dintâi în lume s-a arătat astfel. Deci, se sfătuiau pentru dânsa ce să facă, pentru că petrecea în biserica Domnului, iar după catapeteasma cea mai dinăuntru nu voiau să-i lase intrarea mai mult, venindu-i vremea de logodit; dar nici nu cutezau să dea după bărbat pe fecioara lui Dumnezeu. Și nu se pricepeau cum să rânduiască cu plăcere dumnezeiască, viața ei cea feciorească fără de bărbat, ca să nu mânie pe Dumnezeu în ceva, pentru că amândouă acelea se știau că sunt mare păcat; adică și spre nuntă a sili pe o fecioară care și-a făgăduit lui Dumnezeu fecioria veșnică, și a ține parte femeiască în Sfânta Sfintelor, fiind în vârstă desăvârșită.

Despre aceasta grăiește Sfântul Grigorie de Nissa, astfel: „Preoții, cât a fost mică Sfântă Fecioară, după spusele proorocului Samuil, o lăsau în biserica Domnului. Dar, după ce a sosit vârsta anilor ei, s-au sfătuit între dânșii, ce ar putea face cu dânsa, ca să nu mânie pe Dumnezeu întru ceva”. Și Nichifor Calist, scriitorul istoriei bisericești, grăiește despre dânsa astfel: „După ce a crescut Fecioara Maria, preoții au făcut sfat, cum să rânduiască pentru dânsa, ca să nu se arate a fi făcători de nedreptate sfântului ei trup. Pentru că socoteau că vor face păcatul furării de cele sfinte, de o vor mărita după bărbat și de vor supune la legea însoțirii, pe aceea ce odată se încredințase lui Dumnezeu. Dar iarăși, ca să fie o fecioară de atâția ani în Sfânta Sfintelor, nici Legea nu dă voie și nici nu este acel lucru cinstit și vrednic de sfințenie”. Așa grăiau ei.

Folare-Separare

Deci, apropiindu-se de Chivotul Legii și făcând rugăciune cu dinadinsul, au luat – precum spune Ieronim –, răspuns de la Domnul, ca să se caute un bărbat vrednic, căruia să i se încredințeze Sfânta Fecioară, sub rânduiala și chipul însoțirii, pentru păzirea fecioriei. Iar cum s-ar fi putut afla un bărbat ca acela, sfatul Domnului se făcu întru acest fel: din casă și din seminția lui David să se aleagă bărbați fără femei și toiegele lor să le pună în altar; și al cărui toiag va înverzi, acela este ales pentru a i se da Fecioara Maria.

Atunci era praznicul sfințirii bisericii, cel așezat de Macabei. Iar începutul acelui praznic era în douăzeci și cinci de zile ale lunii noiembrie și sfârșitul peste trei zile ale lunii decembrie. Și s-a adunat în biserică mulțime de popor din cetățile de primprejur; iar bărbații care veniseră la praznic, erau și din neamul lui David, rudenii și vecini ai Fecioarei Maria.

Deci arhiereul cel mare, Zaharia, tatăl Mergătorului Înainte, adunând doisprezece bărbați fără femei, din seminția lui David, între care era și Sfântul Iosif, bărbat drept și bătrân de ani, a luat toiegele lor și le-a lăsat peste noapte în Sfântul Altar, zicând: „Arată, Doamne, pe bărbatul cel vrednic, cu care se cuvine a logodi pe Fecioară”. Iar a doua zi, preoții împreună cu cei doisprezece bărbați, intrând în biserică, au găsit toiagul lui Iosif, înverzit și încă și o porumbiță s-a văzut – cum mărturisește despre aceasta Ieronim –, zburând de sus și șezând pe toiagul lui Iosif. Și au cunoscut bunăvoirea lui Dumnezeu, ca lui Iosif să i se încredințeze Fecioara spre pază.

Sunt unii care socotesc că Preacuratei Fecioare, lepădându-se de logodire pentru curăția fecioriei sale, ca să nu i se facă vreo strâmbătate, și mâhnindu-se foarte mult, i s-a făcut de la Dumnezeu deosebită descoperire și încredințare, ca să nu se îndoiască a merge la Iosif, rudenia și logodnicul său – adică bărbatul cel drept și sfânt, plăcut lui Dumnezeu –, nu spre însoțirea trupească, ci spre paza fecioriei sale, rânduit fiind, de purtarea de grijă a Celui Preaînalt.

Folare-Separare

Săvârșindu-se logodnă, Sfântul Iosif a luat pe Preacurata Fecioară din templul Domnului, din mâinile arhiereului Zaharia și ale celorlalți preoți, întru curată și neprihănită viețuire, neatin-gîndu-se nici măcar în gând de floarea fecioriei ei. Sfântul Iosif era bărbatul ei numai cu părerea, dar cu lucrul era curat păzitor al fecioriei ei și slujitor al vieții Preacuratei Fecioare celei pline de mare sfințenie.

Viețuind Preasfânta Fecioară în casa logodnicului, nu și-a schimbat viața sa cea mai dinainte, pe care o avea în Sfânta Sfintelor. Căci nu se îndeletnicea cu altceva, fără numai în rugăciunea cea de Dumnezeu gânditoare, în citirea dumnezeieștilor cărți și în obișnuita și cuviincioasa ei lucrare de mâini. Și-i era ei casa lui Iosif ca o biserică de rugăciune, din care nicăieri nu ieșea. Ci totdeauna, închizându-se, trăia în post și tăcere, nevorbind cu nimeni, decât numai cu cei din casa lui Iosif. Pentru că povestește despre dânsa Gheorghe Chedrinul astfel: „Maria, postind în casa bărbatului său și ferindu-se de ieșirea în popor, petrecea cu cele două fecioare ale lui Iosif și numai către acelea, uneori, grăia câte un cuvânt și acesta, numai dacă era de trebuință a vorbi și cât de scurt”.

Așa petrecând ea patru luni – după mărturia Sfântului Evod –, a sosit ceasul întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, ceasul cel din veci ascuns și de toată lumea dorit, ceasul în care avea să se înceapă mântuirea noastră. Și a trimis Dumnezeu pe Gavriil, arhanghelul duhurilor cerești care stau mai aproape de scaunul Său, cu taina cea din veac ascunsă și neștiută de îngeri, că bine să vestească Preacuratei Fecioare zămislirea străină a Fiului lui Dumnezeu, care covârșește firea omenească și toată mintea, lucru de care Sfântul Evanghelist Luca scrie astfel: În luna a șasea a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu.

Acea lună a șasea era de la zămislirea Sfântului Ioan Înaintemergătorul, și îngerul, cel ce bine a vestit lui Zaharia zămislirea lui Ioan, a fost trimis că bine să vestească și Preacuratei Fecioare zămislirea lui Hristos. Iar în luna a șasea s-a trimis, pentru ca Înaintemergătorul fiind în pântecele maicii sale de șase luni, să poată sălta de bucurie la venirea Maicii Domnului. Îngerul a fost trimis în cetatea Galileii, al cărei nume era Nazaret. Latura Galileii era a neamurilor.

Folare-Separare

Deși o parte era locuită de israiliteni însă mai multe popoare păgâne erau într-însa. Pentru aceasta și în Sfânta Scriptură se grăiește despre Galileea neamurilor. Latura aceasta, la israiliteni, era cea mai de pe urmă și nebăgată în seamă, ca cea locuită de oameni păcătoși, de altă limbă și necredincioși. De aceea era și ocărita de iudei, pentru că ziceau: Au doar din Galileea vine Hristos? Cearcă și vezi, că prooroc din Galileea nu vine! Asemenea și Nazaretul, cetatea Galileii, era de dânșii întru nimic socotită, ca ceea ce era mică și cea mai de pe urmă. Așa se vorbea între dânșii: Din Nazaret poate să fie ceva bun?

Dar să socotim voința lui Dumnezeu. Unde a voit să aibă pe Preacurata Maică Să? Nu în latura Iudeii, nici în Sfântul Ierusalim, cetatea cea mare, ci în Galileea cea păcătoasă și în micul Nazaret, că întâi să arate adevărul, că pentru păcătoși a venit pe pământ: N-am venit, zice Domnul, să chem pe cei drepți la pocăință, ci pe cei păcătoși; „și din limbi necredincioase, să-Mi fac Biserică credincioasă”, iar al doilea, să se arate lucrul, că spre cei smeriți, lepădați și defăimați, privește Hristos cu milostivire, iar nu spre cei mândri și slăviți. Căci Cuvântul lui Dumnezeu, când a voit să plece Cerul și să se pogoare la păcătoși, privea din înălțimea slavei Sale, unde este mai multă mulțime de păcătoși. Și văzând în Iudeea pe ierusalimiteni, care păreau a fi drepți înaintea oamenilor, iar pe galileeni văzându-i trecuți cu vederea de toți și socotiți a fi mai păcătoși decât toți, a trecut Iudeea care se părea sfânta și a venit în Galileea, care se părea păcătoasă. A trecut și Ierusalimul, cetatea cea mare, cinstită și slăvită, și s-a dus în Nazaret, cetatea cea mică și necinstită, alegându-și în această lume locul cel mai de pe urmă, smerindu-Se până la chipul de rob și de păcătos.

Mică cetate a fost Nazaretul, însă de mare dar s-a învrednicit, de care nu s-au învrednicit toate celelalte cetăți mari ale lui Israil, care se înălțaseră mult. În Nazaretul cel mic locuiește Fecioara Maria, cea mai înaltă decât toți sfinții îngeri, al cărei pântece era mai desfătat decât cerul. Acolo se trimite Gavriil, acolo umbrește Duhul Sfânt, acolo Se întrupează Dumnezeu Cuvântul. Pentru că unde este smerenia, acolo strălucește slava lui Dumnezeu. Cetățile cele mândre sunt vrăjmașe lui Hristos, iar cele smerite Îi sunt plăcute. Neslăvita cetate Nazaret a zămislit pe Hristos, Domnul nostru, iar slăvitul Ierusalim L-a răstignit! Micul Betleem L-a născut, iar marele Ierusalim Îl căuta spre moarte! În cei smeriți Dumnezeu Se sălășluiește, iar de la cei mândri Se îndepărtează.

Deci spre latura cea nebăgată în seamă, la săracul Nazaret, și la fecioara cea smerită, care locuia într-însul, s-a trimis îngerul de la Dumnezeu. Pentru această trimitere, Sfântul Andrei Criteanul vorbește astfel: „Unuia din cei dintâi îngeri, Dumnezeu i-a poruncit să împlinească vestirea tainei și cu arătarea măririi Sale, precum socotesc, i-a zis: «Ascultă, Gavriile! Du-te în Nazaret, cetatea Galileii, în care locuiește fiica fecioară, cu numele Maria, fiind logodită cu bărbat, al cărui nume este Iosif. Mergi – zice – în Nazaret!». Dar pentru ce? Că frumusețea Fecioarei cea preaiubită, ca pe un trandafir cu bun miros, din latura cea spinoasă s-o primească Atotputernicul. «Mergi în Nazaret», ca să se împlinească prorocia care zice: Nazarinean Se va chema. Dar cine se va chema Nazarinean? Acela Care de către Natanail se va numi Fiul lui Dumnezeu și Împărat al lui Israil”.

Folare-Separare

Gavriil se trimite, pentru că Gavriil este slujitor în dumnezeieștile taine, precum este arătat în cartea lui Daniil. „Deci mergi în Nazaret, cetatea Galileii, zice Dumnezeu lui Gavriil, și, ajungând acolo, să aduci mai întâi Fecioarei bună-vestire de bucurie, pe care Eva a pierdut-o odată. Însă, să te ferești să n-o tulburi, pentru că de bucurie, iar nu de mâhnire, este semnul acesta; de mângâiere, iar nu de tulburare, este închinarea aceasta. Pentru că, ce bucurie mai mare poate să fie neamului omenesc decât aceea, că firea omenească cu dumnezeiasca fire de obște să se facă și una cu Dumnezeu într-o Persoană?”.

Dar ce poate să fie mai de mirare, decât a vedea pe Dumnezeu până la atâta smerindu-Se, ca în pântece de femeie să Se poarte? O, lucruri foarte de mirare tuturor! Dumnezeu, Căruia cerul Îi este scaun, iar pământul așternut picioarelor Lui, pe Care cerul nu-L încape, Cel ce are un scaun veșnic împreună cu Tatăl, încape în pântece de Fecioară! Ce lucru vrednic de mai mare mirare, decât a vedea pe Dumnezeu în chip omenesc, nedes-părțindu-Se de firească dumnezeire, și a vedea omenească fire așa de unită cu Ziditorul său, ca în întreg omul, să Se săvârșească Dumnezeu? Gavriil, auzind acestea și porunca lui Dumnezeu cea întărită covîrșindu-i puterea, era în nedumerire, între spaimă și bucurie, nici nădăjduind, nici cutezând a nu asculta pe Cel ce-i poruncea. Deci, împlinind poruncile lui Dumnezeu, a zburat la Fecioară și, mergând la Nazaret, a stat lângă casă.

Cugetând și nepricepând acestea în sine, precum se pare – spune Sfântul Andrei –, zicea: „Cum voi începe a săvârși cele poruncite de Dumnezeu? Să intru îndată în cămară, îi voi tulbura gândul Fecioarei; să intru mai cu zăbavă, Fecioară, simțindu-mi venirea, va voi să se ascundă. Să bat în ușă? Dar pentru ce? Deoarece acest lucru nu este al firii îngerilor, pentru că nimic din cele ce se închid sau se deschid nu poate opri intrarea celor fără de trup. Să deschid ușile? Dar fiind și ușile încuiate, eu pot să intru, să chem pe fecioară pe nume, mă tem că o voi înfricoșa.

Deci așa voi face, după voia Celui ce m-a trimis, și mergerea mea o voi face încet. Dar cum voi începe a grăi către Fecioară? Oare, bucurie să-i binevestesc mai întâi? Sau să-i zic că Domnul este cu dânsa? Sau să-i vestesc venirea Sfântului Duh și umbrirea puterii Celui Preaînalt? Deci îi voi vesti mai întâi bucurie; apoi îi voi spune taina cea minunată, mă voi închina și voi cânta glasul acela: «Bucură-te, veselește-te, mângâie-te!». Căci, cuviincioasă îndrăznire este începătura închinăciunii celei de bucurie și acest cuvânt îmi va face lesnicioasă apropierea spre vorbirea Fecioarei, pentru că n-o va înfricoșa cât de puțin, ci îi va liniști gândul. Deci așa voi începe: întâi îi voi aduce vestire de bucurie și de veselie; căci cu acest fel de cuvinte se cade a se închina cineva împărătesei. Că acesta este lucru de bucurie, vreme de veselie a împărăției, sfatul mântuirii, începătura mângâierii”. Acestea le-a gândit în sine Arhanghelul.

Folare-Separare

Ia seama, cu câtă cucernicie Arhanghelul Gavriil vine la dumnezeiasca fiică! Cu cât de mare frică și cinste se pregătește înainte, ca să se apropie de stăpâna a toată lumea! Cât se învață să grăiască către dânsa cuvintele cele pline de bucurie ale Bunei Vestiri! Dar și de aceasta se cade a ne minuna, că a găsit-o nu afară din casă și de cămara sa, nu pe ulițele cetății, prin popor și prin vorbe mirenești, nici gîlcevindu-se în casă pentru grijile vieții, ci la liniște, în rugăciune și în citirea cărților îndeletnicindu-se, precum și închipuirea cea de pe icoană a Bunei Vestiri o arată, fiind închipuită înaintea ei cărticica pusă și deschisă spre citire, spre încredințarea îndeletnicirii ei celei neîncetate în citire și în dumnezeiască gândire. Și este bunaînțelegere a celor de Dumnezeu gânditori, că într-acea vreme, când era să vină la ea cerescul arhanghel, avea în minte acele cuvinte mai suspomenite, ale Sfântului Prooroc Isaia: Iată Fecioară în pântece va zămisli. Gândea cum și când va fi acea străină și la fecioreasca fire neobișnuită zămislire și naștere.

Însă, înștiințată fiind – precum s-a zis mai înainte de Gheorghe Chedrinul –, prin descoperire de la Dumnezeu, că nu o altă fecioară, ci ea însăși va fi slujitoare acelei taine și născătoare a lui Mesia Celui dorit, ardea cu dragoste de serafim către Dumnezeu, Făcătorul ei, și rugă bunătatea Lui ca a Sa dumnezeiască făgă-duință și proorocia lui Isaia degrabă s-o împlinească. Și grăia în sine cu dorință: „Când va veni acea vreme dorită de mine, în care Ziditorul meu, plecând cerurile, Se va pogorî și Se va sălășlui în mine, voind să ia trup din mine? Când voi veni la o fericire că aceea binecuvântată, ca să mă arăt Maică a Dumnezeului Meu? Iar până ce voi veni la aceasta, lacrimile îmi sunt ca pâine, ziua și noaptea, pentru că la cei ce așteaptă lucruri preaiubite, chiar și cea mai scurtă vreme, o, cât de lungă i se pare a fi!”.

Astfel cugetând Fecioară în sine, în taina inimii sale, cu rugăciune de Dumnezeu gânditoare, prin dragoste arzătoare ca văpaia rugându-se către Domnul Savaot, deodată cerescul binevestitor, Arhanghelul Gavriil, venind încetișor, a stat înaintea ei, precum despre aceasta vorbește amintitul învățător, Sfântul Andrei, scriind astfel: „Apoi Arhanghelul a intrat în cea dinăuntru cămară, în care locuia Fecioară și, apropiindu-se încetișor, a venit la ușă; și după ce a intrat înăuntru, vorbind cu liniștit glas către fecioară, a zis: «Bucură-te, ceea ce ești cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine! Cel ce este mai înainte de tine, acum este cu tine! Și puțin mai pe urmă va ieși din tine! Deci El mai înainte de toți vecii a fost, iar acum, sub vreme!»”. O, nemăsurată iubire de oameni! O, nespusă milostivire! Nu se îndestula să-i arate bucuria – zice Sfântul Andrei –, și să-i vestească pe Făcătorul bucuriei, Cel ce locuia în Fecioară. Că arhanghelul zicând Domnul este cu tine!, venirea Împăratului Hristos arătat o însemnează; Domnul, Care dintr-însa a luat astfel trup omenesc, întru nimic nu S-a depărtat de firească slavă. „Bucură-te cea cu dar dăruită, Domnul este cu tine! Bucură-te organul bucuriei cel preacinstit, prin care hotărârea blestemului celui de mâhnire se schimbă în veselie și bucurie! Bucură-te, Fecioară preaaleasă! Bucură-te, preafrumoasă Biserică a slavei cerești! Bucură-te, sfințitul palat al Împăratului! Bucură-te, cămara în care Hristos Și-a logodit și Și-a însoțit ca mireasă omenirea. Binecuvântată ești tu între femei, pe care Isaia cu ochi prorocești mai înainte socotindu-te, te-a numit prorociță, fecioară, loc și carte cu taină pecetluită! Binecuvântată ești tu cu adevărat, pe care Iezechil te-a numit luceafăr și ușă încuiată, prin care singur Dumnezeu a trecut! Tu una cu adevărat ești binecuvântată, pe care bărbatul doririlor, Daniil, munte te-a văzut și Avacum cel minunat, munte umbrit te-a chemat; și munte al lui Dumnezeu, munte gras, munte închegat, munte în care a binevoit Dumnezeu a locui!

Folare-Separare

Pe tine, strămoșul tău și împăratul David, prorocește te-a lăudat. Binecuvântată ești tu între femei, pe care Zaharia, văzătorul dumnezeieștilor taine cel ales, sfeșnic de aur cu șapte făclii te-a văzut, adică cu șapte daruri ale Sfântului Duh împodobită. Tu cu adevărat ești binecuvântată; ca un răi ai înăuntrul tău pomul Raiului, pe Hristos, Care cu negrăită și multă putere, din pântecele tău ieșind ca un râu de apă vie, prin cele patru curgeri ale Evangheliei adapă fața a tot pământul!”

O închinăciune ca aceasta a îngerului auzind-o Fecioara cea fără de prihană, s-a mirat de cuvântul lui și gândea: În ce fel va fi închinarea aceasta? S-a tulburat dar nu s-a înfricoșat tare, ci s-a minunat de lucrul cel nou, neașteptat și fără de veste. Pentru că nu avea de ce să se înspăimânte ea de îngereasca arătare, cu care avea obișnuită prietenie încă din Sfânta Sfintelor când, din mâini îngerești – după mărturia Sfântului Gherman –, primea hrana cea de toate zilele. Dar de aceasta s-a tulburat cu mirare, căci mai înainte cu atât de mare slavă cerească și cu atât de veselă față și cu astfel de închinăciune, făcătoare de bucurie niciodată nu venise la dânsa. Deci pentru acel lucru nou și, mai ales, pentru cuvintele lui, căci nouă și neobișnuită închinare îi aducea, fiind fecioară, o pune pe ea în ceata femeilor de obște, căci zicea: Binecuvântata ești tu între femei!

Atunci s-a tulburat ca o foarte înțeleaptă, dar ca o vitează și bine chibzuită nu s-a înfricoșat, ci gândea în sine: „În ce fel va fi închinarea aceasta? Ce vă mai grăi către mine îngerul, după această închinare? Au doară iarăși în biserica Domnului mă va lua pe mine? Sau o hrană mai nouă din cer mi-a adus? Sau un lucru nou îmi va vesti de la Dumnezeu și mă va înălța, deși cuget mult și nu pricep cum fecioară în pântece va lua și va naște Fiu? În ce fel va fi închinarea?”. Și i-a zis îngerul: „Nu te teme, Marie! Nu te îndoi de fecioara cea mai înainte vestită prin proorocul Isaia. Chiar tu ești acea fecioară care ai aflat acel dar, ca să zămislești pe Emanuil, mai presus de fire și să-L naști negrăit, precum Acela Însuși știe!

Ai aflat dar de la Dumnezeu prin multele tale fapte bune, dar mai ales prin trei virtuți. Prin smerenia ta cea adâncă, pentru că celor smeriți Dumnezeu le dă darul Său, zicând: Spre cine voi căuta, decât numai spre cel blând și smerit cu inima! Ai aflat dar prin fecioreasca ta curăție, căci Preacuratul din fire Dumnezeu, din Preacurata Fecioară caută a Se naște! Și mai deosebi ai aflat dar de la Dumnezeu, prin dragostea cea aprinsă către El, pentru că zice: Eu pe cei ce Mă iubesc pe Mine îi iubesc și cei ce Mă caută vor afla dar. Și de vreme ce tu L-ai iubit și L-ai căutat cu toată inima, ai aflat dar de la El și vei naște Fiu.

Folare-Separare

Însă Fiu dumnezeiesc, Fiul Celui de sus, pe Dumnezeu din Dumnezeu, pe Cel mai înainte de veci din Tatăl fără de maică născut, iar la sfârșitul veacurilor din tine, care ești Maică și Fecioară, fără de tată o să iasă și al Cărui nume este minunat și negrăit. Tu, Aceluia Îi vei da numele Iisus, care se tâlcuiește «Mântuitor»; pentru că Acela va mântui toată lumea și va împărăți preaslăvit, fără asemănare cu strămoșul tău David și decât toți împărații cei ce au fost din casa lui Iacob; iar împărăția Lui nu va fi vremelnică, ci veșnică, neavând sfârșit întru nesfârșitele veacuri”.

Iar Maria a zis către înger: „Cum va fi aceasta, fiindcă de bărbat nu știu?”. Nu că nu credea Preacurata Fecioară celor zise ei de înger. Ci cu adeverire, după darul lui Dumnezeu de care era plină, știa că va naște pe Cel ce bine i se vestea, luând înștiințare de la Însuși Dumnezeu, precum mai înainte s-a zis. Dar numai această nu-i era ei știută, adică cum și în ce chip va naște fiind Fecioară care nu știa de bărbat. Pentru aceea a întrebat pe înger: „Cum va fi aceasta?”.

Despre acest lucru Sfântul Grigorie de Nissa, ca din partea ei, zice către înger: „Spune-mi chipul nașterii, o, îngere, și vei afla inima mea gata spre voia lui Dumnezeu; pentru că eu doresc un rod că acesta, fără atingerea fecioriei”. Iar Sfântul Ambrosie, despre aceeași, vorbește astfel: „Bine a întrebat pe înger, cum îi va fi aceasta, pentru că ea mai înainte citise, precum s-a zis că, o fecioară va zămisli, dar nu citise în ce chip fecioara aceea va zămisli. Citise cu adevărat prorocescul cuvânt: Iată fecioară în pântece va lua, dar cum va lua, acum îngerul îi vestește prin «Buna Vestire»”.

Deci, îi spune ei îngerul chipul zămislirii, nu după firea și obiceiul omenesc făcându-se, ci mai presus de fire, pentru că unde voiește Dumnezeu se biruiește rânduiala firii. Zămislirea ei este după lucrarea Sfântului Duh: „Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri! De la Acela în pântece vei lua. Acela va săvârși întru Tine zămislirea cea neștiută. Pentru că Cel ce a putut să zidească din tină neînsuflețită pe Adam viu, oare nu va putea mai ales din Fecioara cea vie, ca să alcătuiască pe pruncul cel viu? Dacă cu înlesnire a fost lui Dumnezeu, ca din coasta lui Adam să închipuiască femeie, apoi oare cu neînlesnire îi va fi Lui, ca în pântecele Fecioarei să închipuiască pe om? Duhul Sfânt, Cel ce toate le face, întru Tine, o, Preasfânta Fecioară, o va lucra aceea, ca în preacuratul tău pântece, din trupul tău, trupul Cuvântului lui Dumnezeu, Celui fără de trup se va rândui, mai presus de fire. Pentru că tu fiind ușă, cu curăția pecetluită și cu fecioria păzită, Domnul va trece; nu într-alt chip, ci precum raza soarelui trece prin sticlă și prin cristal, sfințindu-te și luminându-te cu dumnezeiasca slavă, ca să fii maică adevărată lui Dumnezeu, născând Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit; și rămânând Fecioară, precum mai înainte de naștere, la fel întru naștere și după naștere.

Folare-Separare

Aceasta o va lucra întru tine puterea Celui Preaînalt, prin venirea Sfântului Duh. Iar cum că aceasta este adevărată, acest lucru să-ți fie ca semn vrednic de credință, căci rudenia ta Elisabeta, fiind stearpă din tinerețe și acum îmbătrânită cu anii, a zămislit fiu, Dumnezeu voind astfel, făcând din cele neputincioase, lucruri putincioase. Pentru că, ce este cu neputință la oameni, că fecioara cea fără bărbat și femeia cea neroditoare, stearpă și îmbătrânită, să zămislească și să nască, la Făcătorul și Atotputernicul Dumnezeu toate sunt cu putință, pentru că tot lucrul la Dumnezeu este cu putință, căci și bătrâna cea neroditoare a zămislit, și tu, fecioară, vei zămisli!”.

Auzind Preacurata de la îngerul Gavriil o bună vestire ca aceasta, s-a supus la voia Domnului Său și, prin smerenia cea adâncă, din inimă cea iubitoare de Dumnezeu, a răspuns: „Iată roaba Domnului! Fie mie acum după cuvântul tău!”. Și îndată în sfântul ei pântece, prin lucrarea Sfântului Duh, s-a făcut zămislirea cea nespusă, fără îndulcire trupească, dar nu fără de îndulcirea cea duhovnicească. Pentru că, atunci mai ales, se cuprindea de dumnezeiasca dorire inimă cea feciorească și, prin dragoste de serafim, ardea cu văpaie duhul ei, și toată mintea ei întru Dumnezeu se înălța și se îndulcea cu dragostea de Dumnezeu cea negrăită. Deci întru acea duhovnicească îndulcire a iubirii de Dumnezeu și întru dumnezeiasca vedenie a minții S-a zămislit Fiul lui Dumnezeu, și Cuvântul S-a făcut trup, și S-a sălășluit întru noi, prin întrupare.

Îngerul împlinindu-și buna vestire după porunca lui Dumnezeu și cinstind pe Hristos, Care S-a întrupat în pântece de fecioară, asemenea a cinstit și pe Fecioara Maria care L-a întrupat, cu cuviincioasă închinăciune după vrednicie; cu bună cucernicie și cu frică s-a dus de la dânsa, ca să stea înaintea Scaunului Domnului Savaot, slăvind taina Întrupării lui Dumnezeu, împreună cu toate cereștile puteri, întru nespusă bucurie, în veci. Amin.

Folare-Separare

Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Viețile Sfinților pe tot anul.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de astăzi - 25 martie

Buna Vestire 25 martie

În această lună, în ziua a douăzeci și cincea, Bunavestire a preasfintei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria;
Tot în această zi, pomenirea sfântului părintelui nostru Senufie, purtătorul de semne, care în pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfintelor mucenițe Pelaghia și Teodosia, care prin sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea unui călău care, ajungând la cunoștința lui Hristos și închis fiind într-o temniță întunecoasă, s-a săvârșit acolo din viață.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de mâine - 26 martie

În această lună, în ziua a douăzeci și șasea, prăznuirea Soborului arhanghelului Gavriil, ca unul care a slujit tainei dumnezeiești celei negrăite și mai presus de fire a Întrupării Domnului;
Tot în această zi, pomenirea sfinților 26 de mucenici, care au pătimit în Goția, din care doi au fost preoți: Vatus și Virca; cu acesta din urmă au pătimit și doi fii și trei fiice ale lui; apoi unul, Aprilla, a fost monah; unsprezece au fost mireni: Avip, Agna, Riax, Igatrax, Iscoos, Sila, Sighita, Suiril, Seimvla, Terma, Filga; și șapte femei: Ana, Alla, Varis, Moico, Mamica, Birgo și Animais;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Codrat, Teodosie, Emanuil și alți patruzeci, din părțile Răsăritului;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ştefan Mărturisitorul, igumenul de la Mănăstirea Triglia, în Bitinia.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Sursă: pravila.ro

Facebook

Floare Final

Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mânuiește-ne pe noi. Amin.

Recomandări

† Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor
(27 octombrie)

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi (sau Dimitrie Basarabov) este numit și Ocrotitorul Bucureștilor, datorită evlaviei pe care o acu credincioși care vin și se închină la Moaștele Sfântului de la Catedrala Patriarhală. Este […]

† Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir
(26 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, din Tesalonic este unul dintre cei mai cinstiți sfinți ortodocși. El tămăduiește trupurile și sufletele credincioșilor prin harul Dumnezeiesc dobândit din mărturisirea credinței în […]

† Sfântul Mare Mucenic Areta
(24 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Areta, guvernatorul orașului Najran (Arabia Saudită), a pătimit împreună alți 4300 de creștini, în timpul atacurilor etiopiene conduse de Dgu Nuwas din anul 523. Martiriul lor este serbat în calendarul ortodox în […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

6 comments on Ҡ Buna Vestire
(25 martie)”

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram