Boboteaza este ziua în care serbăm Botezul Domnului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul în râul Iordan. Prin cufundarea Domnului în râul Iordan toate apele au fost sfințite, eveniment care se prăznuiește în fiecare an prin slujba de Sfințire a Aghiasmei Mari. Această sărbătoare este prăznuită în calendarul ortodox în data de 6 ianuarie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Boboteaza, așa cum este numit în popor Botezul Domnului, marchează sfârșitul sărbătoririi Crăciunului, care începe de la 25 decembrie și se încheie pe 6 ianuarie. Pe lângă Sfânta Liturghie din această zi se face slujba de sfințire a apei numita Aghiasma Mare. Această apă sfințită este folosită pentru binecuvântarea caselor și pentru sfințirea trupului și a sufletului.
Afara de cele grăite de Iisus la vârsta de 12 ani în templu, Hristos nu a săvârșit nicio minune și nu a rostit niciun cuvânt reținut de evangheliști. Începând cu Botezul Sau, Hristos iese din umbra și începe să propovăduiască. Și-a început activitatea după vârsta de 30 de ani, pentru a respecta legea iudaică, care considera că este cu necuviința ca cineva să fie învățător în Sinagogă sau să devină preot înainte de această vârstă.
Iisus a venit la Ioan și i-a cerut să-L boteze, nu pentru că avea nevoie de curățire de păcate, căci era Dumnezeu-Omul. El primește botezul de la Sfântul Ioan pentru a readuce Duhul Sfânt în creație. Prin căderea în păcat, omul pierduse Sfântul Duh, așa cum ne mărturisește Sfântul Chiril al Alexandriei.
Acceptând să Se cufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam și a început astfel zidirea unui om nou. Apele Iordanului primind pe Dumnezeu-Omul nu au avut ce să curețe, ci au fost ele însele purificate. Hristos a curățit prin cufundarea Sa în Iordan, creația întinată de căderea omului în păcat și a înlăturat puterea satanei. Astfel, în clipa când El S-a lăsat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorât peste creație.
În Botezul Domnului stau începutul și temeiul Sfintei Taine a Botezului creștin. Astfel, slujba Botezului repetă aceste momente, care semnifică trecerea dintr-o etapă existențială în alta. Această slujbă se deschide cu lepădările, menite să alunge puterea satanei și se încheie cu primirea darului Sfântului Duh.
Biblia îl menționează pe Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, înaintemergătorul lui Iisus Hristos, care a propovăduit venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. Îmbrăcămintea Sfântului Ioan era foarte simplă, făcută din blană de cămilă, el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Icoanele au păstrat de-a lungul timpului această imagine, înfățișându-ni-l pe Botezător cu părul și barba lungi.
Cunoscându-l ca proroc pe Sfântul Ioan Botezătorul, locuitorii din Ierusalim și din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele și mai ales pentru a fi botezați de el în râul Iordan.
Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-și spovedească păcatele și să se pocăiască, spunându-le că el îi botează doar cu apă, dar "cel ce va veni după el" îi va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. Despre "cel ce va veni după el", Ioan spunea că acela este mult mai mare și mai puternic decât el.
Evanghelia relatează că și Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: "Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spăla păcatul lumii". Aflând că Iisus a venit la el pentru a fi botezat, Ioan s-a înspăimânta și a încercat să se împotrivească, deoarece se simțea nevrednic "Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?", la care Hristos l-a convins zicându-i: "Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea".
După Botez, la ieșirea lui Hristos din Iordan "cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel și venind peste El. Și iată glas din ceruri zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit»" (Matei, 3: 16-17).
Momentul Botezului Domnului simbolizează hotarul de separație dintre Vechiul Testament și Noul Testament, dintre legea veche și legea Harului care a început odată cu coborârea Domnului Iisus Hristos la Iordan pentru ridicarea și sfințirea firi umane.
Botezul Domnului este una dintre cele cinci pietre de hotar din viața Lui așa cum apare în evanghelii, alături de Schimbarea la Față, Răstignirea, Învierea și Înălțarea.
Pentru a citi mai mult despre Sfântul Ioan Botezătorul APĂSAȚI AICI.
Surse: Creștin Ortodox, Basilica.
În ajunul și în ziua de Boboteaza, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, la rugăciunile arhiereilor și preoților se sfințește Agheasma Mare.
Dacă Agheasma Mica se poate săvârși ori de câte ori credincioșii doresc acest lucru, Agheasma Mare se oficiază de doua ori pe an, pe 5 ianuarie, în Ajunul Botezului Domnului și pe 6 ianuarie, în ziua praznicului Bobotezei.
Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseseră zăvorâte pentru om și pentru întreaga creație. Prin cuvintele din rugăciunea citită la Bobotează: "Astăzi firea apelor se sfințește…", nu trebuie să înțelegem că harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfințire a apei peste toată apa care exista în diverse locuri, ci doar peste apa pregătita din timp pentru pentru a fi sfințite.
În rugăciunea de sfințire a apei de la Botez, se cere venirea Duhului pentru curățirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru că ea să devina, prin pogorârea deplina a Duhului, loc al nașterii omului nou în Hristos.
La finalul slujbei, preotul slujitor afunda de trei ori crucea și busuiocul în apa cântând troparul Praznicului. "În Iordan botezându-te Tu Doamne…"
Apa sfințită de preot în ziua Botezului Domnului, este numita Agheasma Mare (din grecescul "agiasmos"-sfințire).
În viața și casele oamenilor, Agheasma Mare este prezență sfântă și sfințitoare -"izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, plină de putere îngerească".
Pe nemâncate, pentru că nimic din cele lumești trecătoare, nu este mai important decât hrana spirituală.
Gustăm trei guri de agheasmă înainte de a consuma anafura pentru că anafura este binecuvântată în timp ce Agheasma este sfințită prin invocarea Duhului Sfânt.
Agheasma Mare este folosită în Ajunul Bobotezei la sfințirea casele credincioșilor și locuitorii acestora. Tot cu ea se stropesc și lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfințite, cum ar fi: binecuvântarea și sfințirea prapurilor, sfințirea crucii și a troițelor, a clopotului, a vaselor și vesmintelor liturgice, sfințirea icoanelor, a bisericilor, a animistelor și a Sfântului și Marelui Mir.
În casele credincioșilor, agheasma se păstrează la loc de cinste, în vase curate și dintr-adins se gusta pe nemâncate, în zilele de post și ajunare. Potrivit învățăturii Sfinților Părinți, "firea apei celei sfinte este ca să spele și trupul și sufletul, să-l sfințească, să-l înnoiască și să-l facă fiu al lui Dumnezeu".
Boboteaza este unul dintre Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, care dezvăluie lumii, Sfânta Treime, prin Botezul Domnului în Iordan. Domnul nostru Iisus Hristos, prin faptul că se coboară în apă, El care era străin de orice pată, sfințește Iordanul și odată cu aceasta sfințește toată firea apelor. Acum, prin Domnul Hristos, care se botează și prin Duhul Sfânt care se pogoară asupra Lui, apele își recapătă demnitatea lor primordială de purtătoare ale energiilor divine necreate. Prin ele, energiile Duhului Sfânt susțin, înfrumusețează și întregește creatura. În botezul Domnului stă începutul și temeiul Sfintei Taine a Botezului creștin, apa își însușește Harul Mântuitorului, după expresia Sfântului Proclu. "Hristos a sfințit izvoarele și a iluminat sufletele oamenilor". Căci Botezul nu este altceva decât o înnoire și o iluminare a întregii ființe umane. Așadar prin Hristos care Se botează și prin Duhul Sfânt care coboară de la Tatăl, în chip de porumbel asupra Fiului și asupra apelor în care Logosul (Iisus Hristos) a intrat, Tatăl făcând cunoscut oamenilor pe Fiul Său cel iubit și lucrarea Sa mântuitoare în lume, firea se reînnoiește și se sfințește în tot cuprinsul ei.
Praznicul Botezului Domnului, este numit în limbaj popular Bobotează, sau în limbaj teologic Epifania Domnului sau Teofanie. Cuvântul "Epifania" provine de la cuvântul grecesc ἐπιφάνεια, care se traduce prin "scoaterea la suprafață", "punerea în lumină", "arătare" sau "descoperire", pe când Teofanie înseamnă "Arătarea lui Dumnezeu" sau "Arătarea Domnului". Astfel Epifania Domnului sau Teofanie înseamnă același lucru și anume "Descoperirea Domnului", "Arătarea Domnului" sau "Arătarea Dumnezeului celui Adevărat".
Acest eveniment poartă numele de Epifania Domnului, deoarece la Botezul Domnului în Iordan, S-au arătat toate cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi. Dumnezeu Tată în cer, care trimite Duhul Sfânt în chip de porumbel peste Fiul Său care este botezat în Iordan de către Ioan Botezătorul. Acest moment marchează două evenimente foarte importante pentru noi creștini și anume; arătarea Sfintei Treimi oamenilor și descoperirea lui Iisus Hristos ca părtaș al Dumnezeirii prin adeverirea identității Sale Trinitare care s-a făcut cunoscut prin cuvintele Tatălui din Ceruri "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit" (Matei 3, 17). În acest sens, Sfântul Ioan Gura de Aur spune: "Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat".
Dealuri și [la poalele lor] Iordanul, și Hristos venind; Iar Înaintemergătorul, arătându-L popoarelor, zice într-o hârtie: "Iată mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii" (Ioan 1, 29). Și însăși Hristos stând la marginea Iordanului, iar în față sa Înaintemrgătorul zicând într-o hârtie: "Eu am trebuință să mă botez de la Tine și Tu vii la mine?" (Matei 3, 14). Iar Hristos, binecuvântându-l, îi răspunde într-o hârtie: "Lasă acum, că așa se cuvine să împlinim…" (Matei 3, 15)
Hristos stând gol în mijlocul Iordanului și, la marginea râului, de-a dreapta lui Hristos, Înaintemergătorul uitându-se în sus, [fiind cu mâna] dreaptă pe capul lui Hristos, iar pe stânga întininzându-o în sus, ține toiagul ciobănesc. Și deasupra cerul, iar dintr-însul coborându-se Sfântul Duh în [chip de porumbel] cu rază pe capul lui Hristos, și în mijlocul razei aceste cuvinte: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit" (Matei 3, 17). Și de-a stânga îngeri stând cu bună-cucerniciie, avându-și mâinile sub înbrăcamintele lor. Și în jos de Înaintemergătorul, în Iordan, un om bătrân cu pielea goală, zăcând culcat și uitându-se dinapoi cu frică la Hristos, ține o năstrapă și toarnă apă; și pești împrejurul [picioarelor] lui Hristos.
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, p. 103.
În stânga și în dreapta icoanei sunt dealuri reprezentate schematic prin stânci înalte. Între ele curge Iordanul, iar în mijlocul râului stă Hristos, doar cu o pânză albă în dreptul șoldurilor, binecuvântând apele. Chipul Său are o expresie de sobrietate și concentrare. În unele icoane, apa în care a intrat îi acoperea tot trupul, până la umeri. În alte icoane, apa curgătoare apare de o parte și de alta a înălțimii trupului Său și sub picioare, fără a-L acoperi. Botezătorul Ioan stă pe malul Iordanului în partea dreaptă a lui Hristos, cu un picior așezat în urma celuilalt. Poartă tunică și himation, care îi acoperă tot trupul, cu excepția antebrațelor și a tălpilor. Cu o expresie de cutremurare, întinde mâna dreaptă și atinge capul lui Hristos. Cu mâna stângă face un gest spre înălțime. În fața Botezătorului, de cealaltă parte a râului, stau doi sau trei îngeri, în rugăciune, plecați, cu aripile lăsate. Fiecare ține, cu amândouă mâinile, câte un ștergar.
În unele icoane se pot observa lângă picioarele lui Hristos, la dimensiuni foarte mici, o femeie și un bărbat, fiecare pe un pește mare. Femeia simbolizează marea, iar bărbatul este simbolul Iordanului. Femeia are o coroană pe cap și un sceptru în mână. Bărbatul ține un vas din care se revarsă apă. Amândoi stau cu spatele la Hristos, iar fețele lor au o expresie de mare uimire. Aceste două figuri apar aici potrivit Psalmului 113, 3: "Marea a văzut și a fugit. Iordanul s-a întors înapoi".
Uneori Hristos este înfățișat stând în picioare pe două dale de piatră ce formează o cruce sub care se află șerpi cu capetele ridicate. Acest detaliu este inspirat din Psalmul 73, 14: "Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă". Balaurii îi simbolizează pe diavoli.
O componentă esențială este bolta cerească cu raza de lumină care coboară deasupra capului lui Iisus. Bolta este reprezentată în mijlocul laturii de sus, exact deasupra lui Hristos. În interiorul razei apare porumbelul, manifestare simbolică a Duhului Sfânt. În partea de sus a razei, ieșind din boltă, o mână binecuvântează. Acesta este un mod de a-L reprezenta pe Dumnezeu Tatăl, al Cărui glas de sus, conform relatării evanghelice, s-a auzit spunând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit".
Conform unei vechi tradiții, în ziua Bobotezei, după Sfânta Liturghie, episcopul sau preotul (în sate) face slujba de sfințire a apei pe malul celui mai mare râu sau fluviu din acel loc. După sfințirea apei, episcopul sau preotul aruncă în apa râului o cruce mare (în secolele trecute aceasta era uneori dintr-un metal prețios). Un număr de bărbați mai destoinici pornesc apoi să recupereze crucea, căutând-o în apele înghețate. Primul care o găsește primește binecuvântarea preotului sau a episcopului. În vechime, cel care găsea primul crucea și o aducea la mal primea și daruri de la domnitorul țării și era ținut la mare cinste de către ceilalți. Tradiția s-a păstrat până în ziua de astăzi.
Sursă: Orthodoxwiki.
În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el.
Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?
Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat.
Iar botezându-se Iisus, când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel și venind peste El.
Și iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit".
Sântul Apostol și Evanghelist Matei 3, 13-17
Și în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii și s-a botezat în Iordan, de către Ioan.
Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El.
Și glas s-a făcut din ceruri: Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.
Sântul Apostol și Evanghelist Marcu 1, 9-11
Și după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se și Iisus și rugându-Se, s-a deschis cerul,
Și S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, și s-a făcut glas din cer: Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.
Sântul Apostol și Evanghelist Luca 3, 21-22
A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el și a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.
Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era,
Și eu nu-L știam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă.
Și a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel și a rămas peste El.
Și eu nu-L cunoșteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt.
Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan 1, 29-34
Cartea în format fizic ➡ Biblia/Sfânta Scriptura
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, Unule Născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, Lumină din Lumină, Care luminezi toate, Care nestricat Te-ai întrupat din Preasfânta Fecioară Maria și ai venit în lumea aceasta pentru mântuirea noastră. Tu însă nu ai răbdat să vezi neamul omenesc muncit de diavolul și pentru aceasta în luminata zi a dumnezeieștii Tale Arătări ai venit la Iordan, la păcătoși și la vameși, ca să Te botezi de la Ioan, fără de păcat fiind, ca să împlinești toată dreptatea și să speli în apele Iordanului păcatele întregii lumi, ca un Miel al lui Dumnezeu, să le iei asupra Ta și să ne mântuiești cu Cinstit Sângele Tău. Pentru aceasta Te-ai afundat în apele Iordanului, ai deschis cerul cel închis de Adam și Duhul Sfânt a venit peste Tine ca un porumbel. Tu ai luminat și ai îndumnezeit firea noastră și dumnezeiescul Tău Părinte Ți-a vestit bunăvoirea Sa, pentru că ai împlinit voia Lui și ca un om ai primit păcatele și prin junghiere Te-ai gătit, după cum Tu Însuți ai grăit: „Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l primesc”, și, astfel, în această prealuminată zi, Tu, Doamne, ai pus începutul mântuirii noastre. Pentru aceasta toate puterile cerești se bucură și toată făptura se veselește, așteptând slobozire din stricăciune, zicând: „A venit luminarea, s-a arătat harul și izbăvirea, lumea se luminează și oamenii se umplu de bucurie. Să se veselească acum cerul, pământul și toată lumea să se bucure, râurile să salte, izvoarele, lacurile, adâncurile și mările să dănțuiască, că prin Dumnezeiescul Botez astăzi s-a sfințit firea lor. Să se bucure astăzi și adunarea oamenilor, că firea lor capătă astăzi starea cea dintâi, și toți să cânte cu bucurie: Este timpul Arătării lui Dumnezeu. Veniți cu mintea la Iordan să vedem priveliște mare: Hristos vine spre Botez, Hristos vine la Iordan, Hristos îngroapă în apă păcatele noastre, Hristos merge să caute oaia cea rătăcită și o găsește și o duce în rai”. Această taină dumnezeiască păzind, iubitorule de oameni, Doamne, învrednicește-ne pe noi, cei ce însetăm după glasul Tău, să venim la Tine, Izvorul cel pururea dătător de viață, să scoatem apa harului Tău și iertarea păcatelor și să trăim în veacul de acum în curăție și feciorie, în dreptate și cucernicie, așteptând nădejdea cea fericită și arătarea slavei Tale, a Marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru, pentru că nu ne mântuiești numai după faptele noastre, ci cu marea Ta milostivire și cu înnoirea Sfântului Tău Duh, în baia nașterii din nou, ca îndreptați cu harul Tău să fim moștenitori ai vieții veșnice în Împărăția Ta, unde ne învrednicește să slăvim, împreună cu toți sfinții, Preasfântul Tău Nume cu Părintele Tău fără de început și cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Pentru a citi Acatistul Botezului Domnului APĂSAȚI AICI.
În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; și Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule și lumea ai luminat, Slavă Ție.
Arătatu-Te-ai în lume, Cel Ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni, Slavă Ție.
Păcătoșilor și vameșilor, pentru mulțimea milei Tale Te-ai arătat, Mântuitorul nostru. Că unde avea să strălucească Lumina Ta, dacă nu celor ce ședeau întru întuneric? Iubitorule de oameni, Slavă Ție.
Arătatu-Te-ai astăzi lumii și Lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoștință Te lăudăm. Venit-ai și Te-ai arătat, Lumina Cea Neapropiată.
Domnul nostru Iisus Hristos, după întoarcerea Sa din Egipt, viețuia în Galileea, în cetatea Sa, Nazaret, unde crescuse, tăinuindu-și înaintea oamenilor puterea și înțelepciunea dumnezeirii Sale, până la vârsta de treizeci de ani, pentru că nu era îngăduit cuiva dintre iudei, mai înainte de 30 de ani, să aibă rânduiala de dascăl sau de preot. Pentru aceasta nici Domnul Hristos, până la acești ani, nu a început propovăduirile Sale, nici nu Se arăta că este Fiul lui Dumnezeu și Arhiereul cel mare, Care a străbătut cerurile până ce s-a împlinit numărul anilor Lui.
El viețuia în Nazaret, cu Preacurata Sa Maică și cu Iosif, părutul Său tată, care era lucrător de lemn și cu care lucra împreună. După moartea lui Iosif, singur Domnul făcea acel lucru de mână, câștigând prin osteneală, hrana pentru El și pentru prea iubita Sa maică, ca să ne învețe pe noi a nu ne lenevi și nici a mânca pâinea în zadar.
Apoi, împlinindu-se cei 30 de ani și venind vremea dumnezeieștii Lui arătări – precum zice Evanghelia –, ca să se arate lui Israel: A fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie, trimițându-l pe el ca să boteze cu apă. Deci, i-a pus un semn încredințat după care putea să cunoască pe Mesia, Cel care a venit în lume, precum singur Botezătorul întru a sa bună vestire spune, zicând: Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Deasupra Căruia vei vedea Duhul pogorându-se și rămânând peste El, Acela este cel ce botează cu Duh Sfânt.
Deci, ascultând Ioan cuvântul lui Dumnezeu, a venit în părțile Iordanului, propovăduind botezul pocăinței, întru iertarea păcatelor. Pentru că el era acela de care mai înainte a zis Isaia: Glasul celui ce strigă în pustie, gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui. Deci, veneau la dânsul toată latura Iudeei și a Ierusalimului, și se botezau toți de la dânsul, în râul Iordanului, mărturisindu-și păcatele. Atunci a venit și Iisus din Galileea la Iordan, ca să fie botezat de Ioan. El a venit într-acea vreme, după ce Ioan spusese mai înainte poporului despre El, zicând: Vine în urma mea Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălțămintelor Lui. Deci, eu v-am botezat pe voi cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt.
După aceste cuvinte, a venit Iisus ca să Se boteze, cu toate că nu-I trebuia aceasta, ca unul Care era preacurat, fiind născut din Preacurata și Preasfânta Fecioară, El însuși fiind izvorul a toată curăția și sfințenia.
Însă Cel ce a luat asupra Sa păcatele a toată lumea a venit la râu ca să le spele pe ele cu Botezul. A venit la ape ca să sfințească firea lor; a venit să Se boteze ca să ne pregătească nouă baia sfântului Botez. A venit la Ioan, pentru ca acesta să fie pentru dânsul martor nemincinos, văzând pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste Cel pe Care-L boteza și auzind glasul Tatălui de sus.
Iar Ioan se sfia de El, zicând: Eu am trebuință să mă botez de Tine și Tu vii la mine. Căci Ioan cu duhul L-a cunoscut pe El; pentru că mai înainte cu 30 de ani a săltat de bucurie în pântecele maicii sale; deci, avea trebuință de botezul Lui, ca cel ce era în păcatul neascultării, cel adus de Adam asupra a tot neamul omenesc.
Iar Domnul a zis: Lasă acum, că așa se cade a împlini toată dreptatea. Prin dreptate înțelege aici Sfântul Ioan Gură de Aur poruncile lui Dumnezeu; ca și cum ar fi zis: „De vreme ce toate câte le poruncește legea le-am săvârșit și singură aceasta a rămas, adică să Mă botez; deci, Mi Se cade să o săvârșesc și pe aceasta”. Iar botezul lui Ioan era porunca lui Dumnezeu, precum el zice: Cel ce m-a trimis ca să botez cu apă, Acela mi-a zis.
Deci, cine l-a trimis? Arătat este că a fost însuși Dumnezeu, cum zice însăși Scriptura: „A fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan”. Deci, Iisus, fiind în vârstă de 30 de ani, S-a botezat pentru că omul de la această vârstă se pleacă cu înlesnire către tot păcatul.
Așa grăiau Ioan Gură de Aur și Teofilact, cum că cea dintâi vârstă a copilăriei are multă neștiință și zburdălnicie, a doua vârstă, a tinereților, se aprinde de poftă trupească, iar vârsta de 30 de ani, a bărbatului desăvârșit, este a iubirii de aur, a măririi deșarte, a iuțirii, a mâniei și a tuturor păcatelor.
Pentru aceasta Hristos Domnul a așteptat botezul până la această vârstă, ca să împlinească legea cu toate vârstele, să sfințească firea noastră și să ne dea putere, ca să biruim patimile și să ne ferim de păcatele cele de moarte. Iar după Botezul Său, Domnul a ieșit îndată din apă, adică n-a zăbovit; căci se povestește că Sfântul Ioan Botezătorul, pe fiecare om care se boteza de dânsul, îl afunda până la cap și-l ținea astfel până ce-și mărturisea toate păcatele sale și numai după aceea îi afunda și capul și îl lăsa să iasă din apă; pentru aceasta, zice Evanghelia, că a ieșit îndată din apă. Și ieșind Domnul din râu, I s-au deschis cerurile, strălucind de sus o lumină în chip de fulger, iar Duhul lui Dumnezeu S-a pogorât spre Domnul, Cel ce S-a botezat, arătându-Se în chip de porumbel.
Precum în zilele lui Noe, porumbița a vestit micșorarea apelor, tot asemenea și încetarea înecării păcatului a însemnat-o porumbelul.
Iar Duhul Sfânt s-a arătat în chip de porumbel, pentru că acea pasăre este curată, blândă, iubitoare de oameni, fără de răutate și nu stă în locuri necurate. Tot asemenea și Duhul Sfânt este izvorul curăției, noianul iubirii de oameni, învățătorul blândeții, rânduitorul binelui și fuge de la cel care se tăvălește în tina cea necurată a păcatului, fără de pocăință.
Și pogorându-Se Duhul Sfânt ca un porumbel spre Domnul nostru Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer, zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit. Aceluia deci, se cuvine mărirea și stăpânirea, în vecii vecilor. Amin.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților
În această lună, în ziua a șasea, se prăznuiește sfânta și dumnezeiasca Arătare a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Epifania sau Boboteaza);
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului sfințit mucenic Romano Lachedemonul.
În aceasta luna, în ziua a șaptea, soborul Sfântului Proroc Înaintemergătorului Botezătorului Ioan;
Tot în această zi, s-a așezat și aducerea preacinstitei și sfintei sale mâini în cetatea împărătească a Constantinopolului;
Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului noului mucenic Atanasie cel din Atalia, care a mărturisit în Smirna la anii 1700.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
Sursă: pravila.ro, facebook.
