† Adormirea Maicii Domnului
(15 august)

Trimte prietenilor tăi

Adormirea Maicii Domnului este unul din Praznicele Împărătești, sărbătorită în calendarul ortodox pe data de 15 august. Această sărbătoare ne amintește de Adormirea Maicii Domnului și ridicarea trupului ei la cer. Sărbătoarea mărturisește că Maica Domnului "a fost luată" de către Hristos în Împărăția Cerurilor, în deplinătatea ei sufletească și trupească.

Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇

Adormirea Maicii Domnului (sinaxar)

Adormirea Maicii Domnului, este o sărbătoare foarte importantă, deoarece Maica Domnului este Cea care a fost aleasă de Dumnezeu pentru a se întrupa și a lua trup omenesc. Hristos S-a întrupat pentru a da omului posibilitatea de a se îndumnezeii după modelul pe care El ni l-a lăsat.

Maica Domnului, care este "mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii", este numită și Theotokos, adică "Născătoare de Dumnezeu". Cinstirea excepțională de care s-a bucurat încă din epoca apostolică a făcut și ca icoana sa să ocupe primul loc după cea a Mântuitorului Hristos.

Detalii Biblice despre Maica Domnului

Despre Adormirea Maicii Domnului, adică moartea și înălțarea ei cu trupul la cer, nu găsim date în Sfintele Evanghelii, ci numai în tradiția Bisericii.

Nu avem date istorice care să ne indice cât timp Maica Domnului a rămas pe pământ după Înălțarea Mântuitorului Hristos la cer, nici când, unde sau cum aceasta a murit, întrucât Evangheliile și celelalte scrieri ale Noului Testament nu ne vorbesc nimic în acest sens. Din Evanghelii știm doar că Iisus, răstignit fiind pe Cruce, și-a încredințat mama ucenicului Său iubit Ioan, "și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine" (Ioan 19, 25-27).

O altă informație ne este prezentată în Faptele Apostolilor: "Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus și cu frații Lui" (Fapte 1, 14).

Adormirea Maicii Domnului în Sfânta Tradiție

Potrivit Tradiției Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălțarea la cer a Fiului său. Aceasta, fiind martoră triumfului Domnului asupra morții și a zidirii Bisericii, și-a închis ochii și, plecând din această viață, a fost mutată alături de Fiul său în ceruri. Circumstanțele Adormirii Maicii Domnului sunt cunoscute și păstrate de Biserica Ortodoxă încă din timpurile apostolice, mărturie stând scrierile apocrife, opinia unanimă a Sfinților Părinți și credința constantă a poporului lui Dumnezeu.

Arhanghelul Gavril aduce vestea Adormirii Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului a fost vestită de Arhanghelul Gavriil, care, întinzându-i o ramură de finic, i-a grăit:

"Fiul și Domnul tău te cheamă: E ceasul venirii la Mine a Maicii Mele! Astăzi, așa cum ai umplut de bucurie pe locuitorii pământului, așa vei bucura de oștirile cerești prin urcarea ta, cea binecuvântată care ai făcut să strălucească încă și mai mult sufletele sfinților"

Sfântul Maxim Mărturisitorul în "Viata Maicii Domnului"

După ce a fost înștiințată de trecerea ei la viața veșnică, de același arhanghel care i-a vestit și zămislirea Mântuitorului în pântecele sale, Fecioara Maria i-a întărit pe cei apropiați prin cuvintele:

"Nu faceți din mutarea mea pricină de doliu, ci umpleți-vă de bucurie și mai mare. Doresc să merg la Fiul meu, Cel ce dăruiește tuturor ființa și viața. Si când mă voi duce la El, nu voi înceta să mă rog și să mijlocesc pentru voi, pentru toți creștinii și pentru lumea întreagă, ca Cel ce o judeca în milostivirea Sa, să se milostivească de toți credincioșii și să-i întărească și să-i ducă pe calea vieții, iar pe cei necredincioși să-i întoarcă și să-i facă pe toți o singură turmă a Bunului Păstor care și-a dat sufletul pentru oile Sale și le cunoaște și ai Săi îl cunosc!"

Mântuitorul a ridicat sufletul Maicii Sale la Cer

Apoi a mulțumit Domnului pentru toate, iar Mântuitorul a venit la ea împreună cu cetele îngerești și i-a zis:

"Fericită fii și să se bucure inima ta. Pentru harul care ți-a fost dat, tot sufletul care va chema numele tău cu sfințenie nu va fi lepădat, ci va afla mângâiere și milostivire în această viață și veacul viitor. Iar tu intră în sălașurile cele veșnice cu pace, bucurie ca să vezi slava mea și să te bucuri prin harul Duhului Sfânt".

După aceste cuvinte, Maica Domnului și-a dat obștescul sfârșit. Și-a încredințat sufletul Fiului ei. În icoana Adormirii Maicii Domnului, Fecioara Maria este reprezentată stând întinsă pe pat, în mijlocul Apostolilor, în vreme ce Hristos primește în brațe sufletul Maicii Sale, simbolizat printr-o figură mică de copil îmbrăcat în alb.

Apostolii sosesc pe nori la înmormântarea Fecioarei Maria

După Adormirea Maicii Domnului, apostolii, aflați în acel moment în diferite zone ale lumii pentru vestirea Evangheliei, au fost aduși pe nori pentru a fi prezenți la înmormântarea Maicii Domnului.

Trupul Maicii Domnului a fost așezat într-un sicriu de Apostoli. În timp ce era dus spre mormânt, un evreu cu numele Antonie s-a apropiat de sicriu cu gândul de a-l răsturna. Când acesta a pus mâna pe sicriu, un înger i-a tăiat amândouă mâinile "fără de veste odată cu orbirea i s-au tăiat și mâinile ce au rămas lipite de pat" (Acatistul Adormirii, condac 4). Antonie, recunoscându-și greșeala, a primit vindecare și a devenit un mărturisitor al lui Hristos.

Ridicarea trupului Maicii Domnului din Mormânt

Potrivit Tradiției, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. A cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar intrând în mormânt, l-a aflat gol. Toți cei prezenți au cunoscut că trupul ei nu mai era în mormânt, fusese ridicat la cer, locul unde se afla și sufletul ei.

Dacă după adormire sufletul ei este primit "până la tronul Lui cel împărătesc, până la Sfânta Sfintelor cea din ceruri", după cum ne spune Sfântul Ioan Damachin, la trei zile de la adormire este urcat și trupul ei la la cerurile cele mai presus de ceruri.

Sfinții Părinti spun că nu se cuvenea ca trupul ei, din care S-a întrupat Dumnezeu - Cuvântul, să rămână în mormânt și să fie dat stricăciunii. După cum trupul ei a rămas fără stricăciune, adică feciorelnic, în timpul nașterii lui Hristos din ea, tot așa a rămas trupul ei fără stricăciune întru adormirea și mutarea ei de la viața pământească la viața cerească.

În Imnele Sfântului Efrem Sirul la praznicul Adormirii Maicii Domnului, cuviosul scrie:

"Tu nu ai urcat ca Ilie la cer, tu nu ai fost numai ca Pavel răpită până la al treilea cer, ci tu ai înaintat până la tronul împărătesc al însuși Fiului tău; față către față, în bucurie cu o mare și negrăită încredere, tu stai aproape de El".

Scrierile despre Adormirea Maicii Domnului

Între cei care au vorbit despre Adormirea Maicii Domnului în primele secole creștine au fost Sfântul Dionisie Areopagitul (sec. I), Meliton de Sardes (sec. II), Sfântul Epifanie al Ciprului (sec. IV) și Sfântul Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului (sec. V), a cărui mărturisire, adresată împărătesei bizantine Pulcheria, este edificatoare:

"Deși în Sfânta Scriptură nu sunt date cu privire la împrejurările morții Maicii Domnului, noi le cunoaștem din vechea și credibila Tradiție a Bisericii și știm că, la trei zile după adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, în mormântul din Grădina Ghetsimani găsindu-se doar acoperământul ei".

Mai târziu, în secolul al XIV-lea, toate aceste informații vor fi adunate și detaliate în lucrarea Historia Ecclesiastica (Istoria Bisericii) a lui Nicephorus Callistus (1335).

O admirabilă colecție de texte cu privire la această tradiție este și lucrarea "Omilii Patristice despre Adormirea Mariei" a renumitului profesor patrolog contemporan Brian E. Daily. Aceste texte, atribuite unor Sfinți Părinți, cum ar fi: Ioan al Tesalonicului, Modest al Ierusalimului, Andrei al Cretei, Germanos al Constantinopolului, Ioan Damaschinul, Teodor Studitul, la care se pot adăuga și cele ale părinților bizantini de mai târziu – Isidor al Tesalonicului, Sfântul Grigorie Palama, Nicolae Cabasila -, fac referire la tradiția Adormirii Maicii Domnului, obsedându-se unele mici diferențe între ele doar la nivelul detaliilor. Toți acești Sfinți Părinți sunt de acord în unanimitate ca mormântul Maicii Domnului din Grădina Ghetsimani, unde Fecioara Maria a fost înmormântată de Sfinții Apostoli, a fost găsit gol la trei zile după îngropare.

Surse: Crestin Ortodox - Link 1, Link 2, Link 3.

Floare 02 Bun

Prăznuirea Adormirii Maicii Domnului

Postul Adormirea Maicii Domnului

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este precedată de 14 zile de post strict, cu dezlegare la untdelemn și vin sâmbăta și duminica, cu excepția Schimbării la Față (6 august), când este dezlegare la pește, indiferent în ce zi ar cădea. În zilele de peste săptămână din post, se slujește ori Paraclisul Mare al Maicii Domnului ori Al doilea paraclis al Maicii Domnului. Dacă ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului cade miercuri sau vineri, este dezlegare la pește.

Slujbele prăznuirii

Maica Domnului este singura persoană dintre sfinții Bisericii Ortodoxe care are o rânduială liturgică a punerii în mormânt, asemănătoare cu cea a Mântuitorului.

La Vecernie - Prohodul Maicii Domnului

În seara sărbătorii se slujește o Vecernie care cuprinde trei citiri din Vechiul Testament care au înțelesul în Noul Testament: În Facerea 28,10-17, Scara lui Iacov care unește cerul cu pământul, simbolizează unirea lui Dumnezeu cu omul, unire realizată pe deplin și perfect în Maria Născătoarea (Purtătoarea) de Dumnezeu. "Ce minunat este acest loc! Aceasta este casa lui Dumnezeu și poarta raiului!" În Ezechiel 43,27-44,4 este descrisă viziunea cu Templul cu ușa spre Răsărit, întotdeauna închisă și plină de slava lui Dumnezeu, care o simbolizează pe Maica Domnului. Pentru textul din Proverbe 9,1-11, Maria este cu "casa" pe care Înțelepciunea Divină și-a zidit-o sieși.

La slujba de înainteprăznuire se cântă și Prohodul Maicii Domnului, o cântare special alcătuită pentru noaptea dinaintea praznicului, construită după modelul Prohodului Domnului și pusă pe linia melodică a celor trei stări ale acestuia. Epitaful Maicii Domnului este purtat în procesiune împrejurul locașului de cult, precum este purtat cel al Mântuitorului în Vinerea Mare. Această rânduială nu are menirea de a pune un semn de egalitate între ea și Hristos, ci de a arăta înrudirea cu Fiul ei.

La Utrenia și Liturghia praznicului de Adormirea Maicii Domnului

Atunci când se slujește Utrenia, în dimineața sărbătorii, se citește din Luca 1,39-49, 56. Acest text este citit la toate sărbătorile Maicii Domnului și conține Spusele Maicii Domnului: "Și a zis Maria: Mărește sufletul meu pe Domnul. Și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile…" În unele bisericii există obiceiul de a se binecuvânta flori în ziua acestei sărbători, dar înainte de Sfânta Liturghie.

La Liturghie, se citește din Apostol de la Filipeni 2,5-11, unde se vorbește despre "Gândul acesta să fie în voi care era și în Hristos Iisus, care Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce. Pentru aceea, și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de dedesubt. Și să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl."

Citirea din Sfânta Evanghelie este luată din Luca 10,38-42 și 11,27-28, citite împreună. Și aceste texte sunt citite întotdeauna la sărbătorile închinate Maicii Domnului. În acest text, Domnul spune, "binecuvântați sunt aceia care aud cuvântul Domnului și îl păzesc!"

La praznicul Sfintei Marii cântăm: "Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre".

Praznicul Adormirii Maicii Domnului în România

Praznicul de Adormirea Maicii Domnului este unul din cele mai îndrăgite sărbători pentru credincioșii ortodocși români, mai ales datorită evlaviei deosebite a românilor față de Născătoarea de Dumnezeu. Un foarte mare număr de biserici și de mănăstiri poartă acest hram. În multe locuri, cu această ocazie se organizează pelerinaje la mănăstirile care își sărbătoresc astfel ocrotitoarea. Sate și comunități întregi vin împreună în aceste pelerinaje.

Credincioșii vin încă din preziua Praznicului, în 14 septembrie și participă la slujbe, care în multe locuri au un fast deosebit. Astfel, slujba Vecerniei se prelungește cu o Priveghere care în unele locuri durează până foarte târziu în noapte sau chiar toată noaptea.

În pauzele dintre slujbe, credincioșii cântă, în unele locuri, și alte cântări (extra-liturgice) închinate Maicii Domnului (pricesne), care exprimă grija Născătoarei de Dumnezeu pentru oameni, precum și afecțiunea profundă a credincioșilor față de Cea pe care o numesc Măicuța Domnului. În afara slujbelor, în ziua praznicului se organizează în multe locuri, pe lângă mănăstiri sau și în orașe, târguri și serbări populare.

Cel mai cunoscut pelerinaj de Adormirea Maicii Domnului este, în România, cel de la Mănăstirea Nicula, din județul Cluj, păstrătoarea unei cunoscute Icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pictată în anul 1681 de preotul român Luca din Iclod. Aici credincioșii se adună cu sutele de mii, din întreaga țară, atât ortodocși, cât și greco-catolici. Foarte mulți, în semn de evlavie față de Maica Domnului, al cărei ajutor îl cer și îl primesc, fac, la vremea praznicului, înconjurul bisericii (o dată sau de trei ori) în genunchi, așteptând apoi cu răbdare ore și chiar zile la rând pentru a ajunge să se închine Icoanei Maicii Domnului.

În calendarul popular, de Sfânta Maria Mare se marchează trecerea de la vară la toamnă, iar marinarii sărbătoresc de ziua ocrotitoarei lor, Ziua Marinei.

Din anul 2009, ziua de 15 august a devenit sărbătoare legală și zi nelucrătoare în România, la fel ca și în alte zece țări europene – Franța, Belgia, Spania, Italia, Grecia, Luxemburg, Austria, Polonia, Portugalia sau în unele landuri din Germania.

De praznicul Adormirii Maicii Domnului se pomenesc cei adormiți purtători ai numelui Sfintei Fecioare

Adormirea Maicii Domnului în învățătura Ortodoxa și cea Romano-Catolică

Sărbătoarea ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului este foarte apropiată de ceea ce romano-catolicii numesc Ridicarea la cer a Fericitei Fecioare Maria.

Biserica Ortodoxă însă învață că Fecioara Maria s-a născut cu păcatul strămoșesc și a primit iertare de acest păcat în momentul în care a acceptat să-L nască pe Hristos.

Biserica Romano Catolică vorbește de Imaculata Concepție, o dogma primită de catolicism în anul 1854, prin care afirmă că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoșesc. Biserica Ortodoxă nu a acceptat această învățătură, motivând că dacă Fecioara s-ar fi născut fără acest păcat, firea ei ar fi fost alta decât cea a tuturor oamenilor. Iar dacă ea ar fi dăruit Cuvântului o altă fire decât cea pe care noi o avem, firea umană a lui Hristos nu ar mai fi transmis nimic firii noastre. Împotriva unei învățături de acest gen, Sfinții Părinți au afirmat că Hristos a mântuit ceea ce a asumat, iar ceea ce nu este asumat nu este mântuit.

Biserica Romano Catolică, afirmând că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoșesc, ne face să credem că învierea și înălțarea sa la cer se datorează meritelor sale și nu deplinei uniri cu Hristos. Ortodoxia învață că această mutare sau ridicare, este un act al Fiului. Ea nu a mai așteptat învierea obștească, pentru că însăși Viața S-a sălășluit în ea. Dar Maica Domnului a murit în virtutea legii omenești și s-a înălțat prin Hristos. Ea "este făptura în care Dumnezeu este de pe acum totul în toate", după cum spune părintele Stăniloae.

Floare 02 Bun

Istoria sărbătorii de Adormirea Maicii Domnului

Mărturii despre existența acestei sărbători, cunoscută în popor și sub denumirea de Uspenia (termen slav) sau Sfânta Marie Mare, avem începând cu secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se dezvolte foarte mult. Însă, cinstirea Maicii Domnului este prezentă înainte de această perioadă. De exemplu, unul din cele mai timpurii texte păstrate ale Liturghiei, versiunea egipteană a Liturghiei Sfântului Vasile, cuprinde următoarele: "Adu-Ți aminte, Doamne, de părinții noștri … mai ales totdeauna de sfânta și slăvita Maria, Maica lui Dumnezeu, și pentru rugăciunile ei miluiește-ne…".

Locul de origine al sărbătorii Sfintei Marii este Ierusalimul, orașul în care se păstrează mormântul Maicii Domnului, în apropierea Grădinii Ghetsimani.

În Apus, Adormirea Maicii Domnului este menționată pentru prima dată în secolul al VI lea, la Sfântul Grigorie, Episcopul de Tours († 593). Generalizarea praznicului Adormirii Maicii Domnului se va face în Apus de către Papa Teodor I (642-649), în vreme ce în Răsărit acest lucru se petrece mai devreme, în timpul împăratului bizantin Mauriciu (528-603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani.

Floare 02 Bun

Semnificația Adormirii Maicii Domnului

Prin moarte, sufletul se desparte de trup. Din acest motiv, toți cei care au devenit moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu se bucură doar cu sufletul. Bucuria lor va fi deplină numai după învierea de obște. Maica Domnului, datorită Fiului ei, nu trebuie să mai aștepte învierea morților pentru a se bucura și cu trupul. După cum mormântul Domnului a rămas gol, tot astfel rămâne și mormântul Maicii Sale. Acestea fac mărturie și nădejde pentru noi, vestindu-ne că și mormintele noastre vor rămâne goale, că nu vor fi locuri de veci. Ridicarea trupului Sfintei Fecioare în slava cerească adeverește faptul că omul, suflet și trup, poate fi transfigurat și mântuit, că se poate împărtăși de slava cerească.

Cuvântul "Adormire" traduce grecescul Koimisis, care înseamnă adormirea întru moarte (de aici vine și cuvântul cimitir). Biserica Romano-Catolică preferă să numească acest eveniment ridicare la cer (latină assumptio, literal "primire" [în cer]) întrucât, ținând seama de dispariția trupului Maicii Domnului din mormânt, consideră că Ea a fost înălțată cu trupul la Cer.

Adormirea Maicii Domnului și ridicarea cu trupul la cer reprezintă ultima taină din lucrarea mântuirii oamenilor. După Învierea lui Hristos, Înălțarea Sa la ceruri și Pogorârea Duhului Sfânt, Adormirea Maicii Domnului încheie lucrarea mântuirii săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos.

Dacă sărbătoarea cea mai mare a Domnului nostru Iisus Hristos este Paștele, sărbătoarea Morții și Învierii Sale răscumpărătoare, atunci cea mai mare sărbătoare închinată Maicii Sale este de asemenea asociată cu moartea și mutarea sa cu trupul la cer. Adormirea Maicii Domnului este ultimul mare praznic din anul Bisericesc, rânduit simetric cu sărbătoarea Nașterii sale (8 septembrie) și ultimul act din ciclul Întrupării.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Maria - Marian

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Maicii Domnului!

Maria - Cel mai îndrăgit și utilizat nume de origine biblică, Maria a rămas în istorie precum simbolul purității, fiind numele purtat de cea care l-a adus pe lume pe Iisus, fiul lui Dumnezeu.

Totuși, semnificația lui este relativ controversată: în primul rând există o accepțiune egipteană care spune că numele Maria provine de la termenul "mry" sau "mr" ce se traduce "iubit", "iubire".

În latină, se consideră că Maria înseamnă "stea de mare" (compus din "mar" – "picătură" și "-yam" – "mare", în textele latine a apărut sintagma "stilla maris" – "stea de mare", o metaforă folosită de multe ori pentru descrierea Maicii Domnului), iar în onomastica evreiască se definește prin sintagma "mare a amărăciunilor".

În ebraică, numele Maria are o altă semnificație, aceea de "copil dorit". Tot în ebraică a fost perceput ca provenind de la cuvântul "mar" – "domn", "stăpân".

Derivate ale numelui Maria - Marian

Anamaria, Mari, Meri, Mărioara, Măriuța, Marița, Mariana, Marilena, Marina, Marinela, Marieta, Marica, Marița, Marusia, Măriuca, Maricica, Mia, Maia, Mița, Mimi, Mioara, Marian, Marin, Marinus, Marinică.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Maria?

Conform calendarului ortodox, cei peste 2.2 milioane de români care poartă numele Maicii Domnului își pot serba ziua de nume în date de pe data de 8 septembrie când este prăznuită Nașterea Macii Domnului sau pe data de 15 august când este serbată Adormirea Maicii Domnului.

Floare 02 Bun

Icoana Adormirii Maicii Domnului

Reprezentările Maicii Domnului se disting de cele ale tuturor celorlalte categorii de sfinți atât prin diversitatea tipurilor iconografice, cât și prin evlavia cu care sunt cinstite de către credincioși. De asemenea semnificativ este locul pe care acestea îl ocupă în cadrul programului iconografic al bisericilor ortodoxe: bolta altarului și icoana din partea stângă a ușilor împărătești.

Conform Tradiției Bisericii Ortodoxe, icoana Maicii Domnului, ca și cea a Mântuitorului Hristos, are o origine apostolică. Sfântului Apostol Luca i se atribuie zugrăvirea primelor trei icoane ale Preasfintei Fecioare, care deși nu s-au păstrat până azi, au determinat formarea a trei tipuri iconografice majore, prezente până azi în iconografia ortodoxă:

  • Eleusa (Miluitoarea);
  • Hodighitria (Povățuitoarea);
  • Oranta (Rugătoarea).

Această tradiție este consemnată întâia oară de istoricul bizantin Teodor Citețul (secolul VI), care afirmă că icoana Hodighitriei zugrăvită de Sfântul Apostol Luca a fost trimisă din Ierusalim de către împărăteasa Eudoxia, soția împăratului Teodosie II, surorii acestuia, Pulheria, care a așezat-o în ctitoria sa din Constantinopol dedicată acestei icoane. Ulterior, icoana este menționată și de către Sfântul Andrei Criteanul (secolul VIII), Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului (secolul VIII) și de către Epistola celor trei patriarhi către împăratul Teofil (secolul IX). De asemenea, o serie de texte liturgice fac referire la o asemenea tradiție, afirmând că icoana zugrăvită de Sfântul Luca a fost prezentată Maicii Domnului, care a binecuvântat lucrarea Apostolului, spunând: "Harul și puterile mele să fie cu acest chip“.

Tradiția Bisericii menționează și anumite icoane nefăcute de mână ale Născătoarei de Dumnezeu, dintre care cea mai cunoscută este cea întipărită în mod miraculos pe una dintre coloanele bisericii construite în Lidda (lângă Ierusalim) de Sfinții Apostoli Petru și Ioan, icoană sărbătorită pe 12 martie. Minunea este menționată de către Sfântul Andrei Criteanul, Gheorghe Monahul (secolul IX) și de către Epistola celor trei patriarhi către împăratul Teofil.

Cele mai vechi reprezentări păstrate ale Maicii Domnului sunt câteva fresce din catacombele Romei, din secolele II-III, înfățișând Bunavestire (catacomba Priscillei), închinarea magilor (catacomba Priscilei, a Domitillei, a lui Calist etc.) și pe Fecioara cu Pruncul în brațe (catacomba Domitillei).

Mozaic din Biserica Mântuitorului, Chora - Constantinopol, sec. XIV

Adormirea Maicii Domnului - Mănăstirea Chora - Istambul -15 august
Adormirea Maicii Domnului - Mănăstirea Chora - Istambul

Într-o casă, în centrul icoanei, Maica Domnului este întinsă pe un pat, cu mâinile încrucișate pe piept, fără suflare. De o parte și de alta a patului sunt două sfeșnice cu lumânări aprinse. La picioarele Născătoarei de Dumnezeu este reprezentat Sfântul Apostol Petru, tămâind cu cădelnița, iar la capul ei sunt reprezentați Apostolul Pavel și Sfântul Ioan Teologul, îmbrățișând-o. Mai sunt reprezentați, de jur împrejur, toți apostolii, despre care se știe că au fost prezenți la adormirea Maicii Domnului, precum și unii sfinți ierarhi precum Dionisie Areopagitul, Ierotei și Timotei I al Tomisului, care țin în mâini Evanghelii și femei plângând.

Tot în centrul imaginii, cumva deasupra Maicii Domnului este reprezentat Domnul Iisus Hristos, îmbrăcat în haine albe, într-o mandorlă (cearcăn) de lumină, simbol al slavei Lui dumnezeiești. El ține în brațe sufletul Maicii Domnului, reprezentat ca un prunc înfășat (uneori este redat printr-o reprezentare mai mică a Maicii Domnului). Hristos este înconjurat de o mulțime de îngeri.

Undeva mai "în spate", sunt reprezentați iarăși Sfinții Apostoli, care sunt aduși, purtați prin văzduh, pentru a fi de față la Adormirea Maicii Domnului, "de la marginile lumii", după cum spune tradiția.

În dreapta casei este reprezentat Sfântul Ioan Damaschin, purtând în mâini o hârtie în care este scris: "După vrednicie, ca pe un suflet, te-a primit pe tine cerul". Iar în stânga casei apare Sfântul Cosma Melodul care poartă și el în mână o hârtie pe care este scris: "Femeie muritoare, pe tine, cea mai presus de fire a lui Dumnezeu Maică știindu-te…".

Alte detalii care pot fi întâlnite în icoana de la Adormirea Maicii Domnului

Frecvent, în această icoană mai este ilustrată întâmplarea cu Antonie, care a încercat să răstoarne patul în care ședea Maica Domnului. În icoană, este adesea reprezentat, uneori în genunchi, în fața patului în care ședea Maica Domnului, cu mâinile tăiate care încă atârnă de pat, iar în fața lui este reprezentat îngerul cu sabia ridicată.

Icoana de la Adormirea Maicii Domnului ne descoperă că Mântuitorul ia la ceruri sufletul Maicii Sale, simbolizat de un prunc înfășat în scutece albe. Dacă în icoane Maica Domnului ține pruncul pe brațul stâng, iar cu brațul drept îl arată lumii, în icoana Adormirii Maicii Domnului imaginea este inversată, Hristos ține sufletul ei pe brațul stâng și o arată îngerilor.

Semnificația teologică a icoanei

În viziunea iconografică ortodoxă, icoana praznicului Adormirii Maicii Domnului este orientată în jurul caracterului muritor al Născătoarei de Dumnezeu, al umanității ei depline. Prezența lui Hristos aici atestă atât faptul că Maica Domnului avea și ea nevoie de mântuire, ca și ceilalți oameni, cât și faptul că preaslăvirea Născătoarei de Dumnezeu se face numai prin raportarea la Fiul ei.

Prezența tuturor Apostolilor la adormirea Maicii Domnului arată cinstirea ei deosebită atât de către Domnul, cât și de către întreaga Biserică, reprezentată și prin grupul de femei care apar în icoană. Cerul și pământul se întâlnesc, o dată în plus, mărturisind preaslăvirea celei care își încredința sufletul în mâinile Fiului ei.

Faptul că icoana și întreg praznicul sunt orientate în jurul Adormirii, iar nu în jurul "mutării" Maicii Domnului cu trupul la Cer arată faptul că, dacă întreaga Biserică a fost de față la moartea ei, momentul mutării ei și cu trupul la Cer rămâne o taină.

Chipul Maicii Domnului

Trăsăturile fizice ale Născătoarei de Dumnezeu au fost transmise de-a lungul timpului atât prin intermediul reprezentărilor iconografice, cât și cu ajutorul unor mărturii scrise, de dată târzie însă. Cea mai cunoscută descriere a chipului său îi aparține istoricului bizantin Nichifor Calist (secolul XIV), fiind ulterior preluată și de către Erminia picturii bizantine a lui Dionisie din Furna:

"Iar Preasfânta de Dumnezeu Născătoare a fost cu statura mijlocie, deși unii zic a fi fost de trei coți. Fața o avea nici rotundă, nici ascuțită, dar întrucâtva prelungă; chipul îi era de culoarea grâului, cu părul ascuns gălbui; cu ochii vioi și curați având în ei vederi (pupile) gălbui tocmai de culoarea olivelor (măslinelor), cu sprâncenele încovoiate, lungi și puțin negre; nasul ceva cam lung, cu nările mijlocii, iar buzele trandafirii; cu mâinile lungărețe și cu degetele asemenea".

Una dintre cele mai neobișnuite tipuri iconografice ale Maicii Domnului este cel numit Triherusa, "Cea cu trei mâini“, deoarece în partea inferioară a icoanei, sub mâna dreaptă a Maicii Domnului, care susține Pruncul, se află aplicată o a treia mână. Originalul care a determinat apariția acestui tip iconografic se află la mănăstirea athonită Hilandar. Istoria acestei icoane începe, conform tradiției, în secolul VIII, în Damascul Siriei și este legată de Sfântul Ioan Damaschin și de lupta sa pentru apărarea cultului sfintelor icoane. Fiind ia acea vreme mare demnitar la curtea califului al-Walid I, el ar fi fost victima unei calomnii perfide puse la cale de împăratul bizantin Leon III Isaurul, care a declanșat lupta împotriva sfintelor icoane. Acuzat că ar fi pregătit un complot împotriva califului, Sfântului i s-a tăiat mâna dreaptă, pe care cerând-o înapoi, a așezat-o la locul ei, petrecând toată noaptea în rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului și cerând de la ea tămăduire. În vis a văzut-o pe aceasta venind spre el și vindecându-i mâna amputată, cerându-i în schimb să scrie în continuare despre sfintele icoane. Trezindu-se dimineața, Sfântul Ioan și-a găsit mâna lipită la locul ei și drept ofrandă a lipit icoanei o a treia mână, replica în argint a propriei sale mâini.

Apoi retrăgându-se ca monah în Palestina, la lavra Sfântul Sava cel Sfințit, a luat cu sine și icoana făcătoare de minuni Triherusa. Trecând mult timp, în 1217 a venit în lavră, ca pelerin, Sfântul Sava de la Hilandar, care a primit în dar de la monahii de aici, printre altele, și faimoasa icoană. După o scurtă ședere la Hilandar, el a fost ales arhiepiscop al Serbiei, în 1219 și a părăsit definitiv Sfântul Munte. Icoana a rămas până în 1347 la Hilandar, când a fost oferită ca binecuvântare pelerinului sârb Kralis Dușan, de la care a ajuns în condiții necunoscute la mănăstirea Studenita în Serbia. La începutul secolului XV, Serbia fiind cucerită de turcii otomani, părinții mănăstirii, vrând să salveze icoana, au așezat-o în spatele unui catâr, pe care l-au lăsat să plece pe calea rânduită de Maica Domnului. Acesta, străbătând Serbia și Macedonia, a ajuns la Sfântul Munte, oprindu-se în apropierea mănăstirii Hilandar, unde a murit pe loc. Icoana a fost purtată în procesiune solemnă în mănăstire, unde a rămas până astăzi. De-a lungul vremii peste icoană a fost aplicată o ferecătură de aur, ce poartă circa 5000 de pietre prețioase, oferite ca ofrande de credincioșii ce au beneficiat de minunile săvârșite prin intermediul acestei renumite icoane.

Floare 02 Bun

Rugăciune către Adormirea Maicii Domnului

În fața icoanei Maicii Domnului ne rugăm cu credință și cu umilință, zicând: Împărăteasa mea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor întristați și acoperământul celor necăjiți, vezi nevoia mea și necazul meu; ajută-mă ca pe un neputincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi, dezleagă-l precum vrei, că n-am ajutor afară de tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Adormirea Maicii Domnului, glasul 1

Întru naștere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre.

Condac - Adormirea Maicii Domnului, glasul al 2-lea

Pe Născătoarea de Dumnezeu ceea ce este în rugăciuni și în folosințe neadormită, nădejdea cea neschimbată, mormântul și moartea nu au ținut-o. Căci că pe Maica Vieții, la viață a mutat-o Cel ce S-a sălășluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.

Floare 02 Bun

Adormirea Maicii Domnului (Viețile Sfinților)

Dupa savarsirea tuturor tainelor mantuirii noastre și dupa Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos la ceruri, Preacurata și Preabinecuvantata Fecioara Maria, Maica Lui și Mijlocitoarea mantuirii noastre, vietuia in Biserica crestina, care incepuse a-și raspandi numele prin toata lumea, veselindu-se pentru slava Fiului și Dumnezeului sau. Caci, prin implinirea cuvintelor sale, ceea ce se vedea inca din zilele vietii sale avea sa fie fericita de toate neamurile; pentru ca Iisus Hristos fiind slavit pretutindeni, era fericita și Preacurata Maica lui Dumnezeu pe pamantul celor vii. Si s-a apropiat de preacinstita și preaslavita ei adormire, fiind plina de zile; deci, dorea ca sa iasa din trup și sa se duca la Dumnezeu, pentru ca era cuprinsa de necurmata și necontenita dumnezeiasca dorinta, ca sa vada preadulcea și preadorita fata a Fiului sau, Care sade in ceruri de-a dreapta Tatalui. Arzand catre Dansul mai mult decat serafimii, prin vapaia dragostei, multe lacrimi izvorau din ochii sai cei preasfinti. Ea seruga Domnului cu caldura, ca sa o ia și pe ea la Dansul din valea aceasta a plangerii, și s-o duca in bucuriile cele de sus și nesfirsite.

Deci, vietuind in casa Sfantului Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, iesea adeseori la Muntele Maslinilor, de unde Fiul ei, Iisus Hristos Domnul, S-a inaltat la ceruri, și acolo isi facea rugaciunile sale cu dinadinsul. Odata, rugandu-se ea cu caldura pentru a sa dezlegare din trup și trecerea mai iute catre Hristos Dumnezeu, i-a stat inainte Sfantul Arhanghel Gavriil, care i-a fost ei din pruncie slujitor și hranitor intru Sfanta Sfintelor, binevestitor al intruparii lui Dumnezeu și nedepartat pazitor intru toate zilele vietii sale. Acela cu prealuminoasa fata, aducandu-i de la Domnul cuvinte facatoare de bucurie, i-a vestit ei mutarea, care degraba avea sa fie dupa trei zile.

Deci, vestind arhanghelul Preacuratei Fecioare ceasul mortii, ii zicea sa nu se tulbure de aceasta, ci sa primeasca cu veselie cuvantul, de vreme ce viata aceasta trece, ca sa petreaca in veci cu Cel fara de moarte, cu Imparatul slavei, Fiul ei și Dumnezeul nostru, cu arhanghelii și ingerii, cu Heruvimii și Serafimii, cu toate cetele ceresti și cu sufletele dreptilor. Caci Hristos o asteapta pe ea intru Imparatia cea de sus, ca sa petreaca și sa imparateasca cu Dansul in vecii cei fara de sfirsit. Iar moartea cea trupeasca nu va stapani peste dansa, precum n-a stapanit nici cea sufleteasca; semnul ei de dantuire asupra mortii, va fi acesta: printr-un somn de putina moarte adormind, dintr-acela degrab se va destepta ca dintr-un somn și, scuturand de la ochi stricaciunea mormantului ca pe o dormitare de somn, va vedea viata cea fara de moarte și slava, in lumina fetei Domnului, intru care, dantuind, cu glas de bucurie va trece in veacul acesta.

Deci, binevestitorul i-a dat un dar din rai, care era o stalpare dintr-un copac de finic, stralucind cu lumina darului ceresc, ca ea sa fie dusa inaintea patului, cand preacinstitul și preacuratul ei trup va fi petrecut spre ingropare. O, de cata mare și negraita bucurie și veselie s-a umplut preabinecuvantata Fecioara, pentru ca ce putea sa-i fie ei mai de bucurie și mai dulce, decat ca sa petreaca in ceruri, cu Fiul și Dumnezeul sau și sa se indulceasca totdeauna de vederea fetei lui celei preaiubite? Apoi, inchinandu-se pana la pamant, a dat multumire Stapanului sau, zicand: "N-as fi fost vrednica, Stapane, sa Te primesc pe Tine in pantecele meu, daca Tu singur nu m-ai fi miluit pe mine, roaba Ta, insa am pazit vistieria Ta cea incredintata mie; pentru aceea ma rog Tie, Imparate al slavei, sa nu ma vatame pe mine stapanirea gheenei, pentru ca daca cerurile și ingerii in toate zilele se cutremura inaintea Ta, cu atit mai vartos omul cel zidit din pamant, nici un bine avand, fara numai cat va primi dintru a Ta bunatate; pentru ca Tu esti Domnul și Dumnezeul cel vesnic binecuvantat".

Deci, Preacurata Stapana dorea sa vada pe Sfintii Apostoli cei risipiti prin toata lumea și sa nu vada pe stapanul intunericului și infricosarile lui in ceasul iesirii sale. De aceasta se ruga ea Domnului, ca Insusi Fiul ei, impreuna cu sfintii Sai ingeri venind, sa-i primeasca sufletul in sfintele sale maini, precum i s-a fagaduit aceasta de mai inainte. Deci, dupa ce Stapana noastra și-a facut in Muntele Eleonului rugaciunile și multumirile, și-a plecat la pamant cinstitii sai genunchi inaintea lui Dumnezeu, Facatorul sau, atunci un semn de minune s-a facut acolo: copacii maslinilor celor neinsufletiti isi plecau varfurile lor in jos, inchinandu-se impreuna cu dansa, și astfel isi aratau slujirea lor cea cu cuviinta de rob. Prin aceasta cinsteau pe Maica lui Dumnezeu și de cate ori dansa se inchina la pamant și se scula de la inchinaciune, de atitea ori și copacii aceia se aplecau și se ridicau, inchinandu-se.

Dupa rugaciune, Preacurata Fecioara intorcandu-se acasa, indata s-au cutremurat toate de dumnezeiestile puteri care nevazut o inconjurau pe dansa și de slava cea preasfanta cu care era stralucita Maica lui Dumnezeu. Pentru ca fata ei cea preacinstita, care stralucea de-a pururea cu darul mai mult decat fata lui Moise, care altadata a grait cu Dumnezeu in Sinai, s-a luminat atunci mai mult cu nespusa slava; deci, Preacurata a inceput a-și pregati cele pentru ducerea ei. La inceput a spus aceasta lui Ioan, fiul cel incredintat de Hristos, și i-a aratat stalparea cea luminoasa, care de la inger i se daduse, poruncindu-i lui s-o duca inaintea patului ei. Dupa aceea a spus de plecarea ei degrab și celorlalti slujitori ai casei ei. Ea a poruncit ca sa impodobeasca camara și patul, sa o tamaieze bine, sa puna multe lumanari, sa le aprinda și sa gateasca toate cele trebuincioase pentru ingropare. Deci, Ioan indata a trimis la Sfantul Iacov, ruda Domnului, intaiul ierarh al Ierusa-limului și tuturor neamurilor și vecinilor, spunandu-le de moartea cea apropiata a Maicii lui Dumnezeu și le-a aratat și ziua mortii. Sfantul Ioan a trimis nu numai tuturor credinciosilor din Ierusalim, dar și prin cetatile și satele ce erau primprejur. Astfel s-au adunat cu el toate rudeniile de pretutindeni, precum și o multime de credinciosi.

Preasfanta Fecioara a spus tuturor la aratare toate cuvintele cele ce i le-a zis ingerul despre mutarea sa la cer și, ca incredintare a celor graite, le-a aratat stalparea cea de finic, ce i-o adusese ingerul Gavriil și care stralucea ca o raza cu lumina cerestii slave. Deci, toti cei ce se adunasera la Preacurata Maica Domnului, auzind de acest sfirsit din preasfanta ei gura, plangeau; iar din aceasta pricina casa se umplea de plansete și tanguiri și o rugau pe Stapana cea milostiva, ca pe o Maica a tuturor, sa nu-i lase pe ei sarmani. Insa ea le poruncea sa nu planga, ci sa se bucure pentru moartea ei ca, stand mai aproape și inaintea scaunului lui Dumnezeu, privind fata catre fata pe Fiul și Dumnezeul Sau și vorbind gura catre gura, atunci va putea cu mai multa inlesnire ca sa se roage și sa milostiveasca bunatatea Lui. Ea ii incredinta pe cei ce plangeau ca, dupa mutarea sa, nu-i va lasa sarmani; dar nu numai pe aceia, ci pe toata lumea o va cerceta, o va privi și va ajuta celor din primejdii. Cu aceste cuvinte mangaietoare, pe care le graia catre cei ce stateau de fata și plangeau, ridica mahnirea din inimile lor și le potolea tanguirea cea cu lacrimi. Ea a poruncit ca cele doua haine ale ei sa le dea la doua vaduve sarace, care ii slujeau cu dragoste sarguitoare și hrana lor o aveau de la dansa. Asemenea a poruncit și pentru cinstitul ei trup, sa se ingroape in satul Ghetsimani de langa Muntele Eleon, care nu este departe de cetatea Ierusalimului, pentru ca acolo, in valea lui Iosafat, era mormantul sfintilor și dreptilor ei parinti, Ioachim și Ana, și a Sfantului și Dreptului Iosif, logodnicul sau; adica intre Ierusalim și Muntele Eleonului se aflau mormintele oamenilor saraci din toata cetatea.

Aceasta poruncindu-le și asezandu-le ea, s-a facut deodata un zgomot foarte mare, ca de tunet, și multime de nori a inconjurat casa aceea; caci cu dumnezeiasca porunca, sfintii ingeri, luind pe Sfintii Apostoli de la marginile lumii, i-au adus pe nori in Ierusalim, și i-au pus la Sion inaintea usilor casei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Vazandu-se unul pe altul, se bucurau și se intrebau care este pricina pentru care i-a adunat Domnul. Iesind la ei Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, i-a sarutat cu bucurie și cu lacrimi, spunandu-le ca s-a apropiat vremea ducerii de la cele pamantesti a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Atunci au inteles Sfintii Apostoli ca pentru aceea i-a adunat Domnul din toata lumea, ca sa fie de fata la fericitul sfirsit al Preacuratei Maicii Lui, și ca sa-i ingroape cu cinste sfantul ei trup; deci, s-au umplut de multa jale pentru moartea ei. Intrand in casa, au vazut pe Maica lui Dumnezeu sezand pe pat, plina de duhovniceasca veselie. Inchinandu-se, i-au zis: "Binecuvantata esti Tu de Domnul, cel ce a facut cerul și pamantul!" Iar Preacurata a zis catre ei: "Pace voua, fratilor alesi de Domnul!" Si i-a intrebat: "Cum ati venit aici?" Iar ei au spus ca fiecare din ei, prin Duhul puterii lui Dumnezeu, din partile unde propovaduiau, au fost rapiti de nori și adusi.

Atunci Preasfanta Fecioara a preamarit pe Dumnezeu ca i-a implinit dorinta inimii sale, ascultandu-i rugaciunea; pentru ca dorea ca la sfirsitul ei sa vada pe Sfintii Apostoli. Si a zis catre ei: "Domnul v-a adus pe voi aici spre mangaierea sufletului meu, care se va desparti de trup, precum cere datoria firii omenesti. Acum s-a apropiat vremea cea hotarata de Ziditorul meu!" Iar ei au zis catre dansa cu jale: "Stapana, vazandu-te pe tine petrecand in lume, ne mangaiem ca de Insusi Stapanul și Invatatorul nostru, iar acum vom suferi jalea și intristarea inimilor noastre, lipsindu-ne de petre-cerea ta pe pamant impreuna cu noi. Dar, de vreme ce cu vointa Celui nascut din tine, te muti la cele mai presus de lume, de aceea ne bucuram de sfatul lui Dumnezeu cel randuit pentru tine; insa patimim durere pentru saracirea noastra, ca de acum nu te vom mai vedea aici pe tine, Maica și mangaietoarea noastra!"

Graind Sfintii Apostoli acestea, se udau cu lacrimi. Atunci ea a zis catre ei: "O, prieteni și ucenici ai lui Hristos, nu plangeti! Nu amestecati bucuria mea cu intristarea voastra, ci bucurati-va impreuna cu mine, ca ma duc la Fiul și Dumnezeul meu; iar voi sa ingropati trupul meu, cum il voi infrumuseta pe pat, ducandu-l in Ghetsimani. Dupa aceea sa va intoarceti iar la slujba cuvantului care va este inainte; iar pe mine, dupa ducerea mea de la voi, de va voi Dumnezeu, puteti sa ma vedeti!" Astfel vorbind dumnezeiasca Maica cu Sfintii Apostoli, a sosit și dumnezeiescul Apostol Pavel, vasul cel ales, care, cazand la picioarele Maicii lui Dumnezeu, i s-a inchinat și, deschizandu-și gura, a fericit-o, zicand: "Bucura-te, Maica vietii și luminarea propovaduirii mele, cu toate ca nu m-am indulcit cu vederea fetei lui Hristos, Domnul meu, mai inainte de inaltarea Lui la cer; insa, vazandu-te acum pe tine, cred ca-L vad pe Dansul".

Cu Sfantul Pavel erau și urmatorii lui, Dionisie Areopagitul, Ierotei cel minunat și Timotei, asemenea și ceilalti apostoli din cei 70, aducandu-i Sfantul Duh pe toti, ca toti sa se invredniceasca de binecuvantarea Preasfintei Fecioare Maria și sa se randuiasca ingroparea cea cuviincioasa a Maicii Domnului. Deci, ea pe fiecare il chema la sine pe nume și-i binecuvanta și le fericea credinta și ostenelile lor cele suferite intru buna-vestire a lui Hristos, dorin-du-le fiecaruia fericirea vesnica, pentru starea impreuna a toata lumea, și facea rugaciuni catre Dumnezeu pentru viata cu pace.

Sosind ziua a cincisprezecea a lunii August, și venind acel ceas asteptat și binecuvantat, care era ales pentru mutarea Prea-sfintei Nascatoare de Dumnezeu, ea voia sa se savarseasca. Deci, fiind multe lumanari aprinse și facandu-se de Sfintii Apostoli doxologia lui Dumnezeu, preanevinovata Fecioara zacea cu cinste pe patul cel impodobit, care se pregatise catre fericita plecare, asteptand venirea la dansa a Fiului și Domnului ei Cel preadorit. Apoi, deodata a stralucit in casa o lumina a dumnezeiestii slave. De acea stralucire lumanarile s-au intunecat, și, la citi s-a descoperit vedenia aceea, s-au spaimantat toti; iar acoperamantul casei se vedea deschis, și slava Domnului venea din cer. Atunci, iata, Hristos, Imparatul slavei, cu arhanghelii și cu ingerii, cu toate cerestile puteri, și cu sufletele dreptilor și sfintilor stramosi și prooroci, au vestit Preasfintei Fecioare Maria mai-nainte, ca Hristos se apropia catre Preacurata lui Maica. Ea, vazand venirea de fata a Fiului Sau, a strigat cu bucurie cuvintele obisnuitei sale cantari, graind: Mareste suflete al meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu, ca a cautat spre smerenia roabei sale…

Apoi s-a ridicat de pe pat, sarguindu-se intru intampinarea Lui, și s-a inchinat Domnului ei; iar Iisus Hristos, apropiindu-se, privea spre dansa cu preaiubitii Sai ochi, și-i zicea: "Vino cea de aproape a Mea, vino, porumbita Mea, vino, margaritarul Meu cel scump, și intra in vistieriile vietii celei vesnice!" Iar ea, inchinan-du-se, a zis: "Bine este cuvantat numele slavei Domnului Dumnezeului meu, Cel ce ai voit a ma alege pe mine, Imparate al slavei, intru Imparatia Ta cea fara de sfirsit! Tu stii, Doamne, ca din toata inima Te-am iubit pe Tine și am pazit vistieria cea incredintata mie de catre Tine, iar acum primeste in pace sufletul meu, și ma acopera pe mine, ca nici o strimbatate sataniceasca sa nu ma intampine pe mine!"

Atunci Domnul, mangaind-o pe ea cu cuvinte preadulci, ii zicea sa nu se teama de puterile satanei, care sunt calcate de picioarele ei, ci sa treaca cu indrazneala de la pamant spre cele ceresti; pentru aceea o chema cu dragoste. Iar ea cu bucurie a raspuns: Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea. Si iarasi a zis cuvantul ei cel vechi: Fie mie acum dupa cuvantul tau! Deci, s-a culcat pe pat și, veselindu-se negrait pentru vederea prealuminatei fete a Domnului și a Fiului sau Cel preaiubit, din dragostea cea preadulce catre Dansul și din bucurie duhovniceasca, preasfantul sau suflet l-a dat in mainile Fiului sau. Insa nici o durere trupeasca n-a avut, ci a adormit ca intr-un somn dulce. Deci, Acela pe Care ea L-a zamislit fara de stricaciune și L-a nascut fara de durere, a luat din trup fara durere preacinstitul ei suflet și trupului ei cel preacinstit nu i-a dat sa vada stricaciunea. Atunci indata s-a inceput acea bucurie și acea dulce cantare ingereasca, intru care se auzeau aceste cuvinte, repetandu-se adeseori de ingeri, adica cuvintele inchinarii lui Gavriil: Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei!

Astfel a fost petrecut sfantul ei suflet de mainile Domnului la toate cerestile randuieli cu bucurie. Si o petreceau pe ea și ochii apostolilor, care se invrednicisera a privi la acea preaslavita vedenie, precum altadata pe Domnul, Care se inalta din Muntele Eleonului, L-au petrecut cu ochii și erau inspaimantati ca niste uimiti. Apoi, venindu-și intru sine, s-au inchinat Domnului Celui ce a inaltat la cer sufletul Maicii Sale. Ei cu lacrimi au inconjurat patul, și au vazut preasfanta fata a Sfintei Maria stralucind ca soarele, și bunamirosire straina iesea din curatul ei trup, care covarsea toate aromatele pamantesti, și pe care limba omeneasca nu poate a le spune. Apoi cu totii au sarutat cu frica și cu cucernicie acel trup curat, cinstindu-l cu evlavie; deci, s-au sfintit din atingerea lui, simtind in inimile lor preamulta bucurie duhovniceasca, din darul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Astfel se dadeau tamaduiri bolnavilor, ochii orbilor se luminau, auzul surzilor se vindeca, picioarele schiopilor se intareau, duhurile cele necurate se izgoneau, și se tamaduiau toate bolile. Toate acestea se faceau numai cu singura atingere de patul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Acestea toate facandu-se asa, s-a inceput petrecerea primi-torului de Dumnezeu trup al Mariei. Sfantul Petru era la inceput cu Sfantul Pavel, iar Sfantul Iacov, ruda Domnului, și cu ceilalti mari Sfinti Apostoli, au ridicat pe umeri patul. Sfantul Ioan ducea inaintea patului acea stalpare stralucitoare de lumina. Apoi venea toata adunarea de sfinti și multimea poporului, cu lumanari și cu cadiri imprejur, inainte mergand și urmand și cantandu-se cantarea cea de moarte. Sfantul Petru incepea, iar ceilalti dupa dansul cantau cu un glas psalmul lui David: Intru iesirea lui Israel din Egipt…, și la fiecare stih se adauga Aliluia. Asemenea cantau și alti psalmi de praznuire, de multumire și de laude precum lucra Duhul Sfant in gurile celor ce cantau. Acel trup primitor de Dumnezeu al Preacuratei Fecioare a fost dus cu slavita petrecere, de la Sion, prin cetatea Ierusalimului, la satul Ghetsimani. Deasupra patului și deasupra celor ce-l petreceau, s-a facut un cerc de nori mare și luminos in chip de cununa, care stralucea cu neobisnuita raza; iar prin nori se auzeau dulci cantari ingeresti de uimire, care umpleau vazduhul și totul se lucra pe pamant in auzul poporului.

Acel cerc de nori in chip de cununa mergea cu cantarea ingereasca prin vazduh deasupra trupului Maicii lui Dumnezeu, care se petrecea pana la mormant. La o petrecere de bucurie ca aceasta, care a o spune dupa vrednicie nici un cuvant nu este indestulat, s-a intamplat un lucru potrivnic: poporul Ierusalimului foarte numeros al evreilor necredinciosi, auzind acea straina can-tare și vazand acea preaslavita petrecere a trupului celui primitor de Dumnezeu, a iesit din case și urma prin cetate, mirandu-se de atita slava și cinste care se facea trupului Maicii lui Hristos. Deci, instiintindu-se de aceasta arhiereii și carturarii, s-au umplut de zavistie și de manie și au trimis slujitori și ostasi și au indemnat pe multi din popor ca, alergand cu arme, sa goneasca pe cei ce petreceau trupul Sfintei Maria, și pe ucenicii lui Iisus sa-i raneasca, iar trupul sa-l arda cu foc. Deci, cand cei indemnati spre fapta cea rea alergau cu manie inarmati ca la razboi și aproape erau sa-i ajunga, atunci indata acel nor din vazduh, plecandu-se la pamant, a inconjurat ca un zid soborul Sfintilor Apostoli, asemenea și pe toti care erau cu dansii, incat numai cantarea se auzea, iar ei singuri erau nevazuti de cei ce veneau cu scop rau. Atunci sfintii ingeri, zburand nevazut deasupra preacuratului trup și deasupra cetei credinciosilor, au lovit cu orbire pe acei facatori de rau și au sfarimat capetele multora de zidurile cetatii; iar altii, nestiind pe unde sa mearga, pipaiau zidurile și cautau povatuitori.

Atunci s-a intamplat unuia din numarul preotilor din legea veche, anume Atonie, de a iesit la drum. Acela, dupa ce norul s-a ridicat la inaltime dupa dumnezeiasca randuiala și pentru o mai mare minune, a vazut pe Sfintii Apostoli și multimea credinciosilor cu lumanari și cu cantari de psalmi, inconjurand patul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, și, umplandu-se de zavistie, a innoit in sine vechea rautate asupra Domnului nostru Iisus Hristos, și a zis: "Acesta este trupul care a nascut pe inselatorul acela, care a stricat legea parintilor nostri! Vezi ce fel de cinste are? Si, fiind tare cu trupul, de mare manie, s-a repezit cu salbaticie și a alergat spre pat, voind sa rastoarne la pamant preacuratul trup al Preasfintei Fecioare Maria. Dar, cand mainile lui cele indraznete s-au atins de pat, indata au fost taiate de sabia cea nematerialnica a izbindirii lui Dumnezeu de ingerul cel nevazut, și au ramas lipite de pat; iar Atonie a cazut, racnind și vaitandu-se cu amar.

Dar, cunoscandu-și greseala, se caia și striga catre apostoli: "Miluiti-ma pe mine, robii lui Hristos!" Sfantul Apostol Petru, poruncind sa stea cu patul ce se purta, a zis lui Atonie: "Iata, ai luat ceea ce ai cautat; deci, cunoaste ca Dumnezeul izbindirilor este Domnul; dar a te tamadui de rani noi nu putem, decat numai Domnul nostru, spre care voi v-ati sculat cu nedreptate, l-ati prins și l-ati ucis. Acum nici El nu va voi sa-ti dea tamaduire, daca nu vei crede intr-Insul mai intai cu toata inima și de nu vei marturisi cu gura ca Iisus este adevaratul Mesia, Fiul lui Dumnezeu". Atonie a strigat: "Cred ca El este Mantuitorul lumii Hristos, cel vestit de prooroci mai-nainte! Noi și mai-nainte l-am stiut ca El este Fiul lui Dumnezeu, dar din zavistie, intunecandu-ne cu rautate, n-am voit sa marturisim maririle lui Dumnezeu, și i-am randuit cu nedreptate moarte. Dar El, cu puterea dumnezeirii inviind a treia zi, ne-a umplut de rusine pe noi, toti uratorii lui, pentru ca ne sarguiam sa ascundem Invierea Lui, dand multa plata strajerilor; dar n-am putut, fiindca slava Lui a strabatut pretutindeni.

Atonie marturisind acestea și caindu-se de greseala ce a facut cu indrazneala, Sfintii Apostoli s-au bucurat impreuna cu toti credinciosii, precum și ingerii se bucura de pacatosul care se pocaieste. Apoi Petru a poruncit lui Atonie ca sa lipeasca cu credinta ranile mainilor taiate de mainile care erau atirnate de pat și sa cheme numele Preasfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu cu credinta. Facand Atonie aceasta, indata mainile cele taiate s-au lipit la locurile lor și s-au facut sanatoase desavarsit, ramanand pe dansele numai semnul taierii ca o ata rosie, care inconjura carnea de la incheieturi. Atonie, cazand inaintea patului, s-a inchinat lui Hristos Dumnezeu, Cel nascut din Preacurata Fecioara, și a fericit-o cu multe laude pe aceea care L-a nascut, aducand pentru dansa proorocesti marturii din Scriptura, precum și pentru Hristos singur, incat toti se mirau foarte mult de vorbele acelea și de acea slavita tamaduire a mainilor lui Atonie, și pentru cuvintele lui cele intelepte, graite spre slava lui Hristos Dumnezeu și spre lauda Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Atonie, intrand in rand cu Sfintii Apostoli, a urmat patului care se ducea la Ghetsimani. Asemenea și cei ce erau orbiti și citi și-au cunoscut greseala alergau cu pocainta, fiind dusi de pova-tuitori la Nascatoarea de Dumnezeu, și se atingeau cu credinta de cinstitul pat; atunci indata castigau vederea ochilor lor trupesti și sufletesti, ca milostiva Maica a tuturor, Preasfanta Stapana de obste, precum in nasterea sa a facut bucurie la toata lumea, tot asa și in adormirea sa n-a voit sa mahneasca pe nimeni, ci pe toti, desi o vrajmaseau pe ea, i-a mangaiat cu milostivire, cu darul și cu bunatatea sa, fiind Maica cea buna a bunului Imparat.

Sfintii Apostoli cu toata multimea credinciosilor, ajungand la satul Ghetsimani, cand au pus langa mormant patul cu preasfantul trup, atunci s-a ridicat iar strigare de plangere in popor, tanguin-du-se toti pentru saracia lor și pentru lipsirea unei bunatati ca aceasta. Ei, cazand la trupul preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, il cuprinsera, il udau cu lacrimi și ii dadeau sarutarea cea mai de pe urma; deci, abia spre seara l-au pus in mormant și, punand o piatra mare deasupra, nu se departau de la mormant, fiind tinuti de dragostea catre Maica lui Dumnezeu. Sfintii Apostoli au zabovit in satul acela trei zile, petrecand langa mormantul Preacuratei Fecioare, savarsind ziua și noaptea cantari de psalmi.

In toata vremea aceea de trei zile, se auzeau in vazduh preadulci glasuri de osti ceresti cantand și laudand pe Dumnezeu și fericind pe Maica lui Dumnezeu. Dar s-a intamplat, dupa dumnezeiasca randuiala, ca Sfantul Toma, unul din apostoli, sa nu se afle la preaslavita ingropare a trupului cel de Dumnezeu primitor al Preacuratei Fecioare, ci el a sosit a treia zi la Ghetsimani. El se mahnea și se intrista foarte mult, ca nu s-a invrednicit de binecu-vantarea și de sarutarea cea mai de pe urma a Preasfintei Fecioare Maria, precum s-au invrednicit ceilalti Sfinti Apostoli. Nici s-a invrednicit sa vada dumnezeiasca slava, tainele lui Dumnezeu cele minunate, lucrarile cele de la adormirea ei și petrecerea trupului care a fost, și pe care ceilalti s-au invrednicit a o vedea, deci, plangea mult de aceasta. Pentru aceea Sfintilor Apostoli le era jale de dansul și s-au sfatuit ca sa deschida mormantul, ca macar astfel sa vada trupul Preacuratei Stapane Nascatoare de Dumnezeu și, inchinandu-se aceluia și sarutandu-l, sa primeasca racorire de jalea sa și mangaiere de mahnirea sa.

Dar, cand au pravalit piatra și au deschis mormantul, indata s-au spaimantat, pentru ca au vazut mormantul desert, nefiind in el nimic altceva decat numai cele de ingropare, și din care iesea mare mirosire de buna mireasma. Sfintii stateau și se minunau și nu pricepeau ce este aceasta! Deci, sarutand cu lacrimi și cu cucernicie acea panza cinstita și curata ce ramasese in mormant, s-au rugat impreuna Domnului ca sa li se descopere unde se afla cinstitul trup al Maicii Domnului. Spre seara, apostolii au sezut sa-și intareasca putin trupurile cu hrana. Iar obiceiul mesei apostolesti era intr-acest chip: intre dansii lasau un loc gol, cu o perna pe dansul, iar pe perna, o bucata de paine, locul acela era in cinstea Mantui-torului Hristos.

Dupa masa, sculandu-se și facand multumire, au luat acea bucata de paine ce era menita Domnului, și au ridicat-o, slavind numele cel mare al Preasfintei Treimi, și sfirseau cu aceasta rugaciune: "Doamne, Iisuse Hristoase, ajuta-ne noua!" Apoi mancau bucata aceea de paine ca o binecuvantare a Domnului. Astfel faceau Sfintii Apostoli, nu numai cand erau impreuna, ci și fiecare facea asa unde se intampla. Atunci ei adunandu-se in Ghetsimani și mancand impreuna, mintea și vorba nu le era de altceva, decat numai pentru aceasta, ca n-au gasit in mormant preasfantul trup al Nascatoarei de Dumnezeu.

Dupa sfirsitul mesei, sculandu-se și incepand, dupa obicei, sa ridice bucata de paine pusa in partea Domnului și sa slaveasca pe Preasfanta Treime, indata s-a auzit un glas de cantare ingereasca. Ei, ridicandu-și ochii, au vazut vie in vazduh pe Preacurata Fecioara Maica Domnului nostru, stand cu multime de ingeri și stralucind cu negraita slava, și a zis catre dansii: "Bucurati-va, caci eu sunt cu voi in toate zilele!" Atunci ei, umplandu-se de bucurie, in loc de "Doamne, Iisuse Hristoase", au strigat: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ne noua!" De atunci Sfintii Apostoli s-au incredintat despre aceasta și toata Biserica a crezut astfel, ca Preacurata Nascatoare de Dumnezeu a fost inviata a treia zi de Fiul și Dumnezeul sau, și a fost luata cu trupul la ceruri.

Deci, intorcandu-se ei iarasi la mormant, au luat panza cea curata, care ramasese spre mangaierea celor scirbiti și spre marturia cea adevarata a scularii din mormant a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Aceasta s-a facut, pentru ca nu se cadea cortului vietii sa fie tinut de moarte și sa ramana cu cealalta faptura in stricaciunea pamantului, ea care a nascut din nestricatul sau trup pe Ziditorul fapturii. Si s-a mai vadit prin aceasta minunata inaltare, ca Datatorul legii este implinitorul legii celei date de El, ca fiii sa cinsteasca pe parintii lor. Deci, ei au cinstit pe Maica Sa cea fara de prihana ca pe Sine; caci precum Hristos singur a inviat cu slava a treia zi, tot asa a luat-o și pe ea la Sine in cele ceresti. Despre aceasta zicea mai inainte și dumnezeiescul David: Scoala-Te, Doamne, in odihna Ta, Tu și chivotul sfintirii Tale. Astfel s-au implinit proorocestile cuvinte ale lui David, in invierea Domnului și a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu; caci, precum a fost mormantul Fiului sau taiat in piatra, tot asa a fost și morman-tul Maicii lui Dumnezeu, care se vede desert și inchinat de credinciosi pana acum.

Asa a binevoit dumnezeiasca randuiala, ca Sfantul Toma sa nu fie la Adormirea Preacuratei Maicii Domnului, ca pentru dansul sa se deschida mormantul și sa se incredinteze Biserica despre invierea Preasfintei Nascatoare, caci și mai-nainte, despre invierea lui Hristos, s-a incredintat tot prin necredinta lui Toma. Astfel a fost adormirea Preacuratei și Preabinecuvantatei Nascatoare de Dumnezeu. Astfel a fost ingroparea trupului ei cel fara de prihana. Astfel a fost incredintarea despre slavita invierea ei din mormant și despre luarea trupului la ceruri. Sfintii Apostoli, dupa savarsirea tuturor acelor minuni și taine ale lui Dumnezeu, s-au intors iarasi purtati de nori, fiecare in partea sa, unde propovaduiau cuvantul.

Despre felul petrecerii Preasfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu pe pamant, a scris Sfantul Ambrozie, zicand: "Era Fecioara nu numai cu trupul, dar și cu duhul, smerita in inima, inteleptita in cuvinte, negrabnica la graire, totdeauna la citire, treaza in osteneli, prea inteleapta in vorbire, vorbind precum cu Dumnezeu, iar nu precum cu oamenii. Pe nimeni nu asuprea, ci tuturor le dorea bunatati; nu s-a ingretosat niciodata de vreun om sarac, nici a ras de cineva, ci pe toate cele ce le vedea, le fericea. Nimic nu era in gura ei, ceva intr-acest fel, care sa nu fie dar varsat; era in toate lucrurile cele fecioresti, iar vederea ei era chip al desavarsirii celei dinlauntru, era model de milostivire și de bunatate". Apoi ce fel era cu obiceiul ei cel preasfant și cu chipul cel trupesc, aceasta se afla astfel scris la Epifanie și la Nichifor: "Ea era in tot lucrul cinstita și statornica. Graind, foarte putin și numai ce era de trebuinta. Lesnicioasa spre a asculta, graitoare de bine, dand fiecaruia cinstire; era masurata la sfat, obisnuia totdeauna a vorbei cuviincios catre fiecare om, fara de ras și fara de tulburare, dar mai ales fara de manie.

Vederea fetei ei era ca vederea grauntelui de grau; parul, galben; ochii, ascutiti la vedere; iar luminile erau asemenea cu maslina. Sprancenele ei erau negre și plecate; nasul, potrivit; buzele, ca floarea trandafirului, pline de cuvinte dulci. Fata, nici rotunda, nici scurta, ci putin lungareata. Mainile și degetele, lungi. In scurt, era impartasita de toata maretia; smerita, neprefacandu-și fata deloc, și nici o moliciune nu avea cu sine, ci totdeauna umilinta aleasa. Hainele care le purta erau proaste, precum le arata și sfantul acoperamant al preasfantului ei cap. Si ca sa spun pe scurt: in toate lucrurile ei era de fata mult dar dumnezeiesc. Iar acum, salasluindu-se in cele ceresti și stand de-a dreapta Scaunului lui Dumnezeu, in ce fel este, sa spuna gurile ingerilor și a arhanghelilor, cum și duhurile și sufletele dreptilor, care stau inaintea ei. Deci, precum de vederea fetei lui Dumnezeu, tot asa și de vederea fetei Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu saturandu-se, acestia sa graiasca pentru ea dupa vrednicie. Iar noi slavim pe Tatal, pe Fiul și pe Sfantul Duh, pe un Dumnezeu in Treime, sa ne inchinam ei cu osardie, ca una ce este slavita și fericita de toate neamurile in veci. Amin".

Pentru toata viata din inceput a Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, s-a scris cate o parte in celelalte praznice ale ei; la zamislire, la nastere, la intrarea in Biserica, la Buna Vestire, la Nasterea lui Hristos și la Intampinare. Aici, dupa descrierea despre adormirea ei cea fara de moarte, spre implinirea istoriei celei despre ea, se adauga și aceasta: Cum și unde a petrecut Stapana noastra dupa Inaltarea lui Hristos?

Sfantul Evanghelist Luca scrie in Faptele Apostolilor, ca, Domnul inaltindu-Se la ceruri, ucenicii Lui s-au intors de la Muntele Eleonului la Ierusalim, și s-au suit in foisorul unde a fost Cina cea de Taina a lui Hristos. Si toti asteptau cu un suflet in rugaciuni și in cereri, cu femeile și cu Maria, Maica lui Hristos, pe care, dupa ducerea Domnului de la dansii, o aveau ca pe o mangaiere și racorire in mahniri, intarire și invatatoare in credinta. Pentru ca aceasta, toate cuvintele care le spunea și toate faptele cele minunate, incepand de la Buna Vestire cu zamislirea cea fara de samanta și nasterea cea fara de stricaciune a lui Hristos, cele ce se faceau in pruncia și in viata Lui mai inainte de botezul lui Ioan, toate acestea le spunea iubitilor ucenici ai Fiului Sau. Si, ca una ce avea de la Duhul Sfant mai multa descoperire pentru dumnezeirea Lui și din vederea lucrurilor lui Hristos, ii incredinta pe dansii prin spunerea cu de-amanuntul de toate faptele ce s-au facut cu dumnezeiasca putere, mai inainte pana ce s-a aratat lumii, și cu acelea ii intarea in credinta cea fara de indoiala.

Toti se rugau in foisorul acela, asteptand venirea Duhului Sfant, pe Care a fagaduit Domnul ca-L va trimite lor Tatal, și se pregateau inainte de primirea darurilor lui Hristos. Dupa cele zece zile de la Inaltarea Domnului, cand s-a facut pogorarea Sfantului Duh in chip de limbi de foc peste Sfintii Apostoli, la inceput Sfantul Duh a stat peste Sfanta Fecioara Maria, in care și mai inainte isi avea locuinta placuta și iubita, și totdeauna petrecea nedepartata. In vremea aceea a primit binecuvantata Fecioara pe Duhul Sfant, mai mult decat pe toti apostolii; caci, pe cat vasul se face mai mare, pe atit mai multa apa incape in sine. Deoarece Preacurata Fecioara era vas al Sfantului Duh mai mare decat toti, pentru ca este mai inalta decat apostolii și decat ceilalti sfinti, precum ii canta Biserica, zicand: "Cu adevarat esti mai presus decat toti, Fecioara Curata!" Tot astfel darul Duhului Sfant a incaput in sine mai mult decat in toti.

Petrecerea Preacuratei Fecioare era in casa Sfantului Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, care era in cetatea Ierusalimului. Ea a ramas la el din ceasul acela, cand a zis Domnul pe cruce: Femeie, iata Fiul Tau! Iar ucenicului: Iata Maica ta! Deci, ucenicul a luat-o intru ale sale și slujea ei ca maicii sale. Sfintii Apostoli, dupa primirea Sfantului Duh, nu s-au risipit indata prin lume, ci au petrecut mult in Ierusalim, precum este aratat in Faptele Apostolilor. Acolo se scrie ca, dupa uciderea Sfantului Mucenic Stefan, era mare prigonire asupra Bisericii Ierusalimului. Toti cei mai mici, apostolii și ceilalti credinciosi, s-au risipit prin toate partile Iudeei și ale Samariei, afara de apostolii cei mari; caci ei, desi unii din ei se duceau intr-alte parti, precum s-au dus in Samaria, Petru și Ioan, acoperindu-se cu randuiala lui Dumnezeu, se tineau pe langa Ierusalim, pana la vreo zece ani de la inaltarea Domnului, adica pana la acea vreme, in care imparatul Irod și-a pus mainile ca sa faca rau unora din Biserica. Petru singur a tamaduit in Lida pe Enea, slabanog de opt ani, și in Iope a inviat pe Tavita cea moarta.

In Chesaria a botezat pe Cornelie sutasul și in Antiohia a intemeiat mai intai scaunul arhieriei sale. Iacov, fratele lui Ioan, s-a dus in Spania, insa iar s-a intors in Ierusalim, ca sa slujeasca mai intai la mantuirea semintiilor lui Israel și sa intareasca Biserica cea dintai in Ierusalim, care este maica tuturor Bisericilor, precum canta Cuviosul Damaschin, zicand: "Tu ai luat intai iertarea paca-telor". Pe de alta parte Iacob dorea sa vada adeseori pe Preacurata Fecioara, Maica Domnului, și sa auda de la dansa cuvinte dumnezeiesti. El o avea pe ea ca pe o mostenitoare a lui Hristos, Dumnezeul nostru, și, privind la cinstita și sfanta ei fata, ca la fata lui Hristos și ascultand cuvintele ei cele dulci, se umplea de negraita bucurie duhovniceasca. Deci uitau toate amaraciunile și primejdiile, iar inima lor se indulcea din limba cea curgatoare de miere a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Pentru aceea, multi din cei luminati de prin laturile cele departate alergau la Ierusalim sa vada pe Maica lui Hristos Dumnezeu și sa-i asculte vorbirea ei cea sfanta. Caci, precum Mantuitorul Hristos umplea cu slava toate marginile pamantului, tot asa și Maica Lui cea fara prihana, pe toti ii atragea la vederea Ei, precum este aratat in scrisoarea Sfantului Ignatie purtatorul de Dumnezeu, pe care a scris-o in Antiohia, catre Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu:

"Sunt multe femei la noi care doresc sa vada pe Maica lui Hristos și se sarguiesc in toate zilele, ca doar ar putea sa calato-reasca la voi, ca s-o cerceteze pe ea, și sa se atinga de pieptul ei, cel ce a hranit cu lapte pe Hristos, și sa se instiinteze de la dansa pentru oarecare taine. Aceasta, pentru ca slava ei a strabatut pana la noi, ca ea, fiind Fecioara, este Maica lui Dumnezeu plina de toate darurile și de toate bunatatile. Se mai spune de dansa, ca in prigoniri și in primejdii este vesela, in saracie și in neajunsuri nu se mahneste, spre cei ce ii fac rau nu se manie, ci le face mai mult bine, blanda in lucrurile cele de buna intamplare, milostiva spre cei saraci, carora le ajuta pe cat poate, iar celor ce sunt vrajmasi ai credintei noastre, li se impotriveste foarte mult. Iar dreptei noastre credinte și bunei cucernicii este invatatoare, asemenea și tuturor credinciosilor povatuitoare spre lucrul cel bun. Pe cei smeriti ii iubeste mai mult și singura este smerita catre toti; astfel ca toti cei ce au vazut-o, o lauda. Cat de rabdatoare este cand invatatorii și fariseii rad de dansa. Niste oameni vrednici de credinta ne-au spus ca in Maria, Maica lui Iisus, firea omeneasca, pentru sfintirea ei cea multa, se vede ca este asemenea cu firea ingereasca. Lucrurile acestea care se aud, au desteptat in noi nemasurata dorinta, ca doar am putea sa vedem pe acea minune cereasca și sa admiram pe aceasta preasfanta".

Intr-alta scrisoare, Sfantul Ignatie purtatorul de Dumnezeu scrie catre Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu: "Eu, daca imi va fi cu putinta, voi veni la tine, ca sa vad pe credinciosii sfinti care s-au adunat acolo; dar mai ales sa vad pe Maica lui Hristos, de care graiesc ca la toti este minunata, cinstita și iubita și toti doresc sa o vada. Cine n-ar fi dorit s-o vada pe Sfanta Fecioara și sa vorbeasca cu aceea, care a nascut pe Dumnezeul Cel adevarat?" Din aceste scrisori se poate intelege cat de multa dorinta aveau sfintii, ca sa vada pe acea insufletita sfintenie a lui Dumnezeu, pe Preacurata Fecioara Maria. Iar cei ce s-au invrednicit a o vedea, spuneau tuturor ca sunt fericiti; caci cu adevarat, erau fericiti ochii care o vedeau pe ea dupa Hristos Mantuitorul, și fericite erau urechile care se invredniceau sa auda cuvintele ei cele graitoare de Dumnezeu și facatoare de viata. O, cat de multa mangaiere și dar luau unii ca aceia!

Pentru aceasta a lasat Domnul nostru pe Preacurata Maica Sa, ca sa fie pe pamant intre cei vii, ca, prin a ei stare de fata, cu sfatul, cu invataturile și cu rugaciunile cele calde catre Fiul lui Dumnezeu, Biserica crestina sa se inmulteasca, sa se intareasca, și sa primeasca indraznire, ca sa stea pentru Domnul sau pana la singe. Fecioara Maria pe toti ii intarea prin mangaierea Duhului Sfant și pentru toti se ruga. Cand Sfintii Apostoli au fost inchisi in temnita, ea a adus lui Dumnezeu rugaciune umilita pentru dansii și a fost trimis ingerul Domnului la ei, de le-a deschis noaptea usile temnitei și i-au scos. Cand a fost dus la moarte Sfantul Intaiul Mucenic și Arhidiacon Stefan, ea il urma de departe. Fiind el ucis cu pietre in Valea lui Iosafat, langa paraul Chedrilor, ea, cu Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, statea pe un deal, privind de departe la sfirsitul lui. Deci, se ruga Domnului cu dinadinsul pentru dansul ca sa-l intareasca in patimire și sa primeasca sufletul lui in mainile Sale. Cand Sfantul Apostol Pavel, inainte de cres-tinarea lui, facea rau Bisericii și o prigonea, ea a varsat atitea rugaciuni calde catre Dumnezeu, incat l-a facut din lup rapitor, mielusel bland; din vrajmas, apostol; și din prigonitor, ucenic și invatator a toata lumea.

Dar ce fel de faceri de bine n-a avut Biserica cea dintai, ca o fiica mica de la maica sa, adica de la Preacurata Nascatoare de Dumnezeu? Ce fel de daruri n-a scos, ca dintr-un izvor de-a puru-rea curgator, pana ce prin sarguinta aceea, și cu darul hranindu-se și crescand, a venit in masura varstei barbatesti! Biserica se intarise atit, incat nici de portile iadului nu era biruita. Acest lucru chiar și Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu il putea vedea și se umplea de bucurie, dupa ceea ce s-a zis de David: Maica ce se veseleste de fii… Deoarece in toate zilele vedea ca se inmultesc fiii Bisericii; caci la inceputul propovaduirii lui Petru trei mii de suflete au crezut, apoi cinci mii, și dupa aceea multi fara numar. Biserica lui Hristos se inmultea prin toata lumea, fiindca cei ce se intorceau in Ierusalim de la propovaduire, spuneau toate Preacuratei Maicii lui Dumnezeu. Ea, auzind, se bucura cu duhul, și dadea lauda Fiului și Dumnezeului ei.

Cand Irod a ridicat prigonire asupra Bisericii, pe Iacov fratele lui Ioan, care se intoarse atunci din Spania, l-au ucis cu sabia. Apoi l-au prins și pe Petru și l-au inchis in temnita, voind sa-i faca și lui acelasi lucru. Insa dupa acea minunata liberare din temnita și din legaturi a lui Petru prin inger, a fost nevoie ca chiar cei mai mari apostoli sa iasa din Ierusalim fata de cumplita prigonire din partea evreilor. Ei s-au risipit prin toata lumea, dupa cum le cazusera sortii fiecaruia dintr-insii in ce parte sa se duca. Dar, mai inainte de despartirea lor, au alcatuit Simbolul marturisirii credintei, ca toti sa propovaduiasca pretutindeni intr-un singur fel și sa sadeasca sfanta credinta in Hristos. Drept aceea, s-a dus fiecare la sortul sau, ramanand in Ierusalim numai Sfantul Iacob, rudenia Domnului dupa trup, care a fost pus de Hristos, cel dintai episcop in Ierusalim.

Intr-acea vreme a iesit din Ierusalim și Sfantul Ioan Cuvanta-torul de Dumnezeu, al carei fiu era, pentru primejdiile care veneau de la zavistnicii iudei. Ei s-au dat intr-o parte, dand loc maniei, pana ce a incetat acea cumplita prigonire și muncire. Dar ca sa nu se arate ca sunt deserti, s-au dus in Efes, unde ii cazuse sortul lui Ioan. Aceasta ducere in Efes a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu cu Ioan, se incredinteaza din aceasta; se afla o scrisoare a Sfantului Ioan apostolul la al treilea sinod a toata lumea, ce s-a tinut in Efes contra lui Nestorie, catre clerul din Constantinopol, in care se scrie cuvintele aceste: "Nestorie, nascocitorul de eresuri din cetatea Efesului, in care a petrecut odata și Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu și Sfanta Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, fiind chemat la judecata de Sfintii Parinti și de episcopii sinodului, singur pe sine despartindu-se și fiind tulburat de stiinta cea rea, n-a indraznit a veni la dansii. Drept aceea, dupa ce a fost chemat de trei ori, Sfantul Sinod l-a osindit cu dreapta judecata, dandu-l jos din toata cinstea preoteasca.

Din cuvintele acestea și din scrisoarea in care se zice ca Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu și Sfanta Fecioara Maria au petrecut odata in cetatea Efesului, se poate sti ca Maica Domnului s-a dus din Ierusalim cu Cuvantatorul de Dumnezeu și a petrecut in Efes catava vreme. Dar Preasfanta Fecioara Maria n-a fost numai in Efes, ci și in alte cetati și tari, cercetand pe cei luminati din nou. Astfel se povesteste ca ea a fost și in Antiohia, cercetand pe Sfantul Ignatie purtatorul de Dumnezeu, precum i se fagaduise prin scrisoarea sa, zicand: "Voi veni cu Ioan sa te vad pe tine și pe cei ce sunt cu tine!" Se vorbeste ca a fost și in Cipru, la Sfantul Lazar cel inviat a patra zi, care era episcop acolo. Asemenea a fost și la Muntele Athonului, pentru care lucru Stefan Monahul Sfetago-reanul scrie o istorisire ca aceasta:

Dupa inaltarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, ucenicii fiind adunati in Sion, cu Maria, Maica lui Iisus, asteptau pe Mantuitorul, precum le poruncise lor ca sa nu se departeze din Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta Domnului. Ei au aruncat sorti și unde ii va cadea partea fiecaruia dintr-insii, acolo sa propovaduiasca Evanghelia Domnului. Atunci Preacurata a zis: "Voiesc ca și eu sa arunc sortul meu cu voi, ca sa nu fiu fara de parte, și sa am partea pe care va voi Dumnezeu sa mi-o dea". Ei au aruncat sortul cu cucernicie și cu frica, dupa cuvantul Maicii lui Dumnezeu, și i-a cazut sortii pamantul Ivirului. Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, primind cu bucurie acea soarta, voia ca indata sa se duca in tara Ivirului, dupa primirea cea in limbi de foc a Sfantului Duh. Dar ingerul lui Dumnezeu i-a zis: "Sa nu te departezi acum din Ierusalim, ci sa petreci aici pana la o vreme, iar sortul care ti-a cazut se va lumina in zilele din urma și stapanirea ta va fi acolo; deci, ai sa te ostenesti, putin dupa o vreme, in pamantul in care va voi Dumnezeu sa te puna". Atunci Preacurata a petrecut in Ierusa-lim multa vreme.

Lazar cel inviat a patra zi era in insula Ciprului, pentru ca acolo se hirotonise arhiereu de Apostolul Varnava. El dorea cu multa dragoste sa vada pe Preacurata Maica Domnului nostru, pe care nu o vazuse de demult, dar nu indraznea sa se duca la Ierusalim de frica evreilor. Maica lui Dumnezeu, intelegand aceasta, a scris o scrisoare catre Lazar, mangaindu-l și poruncindu-i sa trimita o corabie, cu care sa vina la dansul in Cipru, iar el sa nu vina la Ierusalim.

Lazar, citind scrisoarea, s-a bucurat foarte mult și s-a minunat de atit de multa smerenie a ei. Apoi a trimis cu mare graba la dansa corabie și scrisoare. Apoi Preasfanta Maria, sculandu-se, a intrat in corabie cu Sfantul Ioan, iubitul ucenic al lui Hristos, și cu ceilalti care le urmau lor cu cucernicie, și au inceput a calatori spre Cipru. Deci, ridicandu-se un vant potrivnic, a dus corabia tocmai la limanul Muntelui Athos, și aceasta a fost acea putina osteneala a Preacuratei Nascatoarei de Dumnezeu, care i s-a zis ei de catre inger. Muntele acela era pretutindeni plin de idoli, caci acolo era o capiste mare și o locuinta a lui Apolon și multe alte lucruri dracesti se savarseau in locul acela. Deci, toti elinii aveau pentru acel loc multa cinste, pentru ca era foarte ales, deoarece acolo venea toata lumea la inchinaciune și fiecare isi lua raspunsul la cele ce intreba de la ghicitorii de tot lucrul.

Cand a sosit acolo Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, indata s-a facut printre toti idolii o strigare și un tipet intru acest fel: "Pogoriti-va la limanul lui Climent, și primiti pe Maria, Maica Domnului Iisus!" Aceasta s-a facut fiindca diavolii erau siliti de puterea lui Dumnezeu, de aceea au vestit adevarul fara voie, precum a facut altadata in latura gherghesenilor, cei ce au strigat catre Domnul: Ce este noua și Tie, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici, ca mai inainte de vreme sa ne muncesti pe noi? Poporul, auzind aceasta, s-a minunat și au alergat cu totii la malul marii, spre limanul care s-a zis mai sus. Deci, vazand corabia și pe Maica lui Dumnezeu, au luat-o pe ea cu cinste, și la adunarea lor au intrebat-o cum a nascut pe Dumnezeu și cu ce fel de nume. Ea, deschizandu-și dumnezeiasca sa gura, a binevestit poporului cu de-a-manuntul toate cele despre Hristos și, toti cazand, s-au inchinat lui Dumnezeu Cel ce S-a nascut dintr-insa; iar pe aceea care L-a nascut, au cinstit-o cu multe laude; deci, crezand, s-au botezat, caci multe minuni a facut Maica lui Dumnezeu.

Dupa botez, ea a pus poporului care s-a luminat din nou, povatuitor și invatator, pe unul din urmatorii sai, care a fost in corabie cu Sfantul Ioan, și, bucurandu-se cu duhul, a zis: "Acest loc este dat mie de la Fiul lui Dumnezeu sa-mi fie mie intru sorti". Apoi a binecuvantat poporul și a zis: "Darul lui Dumnezeu sa petreaca in locul acesta și la cei ce petrec aici cu credinta și cu cucernicie și pazesc poruncile Fiului și Dumnezeului meu; iar bunatatile cele de trebuinta spre petrecerea cea de pe pamant, vor fi lor din destul cu putina osteneala. Deci, li se va pregati lor viata cea cereasca și nu va lipsi mila Fiului meu din locul acesta, pana la sfirsitul veacului; iar eu voi fi folositoare locului acesta și spre Dumnezeu calda mijlocitoare pentru dansii!"

Acestea zicandu-le, iarasi a binecuvantat poporul și, intrand in corabie cu Ioan și cu ceilalti urmatori ai lor, au plecat la Cipru, unde au gasit pe Lazar in mare mahnire, de vreme ce Maica lui Dumnezeu n-a ajuns la dansul mai degrab, temandu-se sa nu i se fi intamplat ei pe mare vreo impiedicare de valuri și furtuna; pentru ca nimic nu stia despre dumnezeiasca randuiala ce se facuse. Deci, venind Maica lui Dumnezeu, indata i s-a schimbat mahnirea lui intru bucurie și i-a adus lui daruri, un omofor și niste manecute, pe care singura le-a lucrat intr-adins pentru dansul. Deci, toate cate se facusera in Ierusalim și in Muntele Atonului, i le-a spus lui, și pentru toate au multumit lui Dumnezeu. Petrecand in Cipru multa vreme și Biserica de acolo mangaind-o și binecuvantand-o, iarasi s-au suit in corabie și s-au dus la Ierusalim. Acestea le-a scris monahul Stefan Atonitul despre strainatatea Nascatoarei de Dumnezeu.

Preacurata Fecioara, cercetand laturile cele mai sus zise, iarasi s-a dus la Ierusalim, unde, petrecand in casa cea de la Sion a lui Ioan, a fost pazita de dreapta cea atotputernica a lui Dumnezeu de zavistnica și ucigasa de Dumnezeu sinagoga a evreilor, care nu incetau a vrajmasui impotriva Fiului lui Dumnezeu și impotriva celor ce credeau intr-insul. Dar nicidecum n-ar fi putut suferi evreii ca sa fie intre cei vii Maica lui Hristos, ci cu totul ar fi pierdut-o pe ea, daca n-ar fi acoperit-o Dumnezeu cu o oarecare deosebita purtare de grija, astfel ca mana necredinciosilor sa nu se atinga de chivotul lui Dumnezeu cel insufletit; caci precum pe Fiul ei, Hristos Dumnezeul nostru, in Nazaret, patria Lui, cand toti care erau in adunare, s-au umplut de manie și L-au dus in varful muntelui ca sa-L arunce jos, insa Hristos, trecand prin mijlocul lor, s-a dus. Astfel ca evreii cei mincinosi n-au putut sa puna chinuitoarele lor maini pe Dansul, nici sa se atinga de Cel vazut, fiind impiedicati și opriti de puterea cea nevazuta a lui Dumnezeu, ca inca nu venise ceasul Lui. Tot asa a facut Domnul și pentru Preacurata Maica sa, caci a oprit rautatea cea evreiasca scornita de ei și a stricat sfatul lor cel viclean pornit impotriva ei; pentru ca de multe ori voiau ei ca sa prinda pe Maica Domnului și sa o piarda sau sa-i faca rau, dar nu puteau.

Deci, Preacurata Fecioara a petrecut in Ierusalim in mijlocul atitor uratori și vrajmasi ai sai, ca o oaie in mijlocul lupilor și ca un crin intre spini, gasind adesea intru dreptate cuvintele stramo-sului sau David: Domnul este luminarea mea și Mantuitorul meu, de cine ma voi teme? Domnul este scutitorul vietii mele, de cine ma voi infricosa? De s-ar randui asupra mea tabara, nu se va teme inima mea; de s-ar ridica asupra mea razboi, spre Dansul eu nadajduiesc; de voi merge prin mijlocul umbrei mortii, nu ma voi teme de rele, ca Tu, Fiule și Dumnezeul meu, esti cu mine…

Apoi a venit la dansa spre cercetare și inchinaciune și Sfantul Dionisie Areopagitul, cel luminat in Atena de Sfantul Apostol Pavel, și a petrecut nedepartat de dansul trei ani, avand mare dorinta sa vada pe Maica lui Dumnezeu. Dupa trei ani de la luminarea sa, mergand intr-adins cu binecuvantarea invatatorului sau, Apostolul Pavel, și vazand pe cea dorita, s-a umplut de multa mangaiere duhovniceasca, incat singur despre aceasta o spune in scrisoarea sa catre Sfantul Apostol Pavel, scriind astfel: "Vai, necredincios lucru mi-a fost mie, marturisesc inaintea lui Dumnezeu, o povatuitorule și incepatorul nostru cel preaales! Ca afara de Dumnezeul Cel Preainalt, sa fie ceva plin de dumnezeiestile puteri și de darurile cele minunate, nimeni din oameni nu poate, sa o ajunga cu mintea pe aceea, pe care am vazut-o și am inteles-o eu cu ochii, nu numai cei sufletesti, ci și cu cei trupesti; pentru ca am vazut cu ochii pe cea cu chip dumnezeiesc și mai sfanta decat toate duhurile ceresti, pe Maica lui Iisus Hristos, Domnul nostru, pe care mi-a daruit-o mie a o vedea darul lui Dumnezeu și cinstea varfu-rilor apostolilor, asemenea și darul cel nespus al singurei Milostive Fecioare și Preacuratei.

Marturisesc inaintea lui Dumnezeu cel Atotputernic, iarasi și iarasi, și inaintea darului cel mantuitor și inaintea Preaslavitei Cinstitei Fecioare Maria, ca, pe cand era cu Sfantul Ioan Evanghelistul, petrecand in trup și stralucind la cer ca un soare, am intrat inaintea fetei celei cu chip dumnezeiesc a Preasfintei Fecioare, atit de mare și nemasurata dumnezeiasca raza, nu numai m-a stralucit din afara, dar și inlauntru mai mult m-a luminat și m-a umplut de atitea preaminunate și felurite aromate cu buna mirosire, incat nici trupul meu cel neputincios, nici duhul n-a putut suferi unele ca acele semne atit de mari și incepaturi ale fericirii și slavei celei vesnice. Inima mea și duhul meu au slabit de slava și de dumnezeiestile daruri.

Marturisesc cu Dumnezeu, Care a petrecut in preacinstitul și feciorescul pantece, ca, de nu mi-ar fi fost mie dumnezeiestile Tale invataturi și legi, in pomenire și in mintea cea luminata, as fi inteles-o pe ea ca este adevarat Dumnezeu, și as fi cinstit-o pe ea cu inchinaciunea care se cuvine unuia adevaratului Dumnezeu. Caci nici o slava și cinste mai mare nu poate sa fie ajunsa de mintea oamenilor celor preamariti de Dumnezeu, precum a fost acea fericire pe care am gustat-o eu nevrednicul, invrednicindu-ma in acea vreme și facandu-ma atunci foarte fericit. Multumesc Celui Preainalt și Preabunului meu Dumnezeu, dumnezeiestii Fecioare și preasfantului Apostol Ioan, asemenea și tie, incepatorului Bisericii care dantuieste, celui ce o facere de bine ca aceasta cu milostenie mi-ai aratat mie".

Aceasta este scrisoarea Sfantului Dionisie, din care este destul a vedea și a intelege ce fel de dar dumnezeiesc avea preacinstita fata a Preacuratei Stapanei noastre, petrecand pe pamant. Deci cei ce o vedeau pe ea in trup, se luminau cu sufletele și se indulceau cu inimile de multa bucurie duhovniceasca. Caci multi alergau la ea de pretutindeni din cei noi luminati; iar ea, ca o adevarata Maica, pe toti ii primea intocmai cu nefatarnicie și pe toti ii miluia cu darul sau. Celor bolnavi le dadea tamaduiri; neputinciosilor, sanatate; celor mahniti, mangaiere, și tuturor de obste, intarire in credinta; neindoire in nadejde, indulcire in dragostea cea dumnezeiasca, iar pacatosilor, indreptare.

Preacurata Fecioara, vietuind in casa lui Ioan, iesea adeseori spre a cerceta locurile acelea, pe care preaiubitul sau Fiu și Dumnezeu le-a sfintit cu urmele preasfintelor Sale picioare și le-a pecetluit cu varsarea singelui Sau. Cerceta și Betleemul, unde S-a nascut dintr-insa negrait, pazindu-i nevatamata fecioria ei. Mai ales inconjura acele locuri unde Domnul nostru a patimit de voie și le uda cu lacrimile sale, din dragostea cea de maica, plangand și zicand: "Aici a fost batut preaiubitul meu Fiu! Aici a fost incununat cu cununa de spini! Aici a iesit purtand Crucea și aici a fost rastignit!" Apoi, ajungand la Sfantul Mormant și umplandu-se de negraita veselie, graia cu lacrimi de bucurie: "Aici, fiind ingropat cu trupul Hristos, a inviat a treia zi cu preaslavire!"

Se scrie și aceasta, ca oarecare din iudeii zavistnici au spus arhiereilor și carturarilor ca Maria, Maica lui Iisus, iese in toate zilele la Golgota și la Mormantul in care a fost pus Iisus, Fiul ei, isi pleaca genunchii, plange și cadeste Mormantul cu tamaie, iar ei au pus pazitori, ca pe nimeni din crestini sa nu-i lase sa se apropie acolo. De unde este aratat, ca dintr-acea vreme s-a inceput acel dreptcredincios obicei intre credinciosii crestini, ca sa cerceteze Sfintele Locuri și sa se inchine Domnului Hristos Dumnezeu, Care a voit a patimi pentru noi de voie. Caci incepatura acelui obicei a fost insasi Nascatoarea de Dumnezeu, careia i-au urmat și celelalte sfinte femei și barbati. Drept aceea de la arhiereii și carturarii care inca suflau cu ingrozire și cu ucidere, se pusese paza, ca sa nu lase pe nimeni sa se apropie de Mormantul lui Iisus și pe insasi Maria, Maica Lui, sa o ucida; dar Dumnezeu a orbit ochii pazitorilor, ca sa nu vada venirea Mariei la Mormantul lui Hristos.

Deci, de cate ori mergea acolo, dupa obiceiul sau, preabine-cuvantata Fecioara, pazitorii nu puteau deloc s-o vada, nici pe cei ce erau cu ea. Dupa o vreme indelungata, pazitorii, ducandu-se de la Mormant, au spus cu juramant arhiereilor și carturarilor, ca pe nimeni n-au vazut venind la Mormantul lui Iisus. Preasfanta Maria mai mergea inca și la Muntele Eleonului, de pe care Domnul nostru S-a inaltat la ceruri și acolo, plecandu-și genunchii, saruta urmele lui Hristos, care de preasfintele Lui picioare s-au inchipuit acolo pe piatra. Ea se ruga catre Fiul sau cu multa plangere, ca sa binevoiasca s-o ia și pe Ea la sine; pentru ca mai mult decat Sfantul Pavel, fara de asemanare, dorea Fecioara sa se dezlege și sa petreaca cu Hristos.

Adeseori zicea cuvintele lui David: "Cand voi veni și ma voi arata fetei Domnului? Lacrimile mele s-au facut mie paine ziua și noaptea. Cand voi vedea pe Fiul meu cel preaiubit? Cand voi veni catre cel ce sade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal? Cand voi sta inaintea Scaunului slavei Lui? Cand ma voi satura de vederea fetei Lui? O, preadulcele meu Fiu, acum este vremea sa te milostivesti spre Sion! Acum este vremea sa ma miluiesti pe mine, Maica Ta, din valea plangerii a acestei lumi, pe aceea care, pana la atita nevedere a preasfintei fetei Tale, ma tanguiesc. Scoate de acum sufletul meu din trup ca din temnita, caci in ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, tot asa doreste sufletul meu de Tine, Dumnezeule, ca sa ma satur, cand mi se va arata slava Ta".

Sfanta Fecioara se obisnuise ca uneori sa intirzie in Muntele Eleonului, caci langa muntele acela era satul care se numeste Ghetsimani și langa el, sub munte, o gradina cu saduri, din care Zevedei avea putina castigare, și care era mostenirea Sfantului Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu. Intr-acea gradina, Domnul nostru, mai inainte de patima Sa cea de voie, se ruga și asuda fata cu singe, sezand in genunchi inaintea Tatalui ceresc. Deci, intr-acea gradina, dupa aceea, și Preacurata Maica Lui, in acelasi loc varsa rugaciu-nile sale cele fierbinti, asemenea sezand in genunchi și udand cu lacrimi fata sa și acel loc. Acolo a fost mangaiata de inger cu vestirea de la Dumnezeu a grabnicei ei mutari la ceruri.

Acolo s-a facut de doua ori aratare ingereasca Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, mai inainte de sfirsitul ei, dupa marturia lui Gheorghe Chedrin, istoricul grec; adica mai inainte cu 15 zile de adormirea ei; apoi mai inainte cu trei zile, cand a luat de la inger acea stalpare de lemn de finic din Rai, pe care a dus-o Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu.

In stire sa fie și aceasta, ca praznicul Adormirii Preasfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu este asezat in 15 zile ale lunii lui august, ca sa se praznuiasca cu toata cinstea, de pe vremea imparatiei dreptcredinciosului imparat grec Mauriciu. Drept aceea, praznuim cu bucurie preaslavita ei mutare de pe pamant la cer și slavim pe Cel ce S-a nascut dintr-insa și Care a luat-o la cer cu slava, pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce impreuna cu Tatal și cu Sfantul Duh este slavit in veci. Amin.

Unii, precum Meliton, episcopul Sardelor, scriu ca și Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, mai inainte de Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, se dusese la Efes și de acolo a fost adus de nor, precum au fost adusi inainte și ceilalti apostoli și au venit la ingroparea Maicii lui Dumnezeu. Iar ceilalti, de care povestesc Metafrast și Sofronie cu neindoire, spun ca Sfantul Ioan nu se departa de Maica cea daruita cu darul de Dumnezeu, al carei fiu era din incredintarea lui Hristos, ci ii slujea ei intotdeauna, ca un adevarat fiu pe maica sa, avand-o in casa sa pana la fericitul ei sfirsit. El se ducea uneori pentru putina vreme in cetatile de primprejur, precum s-a pomenit mai sus, adica se ducea cu Petru in Samaria, și aceasta o facea dupa bunavointa și binecuvantarea Maicii lui Dumnezeu, dar indata se intorcea iarasi la dansa in Ierusalim. Pana sa se intoarca el, slujba Preacuratei Fecioare o implinea Sfantul Iacov, ruda Domnului, cel ce intotdeauna petrecea in Ierusalim la scaunul sau. Dupa povestirea oarecarora, și Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, ca și ceilalti apostoli, a fost rapit de nor, și aceasta s-a facut dintr-o cetate mai apropiata.

Acestea s-au spus pentru a sti unde și cum a petrecut Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu dupa inaltarea Domnului. Deci, pentru cinstita ei adormire, citeste precum este scris cuvantul mai inainte.

Pentru anii Preacuratei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, cat a petrecut pe pamant, și in care an a murit, multa neintocmire este intre scriitorii bisericesti de istorii și de hronografuri.

Eusebiu, episcopul Cezareei Palestinei, scriitorul istoriei bisericesti, și apoi de la dansul și sinaxarele lunilor - al Moscovei, al Kievului și al Azovului -, povestesc ca Adormirea Preasfintei Fecioare Maria s-a intamplat in anul al 48-lea de la intruparea lui Dumnezeu Cuvantul, și in al 15-lea de la Inaltarea Lui. Ea a vietuit pe pamant 63 de ani. Sinaxarele lunilor numara acesti ani astfel: A nascut pe Domnul nostru Iisus Hristos in al 15-lea an al varstei Sale. Dupa rastignirea și inaltarea Domnului la cer a petrecut in casa Sfantului Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu 15 ani, și a murit in anul 48 de la nasterea lui Hristos, pe vremea imparatiei lui Claudie Cezarul. Astfel ca toti anii vietii ei au fost 63.

Nichifor Calist, in a doua carte a sa, in capitolul 3, aduce pe Sfantul Apostol Evod, unul din cei 70, care a fost intaiul episcop in Antiohia dupa marele Apostol Petru, și spune ca, adormirea Preacuratei Fecioare a fost in anul 44 de la intruparea lui Hristos; iar toti anii varstei ei sunt 59. Nichifor scrie numarul anilor lui Evod astfel: De trei ani Preacurata Nascatoare de Dumnezeu s-a dus in templu și acolo a petrecut 11 ani in sfanta sfintelor. Apoi s-a dat de preoti lui Iosif spre paza, la care a petrecut 4 luni și a luat buna-vestire cea de bucurie de la ingerul Gavriil. A nascut pe Domnul Hristos in anul al 15-lea al varstei sale, in 25 ale lunii Decembrie; dupa aceea a petrecut 33 de ani, in care Cuvantul cel mai inainte de veci și Fiul ei, petrecea pe pamant. Dupa patimirea de voie, invierea și inaltarea Domnului, a sezut in casa lui Ioan 11 ani. Astfel toti anii vietii ei adunati sunt 59. Aceste cuvinte ale lui Evod adunandu-le Nichifor, pe a sa intelegere le pune in cartea a 2-a, in capitolul 21, spunand ca Preacurata Fecioara s-a mutat in al 60-lea an al varstei sale.

Ipolit spune ca Preacurata Fecioara a petrecut dupa patimirea Domnului Hristos 9 ani și s-a mutat in al 43-lea an de la intruparea Domnului, iar toti anii vietii ei ar fi 58.

Meliton, episcopul Sardelor, a scris ca, in anul 22 dupa Inaltarea Domnului, Preasfanta Fecioara Maria a trecut de la cele pamantesti la cele ceresti, in anul 58 de la intrupare, iar de la nasterea sa in anul 69.

Sfantul Epifanie și cu Gheorghe Chedrin scriu asemenea, ca Preacurata Fecioara, dupa inaltarea Domnului, a petrecut 24 de ani, iar toti anii ei au fost 62, neajungand 23 de zile pana la 62 de ani, pentru ca s-a nascut in septembrie, in opt zile, și s-a mutat in 14 zile ale lunii August. Dupa aceasta numarare a lui Epifanie și a lui Chedrin, Preacurata Fecioara s-a mutat in anul 57 de la intru-parea lui Dumnezeu Cuvantul, la sfirsitul lui Claudie și la inceputul imparatiei lui Nero.

Sfantul Andrei Ierusalimiteanul, arhiepiscopul Egiptului, ase-menea și Sfantul Simeon Metafrast, nu numara anii vietii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ci numai aminteste ca Adormirea Preasfintei Fecioare Maria s-a facut la adanci batraneti. Cu acestia se uneste și Meletie Atenianul, istoric bisericesc.

Sa nu ne miram de aceasta neintocmire a acestor multi scrii-tori pentru anii vietii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, pentru ca in acele vremi se afla prigonire cumplita asupra Bisericii, și nu era vreme de scrierea cartilor, cu de-amanuntul, de numararea anilor și de faptele bisericesti; pentru ca atunci credinta lui Hristos nu se raspandea prin scripturi, ci prin propovaduire cu gura și cu nevointe mucenicesti. Desi atunci erau scriitori de carti, dar aceia in scurta vreme se sfirseau muceniceste și cartile lor se ardeau de catre paganii prigonitori. Pentru aceasta sa se tina cine va voi, de oricare scriitor și numarator de anii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Deci, este cu putinta a socoti ca mai vrednica este istoria acelora care au scris mai tirziu despre anii vietii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu și au zis ca la adanci batraneti a trecut la viata cea neimbatranita. Socoteste aceasta de aici: la Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, in timpul ingroparii trupului ei cel curat și primitor de Dumnezeu, a fost cu Sfintii Apostoli și Sfantul Dionisie Areopagitul, iar Dionisie s-a intors la Hristos in Atena de Sfantul Apostol Pavel, in anul 52 de la intruparea Cuvantului lui, dupa adevarata urmare a celor vrednici de credinta scriitori de istorii și de ani.

Deci, daca Preacurata Fecioara s-a mutat, dupa Ipolit, in anul 43 de la intruparea lui Hristos, dupa Evod in anul 44, sau dupa Eusebiu și sinaxarele lunilor in anul 48, apoi cum putea sa fie Sfantul Dionisie la adormirea ei cea mai de pe urma in anul 52, cand el s-a intors spre Hristos. Deci, Preacurata Fecioara s-a mutat mai tirziu, dupa intoarcerea lui Dionisie. Acest sfant a fost la adormirea ei cu ceilalti Sfinti Apostoli și barbati apostolesti.

Mai mult, nu se cuvine a ispiti și-a iscodi tainele acelea, pentru care Dumnezeu n-a voit sa le arate tuturor.

Folare Separare 1

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Iunie

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 15 august

În aceasta luna, în ziua a cincisprezecea, cinstita Adormire a Preamăritei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria;
Tot în aceasta zi, prăznuim pomenirea preamării și nespusei iubiri de oameni ce a arătat Dumnezeu către noi, întorcând cu rușine pe necredincioșii agareni prin mijlocirea Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi x august

În aceasta luna, în ziua a șaisprezecea, pomenirea aducerii Icoanei celei nefăcute de mâna a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, din cetatea Edesei, în păzita de Dumnezeu împărăteasa cetăților a Constantinopolului;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Diomid;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Herimon (Heremon), care cu pace s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea deșertării și a izvorâții din nou a fântânii de agheasmă, cea din biserică;
Tot în aceasta zi, pomenirea înfricoșătoarei spaime a cutremurului care venise asupra noastră în vremile acelea și de care, fără de nădejde ne-a mântuit Iubitorul de oameni Dumnezeu;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Alcibiad, care prin foc s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noul Cuvios Mucenic Nicodim cel de la Meteora, care pentru buna cinstire a mărturisit la anul 1551;
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Gherasim cel Nou din Cefalonia, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Stamatie cel din Volos, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1680 și de sabie s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Martiri Binecredinciosului Voievod Constantin Brâncoveanu, împreuna cu fiii săi Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianache, care au pătimit pentru Hristos la anul 1714.

Floare 02 Bun

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Miluiește-ne pe noi!

Sursă: pravila.ro, facebook.

Recomandări

† Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor
(27 octombrie)

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi (sau Dimitrie Basarabov) este numit și Ocrotitorul Bucureștilor, datorită evlaviei pe care o acu credincioși care vin și se închină la Moaștele Sfântului de la Catedrala Patriarhală. Este […]

† Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir
(26 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, din Tesalonic este unul dintre cei mai cinstiți sfinți ortodocși. El tămăduiește trupurile și sufletele credincioșilor prin harul Dumnezeiesc dobândit din mărturisirea credinței în […]

† Sfântul Mare Mucenic Areta
(24 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Areta, guvernatorul orașului Najran (Arabia Saudită), a pătimit împreună alți 4300 de creștini, în timpul atacurilor etiopiene conduse de Dgu Nuwas din anul 523. Martiriul lor este serbat în calendarul ortodox în […]

Dă-i un răspuns lui † Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 August) | Pravila Anulează răspunsul

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

9 comments on Ҡ Adormirea Maicii Domnului
(15 august)”

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram