† Acoperământul Maicii Domnului
(1 octombrie)

Trimte prietenilor tăi

Sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului (numită și Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului) ne amintește de una din cele mai mari minuni în care Maica Domnului a ocroti cu rugăciunea ei cetatea Constantinopol. Cu ajutorul rugăciunilor Ei reușim și noi, creștini de astăzi, să trecem de toate ispitele și încercările care apar pe marea aceste vieți. Această sărbătoare este prăznuită în calendarul ortodox în data de 1 octombrie.

Semnificația praznicului Acoperământul Maicii Domnului

Acoperământul Maicii Domnului (popular, pe filieră slavo-rusă: Pocrovul) este o sărbătoare a Maicii Domnului care se prăznuiește la 1 octombrie, în amintirea unei minuni întâmplate în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Constantinopol, pe timpul împăratului Leon al VI-lea "Filozoful" (886 - 912), când Sfânta Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei cerească, Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor.

Maica Domnului deschide inimile oamenilor atunci când aceștia îi adresează gândurile și cererile lor, când își pun toată nădejdea în ajutorul necondiționat al Fecioarei Maria, care este totodată mamă a tuturor. Rugăciunea către Maica Domnului curăță sufletul de patimi și izbăvește din primejdii, unește mintea cu dumnezeirea, luminând-o și făcând-o sălaș al Duhului Sfânt, aducând omenirii darul Acestuia.

Contextul istoric

Acoperământul Maicii Domnului 1 octombrie

Acoperământul Maicii Domnului prăznuit pe 1 octombrie se petrece în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne (Blachernae) din Constantinopol în secolul al X-lea. Biserica palatului din Vlaherne adăpostea mai multe relicve ale Maicii Domnului - cămașa, acoperământul (maforionul) și parte a brâului acesteia, care fuseseră aduse din Țara Sfântă în secolul al V-lea.

În zilele împăratului Leon cel Înțelept (886-912), Constantinopolul era amenințat de primejdia unei invazii (posibil invazia rușilor kieveni din 907 sau 911). Sâmbătă spre duminică, se făcea priveghere de toată noaptea în cinstita biserică a Vlahernei, pentru ajutor de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru salvarea cetății care era asediată.

Revelația arătării Maicii Domnului

Acoperământul Maicii Domnului 1 octombrie

De față stând și mulțimea poporului, la ora patru în noapte, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, și-au ridicat privirile și au văzut pe a văzut o Doamnă foarte înaltă, înaintând prin ușile împărătești, înconjurată de o parte și de alta de Sfântul Proroc Ioan Botezătorul și de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan (Teologul), însoțiți de un alai de sfinți în haine albe.

Când au ajuns la amvon, Sfântul Andrei s-a îndreptat către ucenicul său, Sfântul Epifanie, întrebându-l: "Oare vezi, frate, pe Împărăteasa și Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?" Iar el a zis: "O văd, sfinte părinte, și mă minunez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în sfântul locaș, cu cinstitul ei omofor, ce strălucește mai mult decât soarele".

Și stând în văzduh la rugăciune, înaintea altarului, Maica Domnului a plâns pentru poporul din biserică și desfăcând cinstitul și preaminunatul Acoperământ, l-a ținut întins deasupra tuturor și a acoperit cu el, în semn de mare milostivire.

Apoi cei doi au auzit graiurile cele cu umilință ale rugăciunii ei către iubitul său Fiu și Dumnezeul nostru, Iisus Hristos: "Împărate ceresc, primește pe tot omul care Te slăvește pe Tine și cheamă în tot locul preasfânt numele Tău. Și acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfințește și proslăvește pe cei ce te proslăvesc pe Tine și împlinește rugăciunile celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta; și făgăduințele lor le primește și din toate nevoile și răutățile îi izbăvește".

Acoperământul Maicii Domnului 1 octombrie

După arătarea Maicii Domnului, primejdia a fost îndepărtată, iar orașul a fost cruțat de suferință și de vărsarea de sânge.

Acest eveniment ne amintește că prin nevoință și rugăciune, putem primi și noi, în greutățile vieții noastre, neîncetatul ajutor al Maicii Domnului după cum Prorocul Isaia ne sfătuiește: "Ascundeți-vă cât de puțin, până ce va trece mânia Domnului" (Isaia 26, 20). Unde vom putea să ne ascundem de mânia Domnului? Acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoșii, în afară de Acoperământul Preasfintei Fecioare Maria, Stăpâna lumii.

Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos

În privința Sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, cel care a văzut-o pe Maica Domnului ocrotind poporul adunat la rugăciune în biserică cu sfântul ei Acoperământ, știm despre el că a strălucit prin nevinovăția purtării sale, prin duhul rugăciunii și al pocăinței care împodobeau sufletul său. De neam sciit și de naționalitate slavă, era sclav în casa unui bogătaș, unde a învățat limba greacă și a fost ridicat la funcția de notar. Curând, a dat semne de nebunie și, constatându-se că starea lui nu se îmbunătățește, a fost lăsat în voia sorții. Andrei avea momente de absență involuntară sau simulată, din dorință de smerenie, închinându-și tot timpul rugăciunii și faptelor bune, dând sfaturi celor mari și celor mici.

Sărbătoare prăznuită în toată ortodoxia

Acoperământul Maicii Domnului 1 octombrie

Începuturile acestei sărbători au avut loc în spațiul grecesc, unde a fost ținută cu mare evlavie, mai ales de călugării de la Muntele Athos, socotit prin excelență "grădina Maicii Domnului".

Sărbătoarea a pătruns apoi în spațiul slav prin secolul al XII-lea, când a început să fie prăznuită de Biserica Ortodoxă Rusă. Odată cu creșterea influenței ruse în Țările Române, Biserica Ortodoxă Română a preluat această sărbătoare, care a fost prăznuită la început mai mult în mănăstiri și a fost înscrisă în calendarul religios pe 1 octombrie. Exprimându-ne în cuvinte desprinse din textul slujbelor Bisericii, să-i strigăm în glas de rugăciune Maicii lui Dumnezeu: "Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu; Păzește-ne pe noi, sub sfânt Acoperământul tău!".

Biserica Ortodoxă Greacă sărbătorește Acoperământul Maicii Domnului, începând din 1952, în ziua de 28 octombrie. Această zi are statut de sărbătoare națională în Grecia, deoarece atunci este aniversată respingerea atacului italian asupra Greciei, care a avut loc în 1940, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Surse: Ziarul Lumina Link 1, Link 2, wikipedia, orthodoxwiki.

Floare 02 Bun

Ce înseamnă "acoperământ"?

Acoperământul Maicii Domnului 1 octombrie

Din punct de vedere funcțional, acoperământul este un văl (omofor sau maforion) ca o bucată lungă de țesătură ce acoperea capul și trupul Maicii Domnului până la genunchi, atribuit în Orient sfintelor femei, tinerelor consacrate și diaconițelor. El apare folosit cu sensul de piesă vestimentară, dar și ca interpretare simbolică a unei acțiuni de milostivire, gestul de a acoperi pe cineva cu propriul veșmânt fiind un semn firesc de ocrotire. În Evul Mediu adopția se făcea primind pe cel înfiat sub mantie, așa cum întâlnim în rânduiala slujbei de călugărie.

Sărbătoarea Sfântului Acoperământ este de origine slavă, datează din secolul al XII-lea și a fost preluată de unele mănăstiri din țara noastră, ca adaos la cele două praznice asemănătoare, păstrate de tradiția greacă: "Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne" (2 iulie) și "Așezarea în raclă a Brâului Maicii Domnului" (31 august). Diferite ca formă și atribuții, cele două fragmente: veșmântul și brâul, au în comun calitatea de a fi purtătoare ale unor puteri tămăduitoare deosebite, primite prin atingerea lor de trupul Maicii Domnului, așa cum și pânzeturile, adică "șorțurile și ștergarele" purtate de Sfântul Apostol Pavel tămăduiau bolnavii (Faptele Apostolilor 19, 12).

Floare 02 Bun

Biserica Vlaherne unde a avut loc minunea săvârșită de Maica Domnului

Biserica din Vlaherne
Biserica din Vlaherne

Biserica Maicii Domnului din Vlaherne - Blachernae - este o biserica ortodoxă aflata în orașul Constantinopol (astăzi, în orașul Istanbul din Turcia). Aceasta este cea mai cunoscută și importanta biserica închinată Maicii Domnului, din întreaga capitală a Bizanțului, după Catedrala Sfânta Sofia. Cu toate că astăzi din biserica inițială se mai păstrează doar careva ruine, aceasta a rămas vie în conștiința credincioșilor din toată lumea creștină, aflați pururea sub purtarea de grijă a Maicii Domnului.

Istoria Bisericii Vlaherne, care s-a răspândit ca un fulger în întreaga lume creștină, se întinde pe toată perioada de existenta a Imperiului Bizantin, marile evenimente legate de aceasta aflându-se în foarte strânsă legătură cu însăși istoria orașului.

Istoria Bisericii Vlaherne

Prima biserica ridicata pe locul unde se afla izvorul cu apă sfințită a fost construită și decorată de către împărăteasa Augusta Pulcheria, intre anii 450-453 și de către soțul acestei, împăratul Marcian (450-457). Datorită morții sale, împărăteasa nu a reușit să termine ceea ce a început, biserica urmând a fi continuata de succesorii acesteia.

Biserica a fost terminată și mult înfrumusețata de către împăratul Leon I (457-474), care a adăugat și "Hagiasma" (fântâna cu apă sfințită) și "Hagion Lousma" (baia sfânta, unde se spălau preoții). Leon I a mai construit și Paraclisul "Hagia Soros", un relicvar (locul unde se țin Sfinte Moaște sau obiecte sfinte) special făcut pentru a păstra în el "Acoperământul Maicii Domnului", adus în Constantinopol din Palestina, în anul 473.

Tot acum are loc și înstărirea bisericii cu multe proprietăți. De-a lungul timpului, împărații bizantini și-au arătat pe rând interesul și evlavia fața de aceasta biserică din Vlaherne. Astfel, ei au făcut numeroase donații în bani și obiecte decorative.

Procopius scrie despre faptul că împăratul Iustinian, în vremea domniei unchiului sau, Iustin I (518-527), a modificat și lărgit clădirea inițială a bisericii. Descrierea lui Procopius sugerează faptul că bisericii i-a fost adăugat un dom - cupola - susținut de mai multe coloane, în forma de semicerc. Aceasta renovare este menționata în doua epigrame ale Antologiei Palatine.

Acoperământul Maicii Domnului 1 octombrie

Iustin al II-lea (565-578) a adăugat bisericii două abside laterale, remodelând astfel planul inițial al bisericii. În aceasta perioada, biserica avea forma treflata. Câteva secole mai târziu, Romanus III Argyrus (1028-1034) a decorat cu aur și argint interiorul acestor abside.

Importanța deosebită a Bisericii din Vlaherne reiese și din numărul celor ce slujeau la slujbele ținute în aceasta. Astfel, împăratul Heraclie menționează, într-unul dintre actele sale, faptul că în această biserică trebuie să slujească 74 de persoane: 12 preoți, 18 diaconi, 6 diaconițe, 8 sub-diaconi, 20 de citeți, 4 cantarăți și 6 portari.

Cel mai renumit eveniment a avut loc în anul 626, când orașul Constantinopol a fost asediat de către avari, în timp ce împăratul Heraclie și trupele sale erau plecați la luptă cu perșii, în Asia Mica. Icoana Maicii Domnului Blachernitissa a fost scoasă în procesiune pe câmpul de luptă de către fiul împăratului absent și de către Patriarhul Sergius (610-638). Avarii au încetat asediul, victoria punându-se intru toate pe seama Maicii Domnului. Toată populația orașului s-a adunat la Biserica din Vlaherne, unde au făcut priveghere de toată noaptea, cantând Imnul Acatist al Maicii Domnului.

Asemenea măreței Catedrale Sfânta Sofia, aceasta biserica a fost și ea un centru al Ortodoxiei, în fiecare vineri, aici oficiindu-se priveghere de toată noaptea, în cinstea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Rolul jucat de Biserica din Vlaherne

De-a lungul perioadei iconoclaste, și în mod special în vremea domniei împăratului Constantin al V-lea, merita menționat și el. Datorită importantei bisericii, iconoclastii au distrus întreg ansamblul iconografic ce împodobea biserica.

În viața Sfântului Ștefan cel Tânăr, o lucrare contemporană scrisa în anul 808, este înregistrat faptul că iconoclaștii au înlocuit chipul Mântuitorului, al Maicii Domnului și ale sfinților, cu reprezentări de pomi, păsări și animale: "Ruinând mult-cinstita Biserica a Preacuratei Maicii Domnului din Vlaherne, ai cărei pereți erau acoperiți cu scene biblice înfățișând Întruparea Domnului, multe dintre minunile Sale, Învierea și Înălțarea Sa la cer, ei au transformat-o într-un fel de aprozar și atlas de animale; ei au decorat-o cu tot felul de animale și de păsări."

În anul 834, când iconoclaștii au pierdut puterea avută inițial, s-a sărbătorit pentru prima dată Duminica Ortodoxiei, numita și "a restabilirii cultului Sfintelor Icoane". Aceasta prima serbare a avut loc în Biserica Vlaherne - Blachernae.

Tradiția menționează și faptul că, în anul 944, Chipul lui Hristos - cunoscut drept "Sfânta Mahrama" - și "scrisorea regelui Abgar" au fost aduse din Edessa și depuse, cu mare evlavie în Paraclisul bisericii.

Din mărturiile păstrate până astăzi, știm faptul că Biserica Vlaherne era situată în apropierea țărmului Cornului de Aur, în afara zidurilor orașului Constantinopol. Pentru a o proteja, împăratul Heraclie a construit un zid de apărare în jurul acesteia. Mai târziu, când a fost ridicat Palatul Vlaherne, puțin mai sus pe deal, între biserică și palat a fost construita o scară și o poartă specială. Împărații participau adesea la slujbele ținute în Biserica Vlaherne. Mulți împărați purtau după ei, în campaniile de lupta, o replică a icoanei. De asemenea, multe dintre sigiliile imperiale purtau semnul acestei biserici - Blachernitissa.

Slujba săvârșită în fiecare vineri în Biserica Vlaherne a fost rânduită definitiv încă din vremea Patriarhului Timotei I (511-518). Alături de aceasta priveghere, mai erau săvârșite și alte slujbe speciale: Întâmpinarea Domnului (2 februarie), Duminica Ortodoxiei (prima duminica din Postul Mare), Vinerea Mare, Miercurea Paștelui, Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (2 iulie), Sfințirea Bisericii Vlaherne (31 iulie, Salvarea orașului Constantinopol din atacul avarilor și perșilor (7 august), Adormirea Maicii Domnului (15 august) și amintirea Marelui Cutremur din 740 (26 octombrie).

Din anul 1204, Biserica Vlaherne a fost în mâna latinilor, până când împăratul Ioan III Ducas Vatatzes (1222-1254) al Imperiului de Niceea, a reluat-o, împreună cu multe alte mănăstiri din Constantinopol. În anul 1347, Împăratul Ioan VI Cantacuzino a fost încoronat în Biserica Vlaherne, în loc să fie încoronat în Catedrala Aghia Sofia, după cum era obiceiul. În anul 1348, pirații genovezi au cauzat daune bisericii.

În anul 1070, un incendiu a distrus biserica, aceasta fiind reconstruita de către împărații Romanus IV Diogenes (1067-1071) și Mihail VII Ducas (1071-1078). Întregul complex de clădiri a ajuns în ruină în anul 1434, cu puțin înainte de Cucerirea orașului de către turci, când "niște tineri nobili în căutare de cuiburi de pasare" (G. Phrantzes) s-au cățărat pe acoperișul acesteia și, din neatenție, au pornit un incendiu. Se pare ca după incendierea acesteia, în anul 1070, biserica a fost reconstruita urmând fidel planul inițial. Interiorul acesteia era acoperit în marmura cam până la jumătatea zidurilor, coloanele erau din jasp verde, iar tavanul era acoperit cu aur și argint.

Partea superioara a pereților era acoperita cu frescă și mozaic. Iconostasul era cel mai impresionant detaliu al bisericii. Informații despre magnifica iconografie din Vlaherne, cât și despre restul arhitecturii, avem din scrierile ambasadorului spaniol De Clavijo, care a vizitat Biserica Vlaherne în anul 1402. Alte informații mai pot fi găsite și în lucrarea lui Isidor de Kiev (1385-1463) despre "Plângerea dispariției minunatei Biserici".

După cucerirea din anul 1434 și Caderea Constantinopolului, din minunata Biserica Vlaherne nu a mai rămas decât locul ce păstrează încă Izvorul. Locul a intrat și a rămas în posesia turcilor până în anul 1867, când a fost înmânat grecilor, care au construit pe acesta o micuța biserica - hagiasma. Cu timpul, Patriarhia Ecumenica a intreprins lucrările necesare pentru a face ca locul să arata așa cum îl vedem astăzi. În micuța biserică, cele patru scene pictate pe peretele de deasupra Izvorului, realizate de către Eirenarchos Covas în anul 1964, aduc aminte de marile momente ale Bisericii Vlaherne.

Biserica Vlaherne - paraclisul și baia

Biserica Vlaherne era constituita din trei clădiri: biserica centrala a Maicii Domnului, Paraclisul Hagia Soros și Hagion Lousma. Biserica centrală avea trei abside și era acoperita cu un acoperiș de lemn, asemenea bisericilor Panagia Chalkopratiae și Sfântul Ioan Botezătorul din Studius.

Paraclisul, unde erau păstrate Sfintele Odoare, era cunoscut ca "Hagia Soros", era o structura circulara cu pronaos. Acesta era construit în partea sudică a bisericii centrale. Pe lângă Acoperământul Maicii Domnului, aici se mai păstrau și moaștele a multi alți sfinți. Pelerinii ruși ce s-au închinat aici de-a lungul secolelor XIV-XV au menționat moaștele Sfinților Patapie, Atanasie, Pantelimon și Anastasia. Cea de-a treia încăpere, Hagion Lousma, era o structură cu dom. Aceasta se afla în imediata apropiere a Paraclisului și includea un vestiar și un bazin de spălat, numele sub care era cunoscut locul fiind "Sfântul Photeinos". Pereții acesteia erau decorați cu icoane. În fiecare vineri, împăratul venea aici și intra în bazinul cu apa strânsă din izvor.

Sursă: Crestin Ortodox.

Floare 02 Bun

Biserici dedicate Acoperământului Maicii Domnului

Biserici din România care poartă hramul Acoperământul Maicii Domnului

În România, mai multe biserici își serbează hramul: Biserica "Acoperământul Maicii Domnului" a Mănăstirii Hadâmbu din județul Iași, Mănăstirea Basaraba, Schitul Pocrov al Mănăstirii Neamț, precum și la Schitul Oneaga al Mănăstirii Sihăstria Voronei din județul Botoșani, Mănăstirea "Acoperământul Maicii Domnului" - Groși - Boroaia, Mănăstirea "Acoperământul Maicii Domnului" - Dorna Arini, județul Suceava, Mănăstirea Valea Budului din județul Bacău, biserica noua a Mănăstirii Crasna are ca hram sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, Mănăstirea Mălinești, județul Vaslui, Mănăstirea Dridu, județul Ialomița, Mănăstirea Rohiița, Mănăstirea Călugăra – Oravița, precum și multe biserici de parohie.

Biserici din Lume care poartă hramul Acoperământul Maicii Domnului

Mai multe biserici ortodoxe din întreaga lume poartă numele acestei sărbători. Primele biserici dedicate Acoperământului Maicii Domnului au apărut în Rusia în secolul al XII-lea. Probabil cea mai cunoscută biserică rusă cu acest hram este Catedrala "Sfântul Vasile" din Piața Roșie a Moscovei, care se numește "Catedrala Acoperământului din Șanț". O altă biserică faimoasă este Biserica Acoperământului din Bogoliubovo, lângă Vladimir, pe râul Nerl. Ambele biserici se află pe lista patrimoniului mondial al UNESCO, aceasta din urmă făcând parte din grupul Monumentele albe din Vladimir și Suzdal. Există, de asemenea, o biserică închinată Acoperământului Maicii Domnului la Sankt Petersburg.

Alte biserici notabile care sunt dedicate acestei sărbători sunt Biserica ortodoxă rusă "Acoperământul Maicii Domnului" din Manchester, Anglia și Biserica ortodoxă rusă "Acoperământul Maicii Domnului" și Sfântul Serghie din Glen Cove, New York.

Biserica "Sfânta Maria Protectoarea" din Irondequoit, New York este o biserică ortodoxă ucraineană notabilă dedicată sărbătorii Acoperământului Maicii Domnului. Multe biserici ucrainene din Canada sunt, de asemenea, numite în cinstea acestei sărbători.

Floare 02 Bun

Icoana Acoperământului Maicii Domnului

Icoana Acoperământul Maicii Domnului 1 octombrie

În icoana Acoperământului Maicii Domnului sunt îmbinate două evenimente petrecute în vechea biserică din Vlaherne din Constantinopol la câteva secole distanță.

Icoana Cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului o înfățișează pe Născătoarea de Dumnezeu stând deasupra credincioșilor, cu mâinile ridicate la rugăciune. De cele două părți sunt înfățișați îngeri. Mai jos, în partea dreaptă a icoanei sunt cel mai adesea înfățișați Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos și ucenicul său Epifanie, care au văzut-o pe Maica Domnului în biserica din Vlaherne, iar alături de ei sunt înfățișați cei doisprezece Apostoli, episcopi, sfinte femei, monahi și mucenici, iar Maica Domnului îți întinde maforionul asupra credincioșilor adunați. Sfântul Epifanie poartă pe sub manta o tunică, și face gesturi de uimire la vederea minunatei apariții a Maicii Domnului, iar Sfântul Andrei este înfășurat doar într-o manta.

Sub imaginea Maicii Domnului, în centrul icoanei stă un sfânt tânăr, îmbrăcat într-un stihar diaconesc. În mâna stângă poartă un sul de hârtie desfășurat, pe care este înscris textul condacului în cinstea Născătoarei de Dumnezeu care se cântă la Nașterea Domnului. Acesta este Sfântul Roman Melodul, cunoscutul imnograf a cărui pomenire se face în aceeași zi, pe 1 octombrie. Acesta este însoțit de corul Bisericii și alături de el se găsesc și împăratul Leon Înțeleptul, împreună cu împărăteasa și patriarhul Constantinopolului.

Este posibil ca icoana Sfântului Acoperământ, care apare relativ târziu în iconografia ortodoxă să fie influențată de reprezentarea occidentală a Maicii Domnului - Maica Milostivirii (Mater Misericordiae), foarte populară în secolele XIII-XVI în Occidentul creștin.

Icoana Maicii Domnului "Mijlocitoarea"

Icoana Maicii Domnului din Vlahsrne

Dispariția vechii icoane a Maicii Domnului, pictata pe lemn și acoperita cu aur și argint, se crede ca a avut loc tot în aceasta perioada iconoclasta. Potrivit tradiției, aceasta icoană a fost găsita ascunsă în spatele unui zid, în anul 1030, când imparatul Romanus III Argyrus a renovat biserica.

Modelul iconografic al Maicii Domnului din Vlaherne - Blachernitissa - era deja răspândit în lumea creștină în momentul dispariției icoanei. Aceasta reprezentare o înfățișează pe Maica Domnului în întregime, stând în picioare, cu mâinile ridicate spre rugăciune și mijlocire. Chipul lui Hristos, binecuvântând, este pictat într-un medalion, pe pieptul Fecioarei Maria. Aceasta icoană stă în strânsă legătură cu minunea săvârșita cu Acoperământul Maicii Domnului, fiind adesea scoasă în procesiune, așa cum se arata în scrierile Annei Comnena.

În anul 911, orașul Constantinopol era asediat și lumea strânsă în Biserica Vlaherne cerea ajutor Maicii Domnului. Biserica era împodobită pentru slujba de vineri noaptea. Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos era și el acolo, împreună cu ucenicul sau, Epifanie.

Cam pe la ora 04.00 dimineața, Sfântul Andrei și Epifanie au avut parte de o descoperire a Maicii Domnului: Maica Domnului a intrat prin ușile bisericii, însoțita de către Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Ioan Teologul, împreună cu cetele îngerești.

Maica Domnului s-a oprit sub policandrul central al bisericii, a îngenunchiat și a început a se ruga cu lacrimi. Apoi a intrat în Sfântul Altar și s-a rugat din nou. Apoi și-a scos Cinstitul Acoperământ (pânza cu care își acoperea capul) și l-a întins peste credincioșii din Biserica Vlaherne, în timp ce se înaltă de la ei. Acest eveniment este cinstit la 1 octombrie.

Sursă: crestin ortodox.

Floare 02 Bun

Rugăciune la sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului

O, Preacurată Maică a Domnului, a puterilor de sus, Împărăteasa cerului și a pământului, atotputernică apărătoare și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi, nevrednicii robii tăi. Înalță rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc preacinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină făcătoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednici să fim miluiți de Dânsul, dacă tu, Stăpână, nu-L vei milostivi asupra noastră. Ție toate sunt cu putință de la Dânsul și pentru aceasta năzuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnică ajutătoare.
Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție; ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul tău să dea păstorilor noștri sfințenie, ca să privegheze și să ocârmuiască sufletele noastre; ocârmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere; judecătorilor, dreptate și necăutare la față; învățătorilor, minte și smerită înțelepciune; soților, dragoste și înțelegere; fiilor, ascultare; asupriților, răbdare; asupritorilor, frică de Dumnezeu; celor mâhniți, răbdare și bucurie duhovnicească; neînfrânaților, înfrânare; și nouă, tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății.
Așa, Doamnă Preasfântă, milostivește-te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor. Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea bună, pe cei bătrâni îi sprijinește, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți, ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimii noastre spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, în această viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tău și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă, ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție, Atotputernică ajutătoarea noastră, și ție ne predăm pe noi înșine, unul pe altul și toată viața noastră, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi, în vecii vecilor. Amin.
Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi, Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii. Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Acoperământul Maicii Domnului, glasul al 4-lea

Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriți fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu și căutând către Preacinstită Icoana ta, cu umilință grăim: acoperă-ne pe noi cu Cinstitul tău Acoperământ și ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.

Condac - Acoperământul Maicii Domnului, glasul al 3-lea

Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică și cu cetele sfinților, nevăzut se roagă lui Dumnezeu, îngerii cu ierarhii se închină și Apostolii cu proorocii dănțuiesc; că pentru noi roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.

Floare 02 Bun

Acoperământul Maicii Domnului (Viețile Sfinților)

În vremurile cumplite cele mai de pe urmă, când s-au înmulțit păcatele noastre, s-au înmulțit și primejdiile asupra noastră, încât s-au împlinit cuvintele Sfântului Pavel, care zicea: "Primejdii de la tâlhari, primejdii de la rudenii, primejdii de la neamuri, primejdii în cetăți, primejdii în pustiuri, primejdii pe mare, primejdii între frații cei mincinoși" (II Corinteni 11, 26). Când cuvintele Domnului s-au împlinit: "Că se va scula neam peste neam și împărăție peste împărăție și va fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri", când ne supără pe noi năvălirile cele de alt neam, războaiele cele dintre noi și rănile cele purtătoare de moarte, atunci Preacurata și Preabinecuvântata Fecioară Maria, Maica Domnului, ne dă nouă Acoperământul spre apărare, ca din toate primejdiile să ne scape pe noi de foamete, de ciumă și de cutremure să ne apere, de războaie și de răni să ne acopere și să ne păzească pe noi sub Acoperământul să nevătămați.

Despre acest lucru s-a făcut încredințare în Constantinopol în împărăția lui Leon cel Înțelept, împăratul cel drept credincios, întru prea slăvita biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cea din Vlaherna. După săvârșirea cântării celei de toată noaptea, într-o zi de Duminică, în luna octombrie, ziua întâi, fiind de față și mulțimea poporului la ceasul al patrulea din noapte, Sfântul Andrei, cel ce era întru totul al lui Hristos, și-a ridicat ochii în sus și a văzut-o pe Împărăteasa Cerului, pe Acoperitoarea a toată lumea, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh și rugându-se, strălucind ca soarele și acoperind poporul cu cinstitul său Omofor. Văzând aceasta Sfântul Andrei a zis către ucenicul său Epifanie: "Oare vezi, frate, pe Împărăteasa și pe Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?". Iar el a răspuns: "O văd, sfinte părinte, și mă înspăimânt".

Precum odată Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu a văzut pe cer un semn mare, o femeie îmbrăcată în soare, așa și Sfântul Andrei din biserica Vlahernei, cea asemănătoare cerului, a văzut-o pe Mireasa cea fără de mire îmbrăcată în porfiră ca soarele.

Folare Separare 1

Semnul văzut de Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu închipuia pe Acoperitoarea noastră cea preamilostivă, care s-a săvârșit în acea vreme când a arătat tulburarea întregii făpturi: "Se făcură fulgere, glasuri și tunete, cutremur și grindină mare și un semn mare s-a arătat pe cer – o femeie îmbrăcată în soare". Deci, pentru ce semnul acela care înainte închipuia pe Preacurata Fecioară Maria nu s-a arătat mai înainte de fulgere, de tunete, de glasuri, de cutremur și de grindină, când încă toate stihiile erau în pace, ci numai atunci când s-a făcut tulburarea cea înfricoșată a cerului și a pământului? S-a făcut, pentru ca să se arate că Acoperitoarea noastră cea preabună, în vremea cea rea când năvălește nevoia asupra noastră, atunci vine în ajutorul nostru și ne ocrotește pe noi de fulgerele amăgitoarei deșertăciuni lumești, care nu strălucesc îndelung, de glasurile mândriei vieții și de cele ale slavei deșarte, de tunetele năpădirii năprasnice a vrăjmașului, de cutremurul patimilor și de grindina pedepsei celei de sus care năvălește asupra noastră pentru păcate. Căci, atunci când toate aceste primejdii ne supără pe noi, îndată, ca un semn mare, se arată Ajutătoarea cea grabnică a neamului creștinesc, păzindu-ne și acoperindu-ne pe noi.

Acesta este semnul pe care l-a dat Domnul celor ce se tem de El, pentru ca ei să fugă din fața arcului, căci în lumea aceasta suntem puși ca un semn spre săgetare și zboară asupra noastră săgețile din toate părțile, unele din arcul vrăjmașilor celor văzuți, care își încordează arcul asupra noastră și se laudă întru mândria lor, iar altele din arcul vrăjmașilor nevăzuți, încât noi ne jelim așa: "Nu putem să suferim săgetăturile diavolești". Altele vin de la firea cea care se luptă asupra duhului, iar altele de la arcul mâniei și îngrozirii celei drepte a lui Dumnezeu, despre care David zicea: "De nu vă veți întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat și l-a gătit pe el. Și întru dânsul a gătit vasele morții, săgețile Sale celor ce se ard le-a lucrat" (Psalmul 7, 12).

Cu toate săgețile acelea, ca să nu fim răniți de moarte, ni s-a arătat nouă acel semn, ca să fugim din fața arcului sub Acoperământul Preacuratei și Preabinecuvântatei Fecioare, cu al cărei Acoperământ, apărându-ne ca o pavăză, ne ferim întregi de săgetări. Căci această apărătoare a noastră are o mie de paveze spre apărarea noastră, cum grăiește către dânsa Duhul Sfânt: Ca turnul lui David grumajii tăi: o mie de paveze spânzură pe dânsul, toate săgețile celor puternici.

Folare Separare 1

A zidit odată David un turn al său prea frumos și prea înalt, între Sionul cel ce stă pe muntele înalt și între Ierusalim cel pus mai jos și fiică a Sionului l-a numit. Și era turnul acela între dânșii ca grumazul între trup și cap, căci cu înălțimea sa întrecea Ierusalimul și ajungea Sionul. Iar pe turnul acela erau atârnate pavezele și toate armele cele de război și pentru apărarea Ierusalimului. Deci, aseamănă Duhul Sfânt pe Preacurata Fecioară Maria cu turnul lui David; căci aceasta, fiind fiica lui David, mijlocește între Hristos, capul Bisericii, și între credincioșii care sunt trupul Bisericii Lui, întrecând Biserica ca ceea ce este cu adevărat mai înaltă decât toți; iar pe Hristos ajungându-L, ca cea care I-a dat trup, mijlocește și acum, când a stat în văzduh între cer și pământ, între Dumnezeu și între oameni, între Hristos și Biserica cea care se luptă, ca turnul lui David între Sion și între Ierusalimul cel plin de pavezele celor tari. Iar paveze sunt rugăciunile ei pentru noi, cele întru tot puternice către Dumnezeu, care s-au auzit de cei vrednici în vremea cinstitului ei Acoperământ, pentru că se ruga cu umilință ca o maică către Fiul și Făcătorul său, grăind cuvinte de rugăciune milostivitoare și de îndurare, zicând: "Împărate ceresc, primește pe tot omul cel ce Te slăvește pe Tine și cheamă în tot locul Preasfânt numele Tău; și unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfințește și preamărește pe cei ce Te preamăresc pe Tine. Iar celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta, primește-le toate rugăciunile și făgăduințele și de toate nevoile și răutățile îi izbăvește". Unele dintre rugăciunile acestea ale ei oare nu sunt paveze care apără Biserica? Cu adevărat sunt paveze nebiruite, cu care vom putea să stingem toate săgețile cele aprinse.

Sfântul Ambrozie zice despre turnul lui David că pentru două pricini era zidit: spre apărarea cetății și pentru împodobirea ei. Zice el: "A zidit David un turn care să fie spre apărare și spre înfrumusețarea cetății. Spre apărare, că de departe privește pe vrăjmași și îi izgonește pe ei de la cetate, iar spre înfrumusețare, că pe toate zidirile cele înalte ale Ierusalimului le întrece cu înălțimea sa". De aceea nu în zadar s-a asemănat cu turnul acela Acoperitoarea noastră, care ne este nouă turn de tărie în fața vrăjmașului, căci cu adevărat ne apără pe noi și ne împodobește. Ne apără, când pe vrăjmașii noștri cei văzuți și nevăzuți îi izgonește de la noi departe, când pe cei robiți din legături îi scapă, când pe cei chinuiți de duhuri necurate îi izbăvește, când pe cei mâhniți îi mângâie, pe cei năpăstuiți îi apără, pe cei flămânzi îi hrănește, când celor înviforați le face adăpost și pe bolnavi îi cercetează. Și ne împodobește pe noi acoperind înaintea lui Dumnezeu goliciunea cea de rușine a sufletului nostru, iar cu slujirile sale prea înalte, asemeni unor prea scumpe podoabe și unor multe daruri, ca niște nesecate visterii, împlinind lipsa noastră, ne face bineprimiți pe noi înaintea ochilor Domnului. Ea împodobește pe cei ce nu au îmbrăcăminte de nuntă și îi îmbracă cu haina sa și îi face ca și cum nu s-ar vedea de ochiul cel atotvăzător rușinea goliciunii lor sufletești, lucru care se închipuia înainte în pământul cel nevăzut și neîmpodobit, acoperit atunci de ape. Căci pământul cel neîmpodobit și deșert era chipul sufletului celui păcătos, care și-a pierdut duhovniceasca sa frumusețe și s-a făcut deșert de lucruri bune și străin de darul lui Dumnezeu. Iar apele, care acopereau pământul cel neînfrumusețat, înainte au închipuit milostivirea Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, ca pe o mare nesecată și ca niște râuri ce cu nelipsire spre toți se revarsă și pe toți îi acoperă.

Când Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor, la fel se purta și pe deasupra pământului celui neînfrumusețat și acoperit de ape, ca și cum, nevăzând lipsa lui de frumusețe, tăinuit închipuia aceea că sufletul cel acoperit prin milostivul Acoperământ al Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, chiar dacă ar fi lipsit de frumusețe, nu se va păgubi de darul Duhului Sfânt. Căci Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu va acoperi lipsa lui de frumusețe, ca o apă pe pământul cel neînfrumusețat și cu bună podoabă a darului său îl va înfrumuseța și pe Sfântul Duh îl va atrage la dânsul.

Folare Separare 1

Ne înfrumusețează pe noi Preacurata Fecioară, când pe cei păcătoși îi face drepți și pe cei necurați îi face curați.

Fericitul Anastasie Sinaitul grăiește pentru dânsa așa: "Pe magi, îi săvârșește apostoli și pe vameși, evangheliști, iar pe desfrânate mai cinstite decât pe fecioare le face. Așa pe Maria Egipteanca, care a fost desfrânată, a făcut-o acum mai cinstită decât pe multe fecioare și cea care mai înainte era întunecată și necurată, acum ca soarele strălucește în împărăția lui Hristos prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, care tuturor celor ce aleargă la dânsa le este acoperământ și înfrumusețare". Ea împodobește tot Ierusalimul duhovnicesc, adică Biserica lui Hristos, care cântă astfel către dânsa în praznicul acesta de acum: "O, ce minunată înfrumusețare a tuturor credincioșilor ești, împlinirea prorocilor, slava apostolilor și podoaba mucenicilor, lauda fecioarei și prea minunatul Acoperământ a toată lumea!".

Pe turnul lui David, împreună cu pavezele, erau săgețile celor puternici. Și acest însuflețit turn, Preacurata Fecioară Maria, are cu ea săgețile celor puternici, adică rugăciunile sfinților, cei ce se roagă împreună cu dânsa. Căci nu singură s-a arătat în biserică stând în văzduh, ci cu oștile îngerești și cu mulțime de sfinți, care în haine albe și cu cucernicie stăteau împrejurul ei. Rugăciunile cele către Dumnezeu ale tuturor sfinților acelora sunt ca săgețile celor puternici care pot să gonească toate taberele vrăjmașului. Știe Doamna Preacurata Născătoare de Dumnezeu că război este viața noastră pe pământ. Căci vrăjmașul se războiește asupra noastră cu toate puterile sale, pornind împotriva noastră taberele sale și înconjurându-ne pe noi cu toate legiunile sale: "Înconjuratu-ne-au pe noi câini mulți, adunarea celor vicleni ne-a cuprins, deschis-au asupra noastră gura lor, ca un leu ce răpește și răcnește". Pentru aceea cereasca Împărăteasă, vrând să ne ajute, a pornit asupra vrăjmașului nostru pe toate cereștile puteri, a chemat pe proroci, pe apostoli, a adunat pe mucenici, pe fecioare, pe cuvioși, pe cei drepți și cu aceștia a venit să ne ajute nouă și să se așeze împrejurul nostru, ca să ne dea nouă biruință asupra vrăjmașului. Căci printr-însa se ridică biruințele, printr-însa cad jos vrăjmașii. A venit cu îngerești oști, că este mai înainte văzută de Iacov ca o scară pe care mulțimea îngerească o înconjoară.

Folare Separare 1

Pomenind aici de scara lui Iacov, poate să se întrebe cineva: pentru ce îngerii pe dânsa neîncetat se urcau și se coborau? Înțelegând că scara aceea era înainte închipuirea Fecioarei Maria, după cum spune cuvântul cel bisericesc despre dânsa: "Bucură-te, podul cel ce duci la ceruri și scara cea înaltă pe care a văzut-o Iacov", se va ști pentru ce nu au odihnă pe scară îngerii: Că cea întru rugăciune neadormită, Născătoarea de Dumnezeu, poruncește îngerilor ca, împreună cu dânsa, neîncetat să ajute oamenilor ca, suindu-se, să înalțe la Dumnezeu rugăciunile celor ce se roagă: iar pogorându-se, să aducă de la Dumnezeu oamenilor ajutor și daruri. Această scară și acum a pogorât cu sine din cer mulțimea îngerilor, aducându-ne nouă de sus acoperire și apărare. A venit cu îngerii, ca îngerilor săi să le poruncească să ne păzească pe noi în toate căile noastre. Și pe soborul tuturor sfinților l-a adus cu sine, ca, făcând pentru noi sobornicească rugăciune, pe ale noastre umile rugăciuni sobornicește să le aducă la Fiul său și Dumnezeul nostru.

Între toți sfinții ce s-au arătat în biserică cu Preacurata Fecioară, doi erau mai aleși: Sfântul Ioan Înaintemergătorul – altul mai mare decât el nu s-a născut între cei născuți din femeie – și Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, pe care îl iubea Iisus și care s-a rezemat pe pieptul Lui. Pe amândoi rugătoarea noastră, Fecioara Maria, i-a luat cu ea la rugăciunea cea pentru noi, ca pe cei ce au multă îndrăzneală către Dumnezeu, ca prin ajutorul lor să plece mai degrabă pe Dumnezeu spre milă, pentru că mult poate rugăciunea ajutorându-se. Și a stat Preacurata Fecioară între acești sfinți precum chivotul între doi heruvimi, precum scaunul Domnului Savaot între serafimi, precum Moise cu mâinile întinse între Aaron și Or; iar Amalicul iadului cade cu toată stăpânirea și puterea sa cea întunecată.

Deci să prăznuim Acoperământul Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, aducându-ne aminte de acea preamărită arătare a ei care a fost în biserica Vlahernei, fiind văzută de Sfântul Andrei și de Epifanie. Să prăznuim, mulțumind Acoperitoarei noastre pentru această prea mare milostenie arătată spre neamul creștinesc, și cu tot dinadinsul s-o rugăm pe ea ca, acum și întotdeauna, cu milostivire să ne acopere pe noi, cei care avem nevoie de Acoperământul ei, de vreme ce fără de Acoperământul și sprijinul ei nouă, celor ce întotdeauna mâniem pe Dumnezeu, nu ne este cu putință a trăi, pentru că, greșind mult, cădem sub multe certări, după cum zice Sfânta Scriptură: "Multe sunt bătăile păcătosului" (Psalmul 31, 11). Acum am fi pierit pentru fărădelegile noastre, de nu ne-ar fi acoperit pe noi preamilostiva Stăpână; căci de nu ar fi stat înainte Sfânta Fecioară, rugându-se pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit pe noi de atâtea nevoi sau cine ne-ar fi păzit până acum liberi? Ne sfătuiește Prorocul Isaia: "Ascundeți-vă cât de puțin, până ce va trece mânia Domnului" (Isaia 26, 20). Unde vom putea să ne ascundem de mânia Domnului? Acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri ca să scăpăm noi, pătimașii, în afară de Acoperământul Sfintei Fecioare Maria, Stăpâna lumii, care pentru sine și prin gura Duhului Sfânt, grăiește: "Eu ca negura am acoperit pământul".

Folare Separare 1

Deci sub Acoperământul acesta să ne ascundem, care acoperă tot pământul ca o negură. O, Prea Cinstită Fecioară Născătoare de Dumnezeu, pentru ce te asemeni cu un lucru urât ca negura? Oare nu-ți sunt ție soarele, luna și stelele spre asemănare? Precum și cu mirare s-a zis despre tine: "Cine este aceasta care se ivește ca o dimineață, frumoasă ca luna și aleasă ca soarele? Iar negura ce fel de frumusețe are, că nu te scârbești de asemănarea ei? Negura când cade pe pământ se înmulțește și îl acoperă; atunci toate fiarele scapă de vânători, pentru că nimeni nu le poate vâna". Aceasta este taina pentru care Preacurata Fecioară Maria s-a numit negură, căci și pe noi ne acoperă din calea vânătorilor. Noi, păcătoșii, pentru omenia noastră, dobitoace și fiare suntem, după cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur. Pântecelui îi plăcem ca urșii, trupul îl îngrășăm ca pe un cal, ținem minte răul la fel ca și cămila, răpim la fel ca lupul, ne mâniem ca șerpii, mușcăm ca scorpia, suntem vicleni ca vulpea și aruncăm otrava răutății la fel ca vipera. Pe noi, care suntem astfel, ne ajung vânătorii, ne ajunge dreapta mânie a lui Dumnezeu, izbândind toate meșteșugurile noastre cele rele: "Dumnezeul izbânzilor, Domnul Dumnezeul izbânzilor cu îndrăzneală a stat".

Ne ajung pe noi și fărădelegile noastre, încât grăim fiecare: "Apucatu-m-au fărădelegile mele și n-am putut să văd".

Ne apucă pe noi vrăjmașul cel nevăzut: "Făcutu-s-a că un urs vânător, pândindu-mă pe mine ca leul în ascunzișuri". Ne apucă pe noi și vrăjmașul cel văzut. A zis vrăjmașul: "Gonind, voi prinde, voi ucide cu sabia mea. Stăpâni-va mâna mea". Dar să îndrăznim să avem negura cea gândită care ne acoperă pe noi, pe Preasfânta Fecioară Maria, spre care nădăjduim să scăpăm, că sub Acoperământul ei niciun fir din capul nostru nu va pieri. Numai cu umilință către dânsa să strigăm, zicând: "Acoperă-ne pe noi cu Acoperământul tău, că tu ești acoperitoarea noastră, Preasfântă Fecioară Maria. În ziua răutăților noastre, acoperă-ne pe noi. Toate zilele vieții noastre sunt rele, precum odată Iacov cel din Legea Veche a zis: "Puține și rele au fost zilele anilor vieții mele". Rele sunt zilele noastre în care vedem numai rele și singuri într-însele multe răutăți facem, adunându-ne nouă mânie în ziua mâniei. Deci, în toate zilele noastre cele rele, o, Sfântă Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, de al tău milostiv Acoperământ avem trebuință și te rugăm acoperă-ne pe noi în toate zilele noastre, dar mai ales în ziua cea rea, când sufletul se va despărți de trup: de față să stai nouă în ajutor și să ne acoperi pe noi de duhurile rele din văzduh și în ziua înfricoșătoarei judecăți de apoi să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământul tău. Amin.

Folare Separare 1

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Octombrie

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 1 octombrie

În aceasta lună, în ziua întâi, prăznuim pomenirea Acoperământului Preasfintei noastre de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Apostol Anania;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Mucenici Mihail din Mănăstirea Zovei și a celor cu dânsul, 36 de sfinți monahi, care au mărturisit în Eparhia Sevastopolei;
Tot în această zi, Sfinții șase preacuvioși mucenici, care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Roman Melodul, făcătorul de condace;
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Domnin;
Tot în această zi, Cuviosul Ioan cântărețul cel numit Cucuzel, care s-a nevoit în hotarele Lavrei celei mari din Athos, cu pace s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, Cuviosul Grigorie Domesticul care în acea mare Lavră a Atonului (Muntele Athos) s-a nevoit și o monedă de aur de la Născătoarea de Dumnezeu a primit, cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi se face pomenirea icoanei Maicii Domnului, zisă Kasperov;
Tot în această zi se face pomenirea Sfinții Cuvioși Iosif și Chiriac de la Bisericani.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 2 octombrie

În această lună, în ziua a doua, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Ciprian vrăjitorul și a sfintei Iustina fecioara;
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului părintelui nostru Teofil Mărturisitorul;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului nou Mucenic Gheorghe, care la Carageas a mărturisit, în anul 1794 și care de sabie s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici David și Constantin, prinți din Georgia.

Floare 02 Bun

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește și ne acoperă cu Sfântul Tău Acoperământ!

Înconjurați de primejdii de care nu întotdeauna se pot feri, de boli, cutremure sau accidente, oamenii credincioși Îi cer ocrotire lui Dumnezeu, dar și sfinților Săi. Și cui să se roage, după Domnul, dacă nu Maicii Sale? Fecioara Maria ne-a luat sub ocrotirea ei de Mamă și mereu se roagă să ne ierte Dumnezeu și să ne mai îngăduie pe noi, păcătoșii. Prin apariția sa în biserica din Vlaherne, când și-a întins Acoperământul asupra tuturor celor prezenți la sfânta slujbă, Maica Domnului a dat tuturor un semn al ocrotirii ei.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Recomandări

† Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir
(26 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, din Tesalonic este unul dintre cei mai cinstiți sfinți ortodocși. El tămăduiește trupurile și sufletele credincioșilor prin harul Dumnezeiesc dobândit din mărturisirea credinței în […]

† Sfântul Mare Mucenic Areta
(24 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Areta, guvernatorul orașului Najran (Arabia Saudită), a pătimit împreună alți 4300 de creștini, în timpul atacurilor etiopiene conduse de Dgu Nuwas din anul 523. Martiriul lor este serbat în calendarul ortodox în […]

† Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului
(23 octombrie)

Sfântul Apostol Iacob cel Drept, numit și Iacob Fratele Domnului sau Iacob Ruda Domnului, a fost unul dintre cei Șaptezeci de Apostoli, fiind și primul Episcop al Ierusalimului. În conformitate cu Protoevanghelie care îi este […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

One comment on “† Acoperământul Maicii Domnului
(1 octombrie)”

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram